Ceapa de Egipt (Allium proliferum), numită și plimbătoare sau multietajată este o rudă apropiată a cepei obișnuite, dar spre deosebire de ultima, poate crește 6-8 ani pe un loc și rezistă foarte bine la frig.
Se cultivă, în special, pentru consumul în stare verde, deoarece vegetează și formează noi frunze o perioadă îndelungată.
Este prima care răsare în grădină, indiferent de vreme sau dacă pământul este acoperit cu zăpadă, începând de primăvara devreme, uneori chiar din luna februarie și continuă până la sfârșit de noiembrie.
Plantele rezistă peste iarnă în câmp sub formă de tufe.
Se deosebește de ceapa comună prin faptul că are un bulb mai mic, iar tulpinile florifere, mai multe și mai mici, nu formează flori, fructe și semințe, ci formează bulbili aerieni.
Tulpinile florale apar în anul al 2-lea de la plantare şi apoi în fiecare an, tot timpul cât se menține cultura.
În vârful tulpinilor florale se formează bulbilii aerieni. În unele situaţii o parte din bulbilii din vârful inflorescenţei emit şi ei tulpini florale scurte, în vârful cărora se formează un nou etaj de bulbili.
Uneori, din aceşti noi bulbili o parte formează alte tulpini florale şi chiar al treilea etaj de bulbili aerieni, care pot fi consumați, având un gust mai concentrate, ușor astringent.
Recolta de verdeață la hectar constituie 20-30 tone, iar de bulbili 15-18 tone.
Citește și despre Usturoiul ce nu dezvoltă tulpini florifere.
Cerinţe cepei de Egipt faţă de factorii de mediu
Această plantă este relativ nepretențiosă faţă de factorii mediului, în special faţă de temperatură şi lumină.
Necesită pentru cultură soluri uşoare, potrivit de umede, cu reacția neutră, bogate în substanțe organice.
Faţă de regimul de apă are cerinţe limitate, ce se manifestă în special în a doua parte a perioadei de vegetaţie, când se formează bulbii.
Tehnologia de cultivare a cepei de Egipt
Pregătirea terenului se realizează prin executarea arăturii, în septembrie, la 25-30 cm adâncime, încorporându-se în sol circa 30 t/ha gunoi de grajd bine descompus. Imediat după arătură, se lucrează cu grapa pentru a mărunţi bulgării şi a aşeza solul până la plantare.
Perioada optimă de plantare este toamna, pe la jumătatea lunii septembrie.
Pe suprafeţe restrânse, grădini individuale, ceapa de Egipt poate fi înmulțită prin bulbili aerieni, bulbi radiculari sau prin despărțirea tufei.
În plantațiile comerciale se plantează doar prin bulbili, norma de material constituind 800-1.000 bulbili/hectar.
Distanța de plantare este de 40 cm între rânduri şi 6 cm pe rând, urmărind ca până în anul trei, prin recoltări repetate, să se rărească pe rând la 30 cm.
Adâncimea optimă de plantare este de 3-4 cm.
Îngrijirea cepei de Egipt
Cea mai importantă lucrare pentru ceapa de Egipt este prășitul, pentru că nu suportă îmburuienitul. De aceea, de la plantare şi până toamna târziu, când încetează vegetaţia se elimină la necesitate buruienile.
Dacă vara este secetoasă se irigă de 2-3 ori pe sezon.
Primăvara, când frunzele au 4-5 cm înălţime, se fertilizează cu 100-150 kilograme/hectar azotat de amoniu.
Dacă solul nu este suficient de umed, se aplică o udare cu 2-3 zile înainte de fertilizare, cu o normă de 250-300 metri cubi apă/hectar.
Dacă udarea nu se face înainte de fertilizare, ea devine obligatorie la scurt timp după aceasta, la 2-3 zile. În anii următori, se aplică aceleaşi lucrări.
Bulbilii se recoltează în lunile iulie-august,după care tulpinile se taie de la bază.
În primul an de cultură, din bulbilii plantaţi se dezvoltă bulbi de dimensiuni normale. Dacă nu vor fi recoltaţi, în anul al doilea emit tulpini florifere şi formează bulbili.
Plantaţia durează 6-8 ani şi începe să producă chiar din primăvara primului an de cultură.
Recoltarea cepei de Egipt
Ceapa verde de Egipt se recoltează prin scoaterea plantelor sau desfacerea unor părţi din tufă. Lucrarea se execută pe timp uscat şi numai când solul este zvântat.
După recoltare, plantele se spală, se curăţă frunzele uscate şi se fac legături.
Producţia este de 20-30 tone/hectar în primii doi ai de cultură şi de 30-45 tone/hectar în anii al 3-lea, al 4-lea şi al 5-lea, după care descreşte la 20 tone/hectar, plantaţia intrând în declin.
Citește și Musca cepei – daune, metode de prevenire și combatere.
