De ce putrezesc caisele, piersicile în pomi – prevenire

Frecvent, după ce s-ar părea că trece cu bine sezonul de întreținere a pomilor și ne apropiem de recoltare, fructele la cais și piersic, dar și alte sâmburoase, putrezesc pe pomi înainte de recoltare.

Putregaiul fructelor

Cea mai fecventă cauză a putrezirii fructelor este Monilioza sâmburoaselor sau putregaiul fructelor (Monilinia spp).

Monilioza este una dintre cele mai răspândite micoze a speciilor sâmburoase, producând pagube prin distrugerea florilor și putrezirea fructelor.

Monilioza se dezvoltă în două forme: arsura moniliană și putregaiul brun al fructelor. Arsura moniliană reprezintă atacul de primăvară a ciupercii și se întâlnește des la cais, zarzăr, cireș, vișin și prun.

Fructele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare, mai frecvent cele ajunse la maturitate și când în această fază intervin perioade de vreme ploioasă. Fructele mature sunt infectate prin rănile produse de insecte, grindină, leziuni mecanice.

În perioada de pârgă a fructelor se manifestă ciuperca Monilinia fructigena, care produce monilioza fructelor. Fructele rămase agățate în pom constituie sursa de infecție pentru anul următor.

Soiuri de cais tolerante la monilioză: Viorica, Olimp, Favorit, Dacia, Valeria și altele. Citește mai multe despre Susceptibilitatea soiurilor de cais la monilioza florilor.

Monilioza – cum prevenim răspândirea

Pentru a face față rapid bolii și pentru a lua pe viitor măsurile preventive, care vor preveni apariția infecției, este important să cunoașteți cauzele ce favorizează apariția moniliozei:

• atacul dăunătorilor, adică a insectelor, cum ar fi molia prunului sau păduchele țestos, care provoacă leziuni și provoacă infecția;
• deteriorarea mecanică a fructelor – aceasta va facilita pătrunderea sporilor în interior;
• plantații îndesite – dacă pomii sunt amplasați aproape unul de celălalt, acest lucru va împiedica o bună circulație a aerului și va contribui la răspândirea rapidă a agenților patogeni;
• tăierea necorespunzătoare sau lipsa acesteia – umiditatea se acumulează și se menține mai mult timp într-o coroană densă, neaerisită, iar astfel de condiții sunt favorabile dezvoltării bolii. Ramurile uscate, bolnave, tăiate necorespunzător devin și ele un refugiu pentru agenți patogeni;
• lipsa tratamentelor preventive – dacă pomii nu sunt prelucrați împotriva bolilor și dăunătorilor, sporii fungici, care au iernat pe ramuri vor începe să se înmulțească odată cu debutul noului sezon;
• locul de plantare selectat incorect – dacă prunul crește într-o zonă joasă sau într-un loc insuficient iluminat, umiditatea ridicată va contribui și la dezvoltarea bolii;
• adunarea prea târzie a fructelor infectate și frunzelor căzute – fructele mumificate, care rămân să atârne pe pom, sunt cea mai importantă sursă de infecție în primăvara următoare.
• fertilizarea necorespunzătoare – o deficiență sau un exces de nutrienți reduce imunitatea pomului și îl face vulnerabil.

Tratamente importante pentru prevenirea moniliozei:

• tratamente cu produse cuprice după recoltarea fructelor, în perioada de repaus vegetativ (1-3% sulfat de cupru), la dezmugurit;
• tratamente în perioada înfloririi și după căderea petalelor (cu produse omologate, dar nu cuprice);

Dăunători ce favorizează putrezirea fructelor:

Gărgăriţa fructelor sau gărgăriţa caiselor (Rhynchites bacchus) – larvele atacă fructele pe care mai târziu se infestează de Monilia fructigena, ce produce putrezirea și mumifierea fructelor.

Larvele apărute se hrănesc cu ţesuturile în descompunere a fructelor. Fructele atacate putrezesc, o parte din ele rămân în pom, iar altele cad, larvele continuând să se dezvolte în interior.

Molia orientală a fructelor (Cydia molesta). Fructele atacate sunt depreciate calitativ, stagnează în creștere, se maturizează prematur, pot fi ușor infectate de agenţi patogeni (Monilia) și cad ușor.

În galeriile fructelor atacate se instalează diferite specii de microorganizme, ce provoacă putrezirea lor.

Alte boli ce favorizează putrezirea fructelor:

• Fainarea caisului (Podosphaera tridactyla) – la atac intens, porțiuni mari din fruct sunt acoperite de pete necrotice, epiderma își pierde elasticitatea și se produc crăpături, care expun fructele la putrezire.
• Pătarea cafenie sau rapănul (Venturia carpophila) – fructele puternic atacate au aspect neplăcut, epiderma se zbârcește (fructele de cireș și piersic crapă), sunt fade și se usucă în pom (unele putrezesc) și cad înainte de coacere.
• Ulceraţia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor pomilor sâmburoşi (Pseudomonas syringae pv. Morsprunorum) – pe fructe apar zone brune, cu ţesut scufundat destul de profund în pulpă, deseori însoţite de scurgeri de gomă. Fructele atacate își pierd valoarea comercială sau putrezesc în urma instalării și a altor ciuperci, ce pătrund în interiorul pulpei.