33.4 C
București
luni, 24 iunie, 2024

-

‹ adv ›
HomepageArticoleOptimizarea silozului pentru conservarea optimă a furajului

Optimizarea silozului pentru conservarea optimă a furajului

Silozul este o tehnică esențială pentru conservarea furajului, oferind crescătorilor de animale o soluție valoroasă, pentru a garanta hrană de înaltă calitate, pe tot parcursul anului.

Cu toate acestea, pentru a profita din plin de această metodă de conservare este esențială respectarea unor practici riguroase pe tot parcursul ciclului, de la recoltare până la conservarea furajelor.

Recoltați în perioada optimă pentru cea mai bună calitate

Calitatea silozului este determinată în mare măsură de stadiul în care se recoltează cultura. În mod ideal, cosirea culturilor graminee furajere ar trebui efectuată cu aproximativ o săptămână înainte de înspicat.

‹ adv ›

În această etapă, biomasa foliară atinge apogeul și asigură o valoare nutritivă mai bună decât tulpinile și semințele care cresc după începerea înfloririi. În condiții de vreme umedă, este esențială cosirea la o înălțime mai mare.

Aceasta este o condiție prealabilă pentru minimizarea prezenței solului în furaje și, prin urmare, a bacteriilor butirice. Pentru obținerea unui siloz de bună calitate este necesară mărunțirea materiei vegetale în bucăți de 2-4 cm.

Această lungime facilitează compactarea uniformă și accelerează fermentația lactică, păstrând astfel calitatea nutritivă a furajului.

Depozitarea: cheia unui furaj bun

Silozul este depozitat în condiții umede. Prin urmare, este vital să se creeze un mediu anaerob cu suficientă aciditate pentru a preveni degradarea furajelor. Această aciditate este direct legată de conținutul de substanță uscată.

Conservarea defectuoasă poate duce la pierderi nutriționale, mirosuri neplăcute și proliferarea mucegaiurilor care pot afecta performanța sau chiar sănătatea animalelor. Pentru a minimiza pierderile este esențial să umpleți rapid silozul și să îl închideți ermetic cât mai curând posibil.

O închidere ermetică bună reduce pătrunderea oxigenului, limitând astfel riscul de post-fermentare și pierderi de energie. De asemenea, este indicat a se aștepta între 4 și 6 săptămâni înainte de deschiderea silozului pentru a asigura o fermentație adecvată.

Aici, schimbările de culoare în primii 20 cm de sub prelată indică prezența umezelii. Nuanțele roșii sau albăstrui din furaj indică prezența mucegaiului și, prin urmare, un risc de micotoxină.

Dacă silozul pierde din compactare (se înmoaie), are loc post-fermentarea, ceea ce dăunează valorii nutritive a furajului. Apa de la fundul silozului semnifică faptul că dioxidul de carbon a fost eliberat în furaje.

Calitatea silozului este evaluată atât din punct de vedere vizual cât și olfactiv. Dacă silozul miroase a unt rânced combinat cu o nuanță verzuie, acest lucru poate indica prezența acidului butiric, care este toxic pentru bovine.

Un miros de oțet sau de alcool înseamnă că silozul produce acid acetic sau etanol. Un miros puternic de caramel/tutun asociat cu furajele închise la culoare (de la maro închis până la negru) înseamnă o creștere a temperaturii foarte mare și prin urmare, degradarea furajului.

Utilizarea înțeleaptă a conservanților

Pe lângă tehnicile de însilozare, conservanții pot fi utilizați pentru a păstra calitatea furajelor. Conservanții îmbunătățesc fermentația și previn evenimentele nedorite, reducând astfel pierderile nutriționale și riscul post-fermentării în timpul desigilării silozului.

Se pot inocula două tipuri de conservanți: bacterieni și chimici. Bacteriile, cunoscute și sub numele de inoculante, îmbogățesc furajele cu bacterii lactice pentru a accelera fermentația și pentru a îmbunătăți conservarea.

Dintre bacteriile lactice utilizate se face o distincție între bacteriile „acidifiante”, precum Lactobacillus plantarum și Lactobacillus lactis, și bacteriile „stabilizatoare”, care previn încingerea furajului, precum Lactobacillus buchneri și Lactobacillus brevis. Aceste bacterii au efecte diferite asupra fermentației și conservării silozului.

Acizii organici sunt conservanți chimici, precum acidul formic și acidul propionic, care scad pH-ul silozului și au proprietăți antibacteriene și antifungice. Enzimele, sub formă de celuloză, hemiceluloză sau amilază, sunt uneori incluse în conservanți pentru a descompune zaharurile complexe în zaharuri simple, facilitând astfel acțiunea bacteriilor lactice.

Articol semnat de Andrei Focșa, Product Manager, Timac Agro România.

‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

‹ adv ›

Ministrul Florin Barbu participă la Consiliul AgriFish

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Florin-Ionuţ Barbu, participă în data de 24 iunie 2024 la Consiliul AgriFish de la...

ANM: Cod portocaliu de caniculă în 7 județe și în București, iar 12 judeţe sub Cod galben

Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) a emis, luni dimineaţa, o avertizare meteorologică Cod portocaliu de caniculă, valabilă în judeţele...
‹ adv ›
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole