Pe lângă hrănirea și exercitarea corectă a calului, este necesară respectarea și altor aspecte ale îngrijirii generale pentru a menține calul sănătos pe tot parcursul vieții. Acestea includ îngrijirea veterinară de rutină prin vaccinări, controlul paraziților și îngrijirea dentară, îngrijirea copitelor și protecție împotriva traumelor.
Importanța îngrijirii veterinare
Caii adulți ar trebui să aibă un examen veterinar complet cel puțin o dată pe an. Caii geriatrici (în vârstă de peste 20 de ani) ar trebui să fie examinați de medicul veterinar de două ori pe an sau mai des, deoarece boala este mai frecventă la animalele mai în vârstă și poate fi identificată mai devreme.
Medicul veterinar vă poate recomanda un program de sănătate pentru calul dvs., inclusiv testări de sânge.
Simptome de boli
Este indicat de a monitoriza calul în mod regulat pentru a depista simptomele bolilor, cum ar fi în timpul orelor zilnice de hrănire și îngrijire. Simptomele generale ce ar indica prezența unei probleme includ lipsa poftei de mâncare, diaree, tuse și strănut sau scurgeri din ochi sau nări.
Alte simptome ce ar trebui luate în calcul sunt căderea părului
sau zone cu mâncărime pe piele. Problemele cu sistemul musculo-scheletic sunt adesea reflectate de șchiopătare (cum ar fi faptul că animalul nu depune greutate pe un anumit picior), reticența de a se mișca sau balansarea capului.
Dacă calul prezintă oricare dintre aceste simptome mai mult de o zi sau două, o vizită a medicului veterinar este necesară.
Administrarea de medicamente
În general, administrarea medicamentelor unui cal nu este dificilă, dacă se urmează principiile bune de manipulare pentru a menține în siguranță sănătatea persoanei ce administrează, cât și a calului.
Pentru o manipulare cât mai sigură în timpul tratamentului se menține contactul fizic cu calul ținând umărul apăsat de umăr sau de flancul calului (în funcție de locul și de ce se tratează) și se asigură prin utilizarea unui căpăstru robust și o frânghie de plumb (prinsă de inelul de căpăstru din stânga).
Nu se lăsă niciodată frânghia atașată de cal să se înfășoare în jurul vreunei părți ale corpului. Pentru aplicarea medicamentelor în regiunea membrelor este indicat de a ridica copita pentru a fi tratată și fixată între genunchi, în cazul membrelor anterioare. În cazul membrelor posterioare, pe lângă ridicarea copitei, va trebui să îndoiți jaretul.
Medicamentele orale sunt, de obicei, sub formă de pastile (numite bolusuri), paste sau băuturi. Când se administrează medicamentele orale, se identifică golul fără dinți direct în spatele incisivilor calului și în fața molarilor.
Se introduce degetul mare în acest spațiu în timp ce se ține
capul calului în jos cu mâna. Se trage limba calului și se fixează ușor în afara gurii.
Se administrează bolusul plasându-l în spatele „susului” limbii cu un pistol. Se lubrifiază întotdeauna bolusul cu vaselină sau ulei vegetal pentru a nu fi prins în gâtul calului.
Pistoalele de administrare a medicamentelor lichide și seringile pentru pastă pot fi împinse în gură pentru administrarea lichidului sau a pastei.
Se fixează capul la nivel înclinat ușor în sus până când nu are loc înghițirea medicamentului.
Unele medicamente pot fi administrate numai prin injecție, care se administrează de obicei în zona gâtului sau a coapsei. Indiferent de tipul de medicament sau de modul în care acesta trebuie administrat, este important de a urmări toate instrucțiunile de pe etichetă privind utilizarea și depozitarea.
Vaccinări
Vaccinarea este o componentă cheie a medicinei preventive la cai. Vaccinările sunt făcute pentru a stimula sistemul imunitar împotriva infecțiilor înainte de expunerea la boală.
Mai multe vaccinuri sunt administrate în mod obișnuit cailor ca mijloc de apărare împotriva bolilor infecțioase grave.
Medicul veterinar duce răspunderea de a anunța ce vaccinuri sunt necesare în zonă și în ce circumstanțe (vezi Tabelul: Vaccinuri necesare sau recomandate pentru cai).
Mânjii născuți dintr-o iapă vaccinată sunt de obicei protejați împotriva majorității bolilor infecțioase timp de până la 6 luni, atâta timp cât mânzul consumă laptele matern bogat în anticorpi, cunoscut sub numele de colostru, în decurs de 6 ore de la naștere.
În acest caz, vaccinările ar trebui amânate până când imunitatea maternă a scăzut. În caz contrar, vaccinarea va fi ineficientă.
Vaccinurile ar trebui să fie administrate de medicul veterinar sau de altă persoană instruită corespunzător. Vaccinurile de slabă calitate cresc riscul de reacții adverse, care pot varia de la inflamație la locul injectării, febră și stare de rău, până la reacții alergice grave care afectează întregul organism (de exemplu, anafilaxia).
Controlul paraziților
Animalele care pasc ingerează ouă de paraziți care se găsesc în mediul înconjurător. Povara reală a paraziților pentru fiecare cal depinde de vârsta acestuia, de numărul de cai de pe aceeași pășune și de mărimea și calitatea pășunilor.
Paraziții interni ai cailor pot cauza multe probleme intestinale, inclusiv tulburări gastro-intestinale, diaree și potențial colici.
Paraziții intestinali primari ai cailor includ viermi rotunzi (atât strongile mari, cât și mici), tenii, oxiuri și boții stomacali (vezi Tabelul: Simptome cauzate de paraziții obișnuiți la cai*).
Acești viermi pot provoca leziuni ale tractului digestiv și pierderi de sânge și pot interfera cu absorbția nutrienților esențiali. Caii tineri sunt de obicei infestați cu mai mulți paraziți și au mai multe semne decât caii mai în vârstă.
Majoritatea paraziților intestinali sunt ingerați în timp ce caii pasc, din ouă și larve depuse pe iarbă și straturile superioare ale solului. Ciclul de viață al teniei implică acarieni mici care se hrănesc cu ouă de tenie și astfel conțin larve de tenie.
Acești acarieni trăiesc pe ierburi și sunt ingerați în timpul pășunatului. Boții de stomac sunt larve de muște. Musca adultă depune ouă pe bot, picioare și pieptul cailor în timpul primăverii.
Când calul se îngrijește singur sau de alți cai, ouăle sunt ingerate și eclozează. Larvele se atașează de peretele stomacului și rămân pentru o perioadă de timp (de obicei până în primăvara următoare).
Boții trec apoi în fecale, unde se dezvoltă în muște adulte.
Practicile actuale de deparazitare au trecut la o abordare generală „mai puțin este mai mult”, mai degrabă decât practica istorică de deparazitare la intervale regulate.
Deoarece deparazitatorii au fost aplicați pe scară largă în trecut, rezistența la aceste medicamente devine din ce în ce mai
comună. Ca urmare, practicile de management trebuie să se schimbe.
Caii trebuie deparazitați selectiv, pe baza rezultatelor unui număr de ouă fecale și la sfatul medicului veterinar. Veterinarul dumneavoastră va lua în considerare clima și condițiile meteorologice actuale în care locuiți, precum și mediul de adăpostire al calului dumneavoastră (grajd sau pășune) și dimensiunea turmei atunci când face recomandări pentru deparazitare.
Dacă un cal adult are o sănătate generală bună și are un număr de ouă zero sau scăzut la examenul fecal, deparazitarea mai des de o dată sau de două ori pe an, de obicei, nu este necesară.
Larvele de viermi pot să supraviețuiască în pășune în timpul primăverii și toamnei, așa că deparazitarea este în general mai potrivită în aceste anotimpuri.
Cu toate acestea, caii tineri ar trebui deparazitați la intervale regulate, conform recomandărilor veterinarului, deoarece sunt mai sensibili la viermi intestinali.
Gestionarea mediului de întreținere este o strategie cheie în reducerea expunerii la paraziții interni: eliminați în mod regulat gunoiul din grajd și pășuni și nu-l răspândiți niciodată pe o pășune.
Deoarece diferite specii de animale au viermi intestinali diferiți (adică, vacile nu sunt afectate de viermi prezenți la cal și invers), rotația altor animale (vaci, oi) la pășunat poate ajuta, de asemenea, la reducerea ouălor de viermi care afectează caii.
Paraziții externi
Fiind întreținute în aer liber, caii pot fi deranjați de muște și căpușe. Acestea pot provoca răni și infecții ulterioare pe cap, gât, urechi, bot, abdomen și picioare. Iritația cauzată poate provoca, de asemenea, tulburări generale, incapacitatea de a crește și de a se dezvolta și scăderea poftei de mâncare.
Caii ar trebui verificați în mod regulat pentru căpușe sau răni produse de muște. Controlul muștelor include gestionarea adecvată a gunoiului de grajd și curățenia adăposturilor.
Sunt disponibile multe unguente insecticide diferite, loțiuni, spray-uri care pot fi folosite pentru a îndepărta căpușele și pentru a reduce iritația produsă de insecte.
Consultați medicul veterinar cu privire la un program de control adecvat pentru zona și circumstanțele dvs.
Îngrijirea dentară
Dinții la cabaline cresc și se uzează continuu de-a lungul vieții. Din păcate, se uzează adesea inegal, ceea ce duce la puncte ascuțite, margini și chiar cârlige care trebuie îngrijite corespunzător.
Caii necesită un control stomatologic al medicului veterinar cel puțin o dată pe an (caii mai în vârstă au nevoie de controale mai frecvente).
Medicul veterinar va verifica gura pentru dinți slăbiți sau lipsă, dinți cu vârfuri sau margini ascuțite și orice goluri în care hrana este prinsă între dinți.
Dinții vor fi piliți pentru a restabili echilibrul pe suprafețele de
mestecat ale dinților și orice alte probleme identificate pot fi, de asemenea, abordate.
Igiena corporală
Îngrijirea este o parte importantă a întreținerii zilnice a cailor. Periajul zilnic ajută la îndepărtarea murdăriei și a resturilor care pot permite bacteriilor un loc să se înmulțească.
În timpul îngrijirii, se verifică starea generală a pielii calului și pot fi depistate răni, infecții, umflături sau urme atunci când apar pentru prima dată.
Caii pot fi spălați cu șampon ecvin, dar băile trebuie menținute la minimum pentru a evita uscarea pielii și a blănii. Caii nu ar trebui să fie scăldați când temperaturile de iarnă sunt sub nivelul de îngheț, deoarece trebuie să fie uscați pentru a rezista la frig.
Îngrijirea copitelor
Îngrijirea copitelor este o parte importantă a rutinei zilnice de îngrijire. Copitele trebuie „curățite” zilnic pentru a îndepărta gunoiul de grajd, murdăria și pietrele și verificate pentru de vânătăi, miros, decolorare sau eliminări.
De asemenea, potcoavele trebuie verificate pentru uzura și
etanșeitatea unghiilor. Pot fi necesare pansamente pentru copite, dar trebuie aplicate în mod corespunzător.
De exemplu, pansamentele hidrofuge pot fi importante pentru a menține copitele uscate și sănătoase pe vreme umedă. Cu toate acestea, utilizarea excesivă a pansamentelor emoliente poate înmuia copitele și poate duce la probleme.
Soluțiile antifungice trebuie aplicate la fiecare 1 până la 2 săptămâni în timpul iernii și pe vreme umedă pentru a preveni afta. Medicul veterinar vă poate oferi informații despre când și cât de des să tratați copitele calului.
Copitele cailor cresc constant și necesită tăiere la fiecare 6 săptămâni. Caii trebuie dresați să stea în picioare corespunzător, astfel încât copitele lor să poată fi tăiate corect și să poată fi evitată deteriorarea piciorului.
Scurtarea copitelor și corectarea lor este recomandat să fie realizată de potcovar sau medicul veterinar, dacă nu aveți experiența necesară.
Potcoavele
Potcoavele asigură tracțiune pe unele suprafețe și ajută la prevenirea uzurii și ruperii copitelor. Nevoia de potcoave pentru cal depinde de mai mulți factori, inclusiv conformația membrului și sănătatea, precum și tipurile de suprafețe pe care calul va călători.
Caii cu picioare sensibile sau învinețite necesită protecție, la fel ca și caii care lucrează pe suprafețe dure sau aspre.
Sunt disponibile diferite tipuri de potcoave corectori pentru anumite probleme ale copitei sau șchiopăturii. De exemplu, caii cu copitele crăpate sau picioarele înclinate pot avea nevoie de
potcoave cu bare pentru sprijin, în timp ce caii cu alte probleme specifice de șchiopătură pot avea nevoie de potcoave ce încetinesc sau stabilizează mersul.
Bibliografie selectivă: Gherman I. „Prevenirea bolilor parazitare”. București, 1986; Gherman I., „Dicționar de parazitologie”. București, 1990; Șuvalov E. „Boli infecțioase”.
Citește și despre Cât trăiește un cal și cum putem prelungi vârsta acestuia.
