Se întâmplă uneori, ca pomii să formeze flori în abundență, ceea ce ar oferi speranța unor recolte foarte bune, însă, spre regret, într-un final acest lucru nu se întâmplă.
Asemenea cazuri au fost întâlnite de către producători la mai multe specii, iar în acest articol, vom explica, pe exemplul cireșului, pentru că ați solicitat informații pentru această cultură, care ar fi principalele cauze unui asemenea fenomen.
Pomii pot să nu ofere recolte din mai multe motive. Dacă florile au înflorit, dar nu ați obținut fructe, una dintre cauze ar putea fi:
1. Lipsa polenizării
Majoritatea soiurilor moderne sunt autofertile. În schimb, multe soiuri populare cultivate necesită un polenizator. În caz contrar, un astfel de soi va lega până la 5% din flori.
Multe soiuri de cireș necesită o polenizare încrucișată, fiind necesară utilizarea soiurilor polenizator.
Nu este suficient să plantați mai mulți pomi de soiuri diferite unul lângă altul. Este necesar ca momentul înfloririi lor să coincidă.
Spre exemplu:
- pentru soiul de cireș Ponoare sunt potriviți polenizatorii Cerna, Stella, Hedelfinger, Bigarreau Moreau;
- soiuri polenizatoare pentru Izverna sunt Cerna, Stella şi Hedelfinger;
- soiul de cireș Van face parte din grupa a doua de intersterilitate, fiind polenizat de Stella, Lambert, Big. Napoleon, Hedelfinger;
- Soiul de cireș Germersdorf, făcând parte din grupa a treia de intersterilitate, poate fi polenizat cu Lambert, Hedelfinger, Rubin, Bigarreau Napoleon, Stella, Bigarreau Dönissen;
- Bigarreau Dönissen este autosteril, face parte din grupa VI de intersterilitate şi se interpolenizează cu soiurile Hedelfinger, Germersdorf, Stella, Bigarreau Burlat.
În schimb, soiurile de cireș Maria, Stella, spre exemplu, sunt autocompatibile, nu necesită polenizare încrucişată obligatorie, fiind în schimb un bun polenizator pentru alte soiuri cu aceeaşi epocă de înflorit.
Rubin, Bigarreau Burlat și Boambe de Cotnari la fel nu necesită obligatoriu un alt soi polenizator.
În livezi, soiurile polenizatoare pot fi amplasate după mai multe scheme, ca exemplu, pentru o recoltare mai ușoară, ar putea fi următoarea:
Important! Nu se recomandă o distanță mai mare de 10 metri dintre soiurile polenizatoare.
2. Solul nepotrivit și nutriția deficientă
Despre importanța realizării analizei solului înainte de a înființa o plantație ar trebui să ținem minte mereu. Practica arată că unii fermieri au căutat cauzele din care nu se formau fructe la cireș sau, spre exemplu, migdal ani de zile, iar motivul a fost un sol nepotrivit.
Cele mai favorabile terenuri pentru cireș sunt cele cu o reacție slab acidă spre neutră (pH de 5,8-7,4). În plus, solurile mijlocii şi uşoare, permeabile, potrivit de umede, care se
încălzesc uşor și cu un conţinut de calciu de maximum 6% sunt cele mai recomandate.
Puteți înțelege că solul nu este potrivit pentru un pom după următoarele semne:
- creșterea anuală a ramurilor – mai puțin de 20 cm;
- coroana este formată din ramuri goale care nu au ramuri;
- pe trunchi se formează multe microfisuri, din care curge clei;
- majoritatea florilor cad fără a lega.
Totodată, nu mai puțin importantă este asigurarea nutrienților necesari în sol. Spre exemplu, cireșul poate să nu lege fructe din cauza lipsei de bor. Adesea, lipsa borului se manifestă pe solurile alcaline.
Realizați analiza solului și foliară pentru a determina ce exact lipsește și în ce cantități. Pe parcursul vegetației, puteți realiza analiza foliară pentru a depista carențele.
Detalii despre Fertilizarea foliară și radiculară la cireș – găsiți pe acest link.
Pe suprafețe mici, pe lângă casă, periodic, puteți realiza tratamente aplicând o soluție de acid boric (10 g la 10 litri de apă) de două ori pe an înainte și după înflorire.
3. Soiul nepotrivit de cireș
Cireșul este un pom sudic și, prin urmare, este foarte sensibil la climă. Nu toate soiurile pot rodi eficient, dacă nu sunt pretabile zonei Dvs.
Spre exemplu, Germersdorf, Stella, Hedelfinger, Van, Daria, Bigarreau Burlat, Bigarreau Dönissen pot fi cultivate în toate zonele favorabile culturii cireşului. În schimb, Izverna este recomandată pentru arealele de cultură a cireşului din sudul şi vestul ţării, Rubin – nord – estul şi centrul Transilvaniei, Boambe de Cotnari – în zonele de cultură a cireșului din Moldova.
4. Vremea rea
Schimbările de vreme afectează negativ acest pom iubitor de căldură și nu vorbim neapărat de fluctuațiile din timpul iernii. Cele mai periculoase pentru fructificarea cireșului sunt înghețurile târzii de primăvară. De îndată ce temperatura nopții scade sub 0°C, majoritatea florilor vor pot fi afectate.
Butonii florali la cireș rezistă la temperaturi de până la -1,7…-3,2°C, florile deschise la -1,1…-3,2°C, fructele abia legate la -0,6…-2,1°C, în funcție de soi și particularități.
Detalii despre rezistența la îngheț a organelor florale ale diferitor specii, găsiți pe acest link.
Dar, chiar și în absența unor astfel de fenomene distructive, răcirea timpului, ploile sau, dimpotrivă, vremea caldă uscată vor afecta calitatea polenizării și vor reduce randamentul pomilor.
5. Bolile fungice ale cireșului
De obicei, bolile fungice includ o gamă destul de largă de patogeni. Ciuruirea, coccomicoza (pătarea purpurie sau antracnoza) și monilioza sunt considerate pe bună dreptate cele mai periculoase boli, care pot afecta și productivitatea la o slăbire a pomilor pe parcursul anilor.
Primăvara, la pornirea în vegetaţie se vor executa tratamente fitosanitare la avertizare pentru prevenirea infecţiilor primare. Nu pot fi neglijate tratamentele preventive pe parcursul sezonului, mai ales în condițiile schimbărilor climatice, când bolile înregistrează condiții tot mai favorabile de răspândire.
Îndepărtarea și arderea imediată a tuturor părților afectate ale pomilor, inclusiv frunzele, vă pot proteja pomii.
Mai multe detalii despre Tratamente la cireș – scheme și perioade recomandate.
6. Plantarea incorectă a pomilor de cireș
De asemenea, cireșul poate să aibă o dezvoltare deficitară, inclusiv să nu lege numărul dorit de fructe din cauza plantării necorespunzătoare, prea adânci.
Pe terenurile plane, scarificate, pomii altoiţi pe portaltoi generativ, se plantează cu coletul la nivelul solului, pe terenurile arate adânc mai sus cu 3-4 cm.
Pe terenurile cu o textură mai ușoară, plantarea se efectuează cu 4-5 cm mai în profunzime comparativ cu nivelul solului. În cazul când sectorul este irigat, coletul pomului se plasează cu 4-5 cm mai sus de nivelul solului.
Pe terenurile situate în pantă, adâncimea de plantare a pomilor este diferită. În partea de sus a pantei, unde solul este supus eroziunii, coletul se introduce în groapă cu 3-5 cm, în partea de mijloc cu 3-5 cm deasupra solului, iar în treimea inferioară cu 5-8 cm mai sus de nivelul solului.
În plus, adâncimea apelor freatice trebuie să fie de 3-4 metri.
Mai multe detalii despre Plantarea cireșului – sfaturi la înființarea unei livezi.
