Rapița este o cultură atractivă pentru fermieri, generându-le și primii bani în ferme. Pe de altă parte, lucru valabil pentru toate culturile, necesită un asolament echilibrat astfel încât să-și valorifice la maxim potențialul și să nu afecteze creșterea altor culturi.
În acest articol, expertul Corteva Agriscience Andrei Ciocoiu explică de ce nu este recomandată cultivarea porumbului după rapiță și ce efecte negative pot apărea în acest caz.
„Rapița este o plantă care are o capacitate particulară de a solubiliza și extrage unele elemente din sol prin intermediul unor secreții care, pe de altă parte, nu sunt suportate de unele culturi.
Fitoalexinele elaborate de rapiță protejează plantele, dar au efect negativ asupra culturilor cum ar fi porumbul. Acest lucru se întâmplă deoarece porumbul este o plantă care în primele faze de vegetație se bazează aproape în exclusivitate pe rădăcina seminală care e foarte sensibilă, fie vorbim de apă, fie de frig. Astfel, fitoalexinele pe care le secretă și le lasă în sol o cultură de rapiță nu permit porumbului să se dezvolte normal, iar pierderile pot ajunge și la 30-40%, explică Andrei Ciocoiu.
Din sfaturile generale, cea mai sigură recomandare este să nu se semene porumbul după o cultură Brassicacee și din cauza riscului de deficit de P și de întârziere a creșterii porumbului.
În plus, studiile confirmă că semănatul porumbului după Brasicacee poate duce la apariția unui porumb cu deficit de fosfor. La începutul dezvoltării porumbului, ciupercile formând micorize ajută cultura cu aproximativ 80% din absorbția fosforului.
Micorizele contribuie la creșterea volumului rădăcinilor, permițând porumbului să absoarbă mai mulți nutrienți mult mai repede. Cu toate acestea, rapița nu este o gazdă pentru micoriză, astfel încât, atunci când porumbul este plantat după canola, ciupercile trebuie să se recolonizeze în sol din spori, deoarece nu se mențin cu rădăcinile de rapiță.
Un indicator cheie al afectării porumbului de acest premergător e reprezentat de tulpinile scurte, slabe și inegale. Tulpinile și frunzele plantelor tinere de porumb pot avea, de asemenea, o culoare purpurie, ceea ce reprezintă un semn de deficiență de fosfor.
Potrivit lui Andrei Ciocoiu, fără a lua în calcul deficitul de apă, startul culturii de porumb după rapiță va fi afectat.
„De exemplu, la vizitarea unui fermier din Călărași, pe câmpurile unde am avut goluri la cultura de rapiță, porumbul era mult mai bun, spre deosebire de restul câmpului unde acesta arăta prost – o dovadă clară ce confirmă acest lucru.
Un alt exemplu, pe o solă unde a fost cultivată rapița fermierul a avut o recoltă de aproximativ 5 tone la hectar, iar la cultivarea porumbului pe aceasta era dezastru. Pe de altă parte, pe marginea câmpului unde rapița a fost distrusă de dăunători acesta arăta mai bine”.
Dacă, totuși, fermierii sunt forțați să cultivați porumbul după rapiță, cu toate că specialistul nu recomandă, ar trebui luate în calcul câteva aspecte:
- semințele de porumb trebuie tratate înainte de semănat cu un îngrășământ foliar;
- administrarea îngrășămintelor complexe se face lângă rândul de semințe. Altfel, insuficiența de fosfor în această zonă va afecta mult porumbul;
- realizarea unei lucrări minime a solului, evitarea răsturnării brazdei. Rădăcinile vor fi mai prezente în profunzime, iar la trecerea cu discurile, câștigăm ceva timp pentru pornirea porumbului în vegetație.
„Per total, sunt sfaturi care vor atenua maxim jumătate din problemele apărute la cultivarea porumbului după rapiță. Astfel, personal, nu recomand cultivarea porumbului după rapiță decât dacă se impune acest lucru. Cu sfaturile menționate anterior s-a văzut o diferență, inclusiv administrând biostimulatori cum ar fi Bioforge pentru reducerea stresului.
Pe de altă parte, rapița este o foarte bună premergătoare pentru cerealele păioase. Eliberând terenul devreme, lăsând puține resturi vegetale pe teren, nu are boli comune cu cerealele păioase, iar grâul și orzul se simt mult mai bine după rapiță decât alte plante. Astfel, de ce să nu profităm de acest lucru?”, a conchis Andrei Ciocoiu.
Rapița întrerupe ciclul bolilor cerealelor păioase. Pătările, fuzarioza și altele apar mai des în rotațiile scurte ale cerealelor. În plus, descompunerea reziduurilor de rapiță, bogate în glucozinolați, duce la producerea de compuși toxici care pot inhiba ciupercile stocate în sol.
Dintre elementele minerale, rapiță ale cele mai mari consumuri de K₂O, N, P₂O₅, S, Mg, Ca şi B. Pentru o producţie de 100 kg semințe și producție secundară, după diferiți autori, rapița consumă 5-7 kg azot, 3,5-5,5 kg fosfor, 3,5-10 kg K2O, 4-5 kg calciu, 2-3 kg sulf etc.
Planta de porumb este o mare consumătoare de azot şi potasiu. Pentru formarea unei tone de boabe şi a cantităţii respective de masă vegetală, hibrizii de porumb înalt productivi extrag din sol 23-28 kg de azot, 10-14 kg de fosfor şi 23-35 kg de potasiu.
