Agricultura ecologică a fost plasată în centrul planului strategic al Politicii Agricole Comune (PAC) din Franța, dar unii critici și-au exprimat îngrijorarea cu privire la capacitatea planului de a îndeplini obiectivele Pactului verde european.
Franța este cel mai mare beneficiar european al Politicii Agricole Comune (PAC), urmând să primească, pe parcursul a cinci ani, 45,2 miliarde de euro, mai mult de o zecime din întregul buget al PAC, care totalizează 400 de miliarde de euro.
La 31 august, Comisia Europeană a aprobat oficial Planul Strategic Național (PSN) al Franței, care are un text de aproape 1.000 de pagini.
De obicei, prin intermediul acestor planuri naționale, statele membre ale uniunii își stabilesc scheme de acțiune individualizată în ceea ce privește modul în care intenționează să îndeplinească cele nouă obiective ale reformei PAC, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2023.
Pentru guvernul francez, această aprobare „este rezultatul a trei ani de muncă intensă, desfășurată la nivel național și regional, în strânsă colaborare cu părțile interesate și cu societatea civilă”.
Reevaluarea agriculturii ecologice
Un element nou al reformei Politicii Agricole Comune este înlocuirea plăților directe cu așa-numitele „eco-scheme”, care oferă fonduri suplimentare fermierilor pentru punerea în aplicare a anumitor practici ecologice.
În special, planul urmărește să sporească valoarea fermelor agricole care sunt certificate ca fiind ecologice.
În aprilie, Comisia Europeană a îndemnat Franța să sporească exigențele ecologice ale Planului Strategic Național, făcând o distincție mai clară între certificarea ecologică și eticheta franceză Haute Valeur Environnementale (HVE), care are niște cerințe mai puțin stricte.
Ca răspuns, francezii au mărit ajutorul acordat agriculturii ecologice, ceea ce înseamnă că fermierii care întrunesc condițiile PAC sunt acum în postura de a primi subvenții anuale cu 30 de euro pe hectar mai mult decât agricultorii cu certificat HVE.
Între timp, unele reacții au determinat, de asemenea, guvernul să sporească cerințele HVE prin introducerea unor noi specificații, mai exigente, până în ianuarie 2023.
În timp ce Federația Națională de Agricultură Ecologică din Franța (Fédération Nationale d’Agriculture Biologique, FNAB) este „mulțumită” de această ajustare, pentru colectivul Pour une autre PAC („Pentru o altă politică agricolă comună”), „revizuirea caietului de sarcini HVE rămâne, în mare măsură, insuficientă”.
Derogarea privind rotația culturilor
După un lung schimb de replici cu Comisia Europeană, Franța a acceptat în cele din urmă ideea de a impune rotația culturilor, precum și diversificarea soiurilor de culturi începând cu 2023, ca parte a Planului Strategic Național.
Scopul rotației culturilor este de a promova biodiversitatea și de a reduce utilizarea îngrășămintelor.
Însă, pentru a stimula producția în urma problemelor de aprovizionare cauzate de războiul din Ucraina, Bruxelles-ul a acordat câteva derogări, pe care Franța le-a acceptat rapid.
Prin urmare, în 2023 agricultorii nu vor mai fi obligați să alterneze culturile de la un an la altul pe cel puțin 35% din suprafața cultivată, așa cum era prevăzut inițial, această regulă urmând să fie aplicată doar din 2025.
Derogările se aplică, de asemenea, pentru terenurilor scoase din circuitul agricol pentru refacere, care pot fi cultivate în continuare.
Progrese în domeniul mediului
Potrivit eurodeputatei Anne Sander, „s-au făcut eforturi” în ceea ce privește protecția mediului.
În cadrul unui webinar privind PSN-ul francez de miercuri, 7 septembrie, Sander a citat politica eco-schemelor, precum și politica de dezvoltare rurală a PAC, care stipulează că 35% din ajutoarele acordate agricultorilor trebuie să fie îndreptate către practicile agricole prietenoase cu mediul.
„În cadrul programelor operaționale, pentru fructe și legume, un minim de 15% din plăți sunt condiționate de măsurileluate pentru protejarea mediului, iar pentru programele naționale de vinuri, 5%”, a adăugat Sander, care este membru al comisiei pentru agricultură din Parlamentul European.
În timp ce colectivul Pour une autre PAC a recunoscut că planul este „un pic mai bun” decât era programat inițial, ei concluzionează totuși că „nu va putea atinge obiectivele Pactului verde european sau ale strategiei naționale pentru emisii reduse de carbon”.
„De asemenea, nu va putea asigura reziliența agriculturii franceze la șocurile geopolitice, economice sau climatice”, au adăugat ei.
Strategia „De la fermă la consumator” (Farm to Fork), parte a Pactului verde european, prezentată de Comisia Europeană, vizează reducerea la jumătate a utilizării pesticidelor și a reducerii cu 20% a antibioticelor în creșterea animalelor, precum și consacrarea a 25% din terenurile cultivate pentru agricultura ecologică.
Strategia națională franceză pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon are, de asemenea, un obiectiv comun cu Pactul verde și anume atingerea neutralității emisiilor de dioxid de carbon până în 2050.
„Statele membre au acum mai mult spațiu de manevră pentru a pune în aplicare măsurile de agro-mediu, însă, în mod paradoxal, noi, agricultorii avem mai puțină influență asupra parlamentelor țărilor noastre în ceea ce privește aplicare acestor măsuri” a declarat deputatul Dominique Potier, fermier din Lay-Saint-Rémy (Meurthe-et-Moselle), în timpul webinarului francez al PSN.
Anne Sander, care a fost implicată în dezvoltarea programelor Politicii Agricole Comune, a subliniat și ea dificultatea integrării tuturor acestor obiective.
„Europa și-a asumat angajamentul de a atinge obiectivul de neutralitate climatică până în 2050, dar noi eram deja prea avansați în demersurile Politicii Agricole Comune și nu aveam un buget suplimentar pentru a integra toate aceste obiective [cele ale Pactului verde] în noua PAC”, a spus ea.
Noua reformă a Politicii Agricole Comune stipulează că PSN-urile pot fi revizuite anual – o premieră – pentru a încorpora, dacă este necesar, viitoarea legislație obligatorie a Pactului verde.
