Soiurile de păr altoite pe portaltoi generativ în formă naturală au o creştere viguroasă şi realizează coroane mari, însă când se folosesc portaltoi vegetativi se manifestă o creştere moderată, coroanele sunt mici, restrânse care nu depăşesc înălţimea de 3-4 m.
Soiurile de păr după vigoarea de creştere se împart în soiuri cu vigoare mare (Favorita lui Clapp, Zorica), mijlocie (Untoasa Bosc, Wiliams) şi slabă (Passe Crassane).
Sistema de conducere palmeta etajată cu braţe oblice se recomandă pentru soiurile de păr de tipul Untoasa Flardenpont, Williams altoite pe portaltoi viguros.
Palmeta liber aplatizată se aplică la toate soiurile de păr altoite pe gutui şi pentru soiurile cu ramificare slabă de tipul Untoasa Bosc altoite pe portaltoi viguros.
Fusul subţire ameliorat se recomandă la soiurile de tip Untoasa Flardenpont iar,piramida naturală ameliorată cu volum redus pentru soiurile de tip Noiabriskaia, Vîstavocinaia, Untoasa precoce Morettini altoite pe gutui.
În primii ani fructificarea la păr se realizează pe ţepuşe, nuieluşe şi mlădiţe amplasate pe lemnul de doi ani. Ponderea nuieluşelor şi mlădiţelor constituie 75%. în perioada de mare producţie 50% de fructe se obţin pe ţepuşe şi restul recoltei pe nuieluşe şi mlădiţe. Cu vârsta se măreşte cantitatea ţepuşelor până la 75% care se obţin pe lemn de trei ani.
La soiurile Wiliams, indiferent de vârsta pomilor recolta se obţine pe mlădiţe şi nuieluşe, numindu-se tip standard de fructificare. Soiurile ce rodesc preponderent pe ţepuşe aparţin tipului spur de fructificare.
În timpul formării coroanei pentru înăbuşirea dominanţei apicale ramura de prelungire a axului se scurtează mai tare comparativ cu şarpanta, etajele superioare se formează numai după consolidarea celor inferioare, prelungirea axului central se substituie cu o ramură laterală de vigoare mai slabă, ramurile de prelungire se scurtează mai tare ca cele laterale.
Soiurile cu un unghi mic de ramificare scurtarea ramurilor de prelungire ale şarpantelor se face la un mugur exterior sau prin transfer la o ramură exterioară. Soiurile cu ramificarea mai slabă (Untoasa Giffard, Untoasa Bosc, Otecestvenaia) se impune o scurtare mai severă.
Pentru a grăbi intrarea pe rod a pomilor, este necesar ca să se minimalizeze tăierea ramurilor din coroană.
Ramurile de un an, care nu intră în construcţia scheletului coroanei, sunt orizontalizate cu ajutorul diferitor greutăţi ori prin legare. Astfel, pomii mai repede se garnisesc cu ramuri de roadă.
În perioada de formare a coroanelor, pe axul central şi pe şarpante înlăturarea ramurilor anuale la tăiere se înfăptuieşte la un cep de înlocuire de 5-8 cm, pentru a avea în structura coroanei ramuri de gamisire de diferite vîrste.
Din cepurile de înlocuire vor creşte 1-3 ramuri noi, cu o poziţie mai orizontală, din care una va fi lăsată pentru fructificare, iar alta tăiată la un cep.
Până la intrarea pomilor pe rod se recomandă ca tăierile să fie slabe pentru a garnisi pomul cu ramuri de semischelet. Scurtării se expun numai ramurile de prelungire a axului central şi a şarpantelor. Se suprimă din coroană concurenţii ramurilor de prelungire a axului central şi şarpantelor, ramurile anuale care încurcă la formarea coroanelor şi ramurile bolnave şi traumate.
În continuare prin tăieri de producţie se realizează menţinerea formei de coroană la parametrii proiectaţi prin tăieri de reducţie a ramurilor cu poziţie necorespunzătoare obţinând în secţiune forma de trapez.
La păr o atenţie deosebită se atribuie echilibrului de creştere dintre partea bazală şi cea superioară a coroanei. Din partea bazală se suprimă creşterile cu vigoare slabă păstrându-le pe cele de un an viguroase cu poziţie oblică.
Pentru înăbuşirea creşterii în partea superioară a coroanei se aplică tăieri mai severe şi se suprimă ramurile cu poziţie verticală.
Semischeletul arcuit sub greutatea rodului se expune tăierii de reducţie la nivelul ramurii anuale aflate la curbură. Mai frecvent astfel de reducţie se efectuează la soiurilor standarde în comparaţie cu cele de tip spur.
După intrarea pomilor pe rod se trece la tăierea de înlocuire a ramurilor care au rodit cu ciclul de 3-5 ani în dependenţă de soi şi încărcătura pomului cu muguri de roadă.
La majoritatea soiurilor de păr mugurii de roadă se amplasează pe lemnul de 2-3 ani, de aceea ciclul de schimbare a lemnului care a rodit este de 3-4 ani. La soiurile Williams, Socrovişce, Vâstavocinaia mugurii de roadă se amplasează atât pe lemnul de 2-3 ani (ţepuşe, burse), cât şi pe lemnul de un an (nuieluşe, mlădiţe).
Soiurile din această grupă se taie cu ciclul de înlocuire a lemnului de 3-4 ani în dependenţă de încărcătura cu muguri de roadă. Aceste soiuri preferă tăierea lungă, adică ramurile lăsate pentru fructificare nu se scurtează.
Aproximativ aceeaşi tăiere se practică şi la soiurile de tipul lui Favorita lui Clapp. în primii ani la aceste soiuri o parte de roadă se amplasează pe lemnul de un an (nuieluşe), iar cu timpul trece la fructificarea pe lemnul de 2-3 ani (ţepuşe).
La soiurile de tipul Noiabriskaia, Decana de Comice roadă se amplasează mai mult pe lemnul de 2-3 ani (ţepuşe), de aceea se practică ciclul de înnoire a lemnului de 3-4 ani.
Aceste soiuri au capacitatea să se supraîncarce cu roadă, iar unele ramuri lăsate pentru rod este necesar de scurtat pentru micşorarea încărcăturii.
O altă grupă sunt soiurile de tip „spur” şi cele care rodesc numai pe ţepuşe (Untoasa Hardenpont). La aceste soiuri ciclul de înlocuire a lemnului care a rodit este de 5 şi uneori 6 ani. când cantitatea mugurilor de road scade.
Ramurile ce au rodit se taie la un cep de înlocuire cu lungimea de 5-8 cm,iar dacă în zona dată sunt formaţiuni de rod, reîntinerirea se efectuiază la o formaţiune pentru a obţine noi ramuri anuale.
Află aici despre Tăieri la piersic. Forma de coroană-vas ameliorat.
