Plantarea mixtă a diferitor specii pe o parcelă într-un sezon este o metodă este foarte populară printre fermieri din țările din Europa de Vest, permițând utilizarea în mod rațional întreaga suprafață a grădinii.
Civilizațiile precolumbiene sunt considerate cele care au pus originea acestei tehnici agronomice. Indienii cultivau fasolea și dovleacul alături de porumb.
Avantajele și dezavantajele culturilor intercalate
Tehnologia de plantare mixtă se bazează pe experiența practică a fermierilor amatori și pe experimentele din secolele trecute. De exemplu, în Evul Mediu, călugării plantau în grădinile lor de legume ierburi aromatice și flori care respingeau dăunătorii din legume.
Tehnica are avantajele și punctele sale slabe, care trebuie luate în considerare atunci, când se plasează culturi diferite pe aceiași parcelă.
Ce ne oferă plantarea mixtă a culturilor
- Utilizarea rațională a întregii suprafețe a grădinii de legume, crescând randamentul din fiecare metru pătrat.
- Culturile sunt mai puțin afectate de boli și dăunători. Insectele găsesc adesea planta potrivită după miros, iar atunci când legume de specii diferite cresc amestecate, sunt mai greu de detectat.
- Cu o planificare judicioasă a culturilor intercalate, puteți recolta fructe din fiecare parcelă din primăvară până toamna târziu.
- Prin selectarea culturilor care au un efect favorabil una asupra celeilalte, calitatea fructelor se îmbunătățește. Se știe că tomatele vor avea un gust mai bun dacă busuiocul este plantat în apropiere.
- Prin combinarea plantelor, care au nevoie de nutrienți diferiți, solul nu este sărăcit unilateral de niciun nutrient.
Ce dezavantaje aduce plantarea mixtă
- În cazul în care plantele sunt plantate prea dens, există posibilitatea ca acestea să nu primească suficient soare.
- Dacă culturile vecine sunt plantate puțin mai devreme sau puțin mai târziu, una dintre ele o va înghesui pe cealaltă.
- Dacă plantele însoțitoare nu sunt selectate corect, concurența va lua locul simbiozei, ceea ce va afecta negativ randamentul și va epuiza solul.
- Apar dificultăți în ceea ce privește rotația culturilor, este mai dificil de respectat regulile de rotație a culturilor.
Interacțiuni între culturile plantate alături
Alelopatia este capacitatea organismelor vii de a secreta compuși chimici care inhibă sau favorizează restul florei. Există 2 tipuri de interacțiune între culturi.
Directă – plantele se influențează direct prin emiterea de compuși volatili în aer prin intermediul frunzelor sau al florilor lor. Rădăcinile lor produc diverse substanțe, inclusiv substanțe biologic active solubile în apă (compuși de azot, acizi, zaharuri), care sunt absorbite de culturile vecine.
Indirect – se realizează în principal prin intermediul solului. Plantele influențează caracteristicile solului, îi modifică compoziția biologică și chimică, contribuie la structurarea (compactarea sau afânarea) solului, creând condiții favorabile pentru creșterea anumitor grupe de legume.
Substanțele produse de fiecare specie pot avea atât efecte pozitive, cât și negative asupra anumitor plante. Dacă o cultură creează un anumit microclimat (umbră, împiedică evaporarea umezelii din sol), efectul e fizic.
În cazul plantațiilor mixte, este important să alegeți plante care vor beneficia maxim una de cealaltă.
Vecini buni
În culturile intercalate, fiecare plantă are propriul rol. Una este cultura principală, iar cealaltă este o plantă, să-i spunem, de companie. Scopul acesteia este de a oferi speciei principale condiții confortabile de creștere.
De exemplu, pentru a proteja suprafața solului de buruieni, pentru a preveni evaporarea umidității, pentru a acționa ca un îngrășământ verde.
Este important să alegeți vecinii potriviți, astfel încât să nu se suprime reciproc, fiind utili unul pentru celălalt.
Culturi companion care au un efect favorabil una asupra celeilalte:
- Tomate – busuioc, pătrunjel, mentă, fasole, arpagic.
- Vinete – fasole.
- Ardei – busuioc.
- Fasole – muștar, ridichi, spanac.
- Varză – mărar, țelină, fasole tufă.
- Căpșuni – pătrunjel, toate tipurile de ceapă, usturoi, ridichi.
- Morcovi – spanac, ceapă, ceapă, tomate, ridichi, sfeclă.
- Castraveți – varză, sfeclă roșie, usturoi, leguminoase, ridichi.
- Napi – mazăre.
- Sfeclă roșie – spanac, ceapă, cartofi, salată.
- Cartofi – fasole, conopidă, spanac, kohlrabi, salată.
Interacțiunile dintre plantele aflate în imediata apropiere una de cealaltă sunt adesea atât de subtile și imperceptibile încât, pentru a înțelege rezultatele lor, este necesar să se efectueze experimente și să se observe consecințele acestora timp de mulți ani.
S-a stabilit că reprezentanții familiei Apiaceae (leuștean, pătrunjelul, coriandrul, țelina, morcovii, păstârnacul) cresc bine alături de usturoi, ceapă. Iar ridichea – printre fasole. Legumicultorii germani consideră că spanacul este cultura însoțitoare preferată.
Acesta secretă saponine, substanțe biologic active, care facilitează procesul de absorbție a micronutrienților din sol. Există multe alte exemple de simbioză între culturi.
Plante ce protejează legumele de dăunători
Acest grup include plantele care resping sau „derutează” insectele. Emițând un miros înțepător, acestea împiedică dăunătorii să găsească plantele cultivate. Plantele aromatice acționează de obicei ca plante de protecție.
Plante ce resping dăunătorii:
- Spilcuța – împotriva puricilor.
- Nasturtium apără de musculița albă (Aleurodidae), gândacul de Colorado, afide.
- Pelinul amar – de furnici, musca morcovului, musca verzei.
- Usturoiul – de adulți și larve de musca verzei, viermele merelor, unii acarieni dăunători la căpșun.
- Menta – de furnici.
Citiți mai multe despre 5 flori ce trebuie cultivate în grădină pentru a ține dăunătorii plantelor la distanță.
Atunci când semănați plante protectoare, nu uitați de concurență. Ierburile aromatice sunt plasate în jurul perimetrului parcelei, astfel încât să nu depășească și să sufoce culturile de legume.
Complet, bineînțeles, nu puteți scăpa de dăunători în acest fel, dar procentul de daune va fi mai redus.
Ce culturi nu ar trebui să fie plantate una lângă alta:
În ceea ce privește unele culturi, părerile legumicultorilor diferă. Cea mai mare controversă este compatibilitatea roșiilor cu castraveții, a cartofilor cu mazărea sau cu varza.
- Morcovi – anason.
- Fenicul – tomate, ardei, leguminoase, spanac, chimen.
- Napi – muștar.
- Mărar – tomate, morcovi.
- Ridichi – mentă, isop.
- Usturoi – leguminoase și vărzoase.
Reguli pentru combinarea culturilor
Scopul principal al plantațiilor mixte este cultivarea uniformă a legumelor în timpul sezonului. În acest scop, pe parcele se practică o mică rotație a culturilor. Întâi se seamănă o cultură care urmează să se coacă în curând, apoi, după ce este recoltată, se plasează următoarea.
Există o altă metodă: între rândurile de plante de legume (intercalat), care nu au fost încă recoltate se plantează răsaduri de culturi compacte, care nu au nevoie de o suprafață mare de nutriție.
Important: În plantațiile mixte, va exista întotdeauna o concurență pentru nutrienți, lumina soarelui și umiditate între culturi, chiar și în cazul unei compatibilități biologice excelente.
Concurența dintre legumicole poate fi redusă la minimum prin respectarea regulilor:
- Alegeți legumele cu sisteme radiculare lungi și scurte una lângă alta, astfel încât să absoarbă nutrienții din straturi diferite ale solului.
- Plantați plantele mari, care se răspândesc, lângă plante compacte, iubitoare de umbră.
În plantațiile mixte, speciile principale cu cerințe ridicate (varză, dovleac) și speciile însoțitoare cu cerințe scăzute de fertilitate a solului (leguminoase, ridiche, pătrunjel) ar trebui să fie plasate pe aceiași parcelă. - Folosiți legume cu perioade de recoltare diferite în culturile intercalate. Acest lucru oferă o gamă largă de posibilități. La începutul sezonului puteți semăna plante rezistente la frig, cum ar fi pătrunjelul, ridichea, salata verde. După ce acestea se oferă recoltele, le iau locul roșiile, ardeii, castraveții iubitori de căldură, plantând plante vecine bune între rânduri.
Exemple de culturi mixte
Plantarea mixtă asigură o utilizare eficientă a întregii suprafețe a parcelei în timpul sezonului. În acest caz, este important să înțelegem că nu există o schemă standard de amplasare a culturilor.
Este necesar să se țină cont în mod necesar de condițiile locale – climă, amplasarea terenului, caracterul solurilor.
- Castraveți, arpagic, spanac, salată verde.
- Tomate și salată verde în centru, varză și spanac pe margini.
- Broccoli și spanac.
- Căpșuni, pătrunjel pentru frunze.
- Ridichi, fasole, tomate.