Tot mai mulți crescători de vite din România își vând animalele, pentru că nu mai reușesc să își acopere cheltuielile. Nu găsesc furaje pentru ele, sau dacă le găsesc sunt foarte scumpe. În plus, vând laptele aproape pe nimic, deși până ajunge în magazine prețul îi crește chiar și de cinci ori.
Lipsa furajelor, cauzată de secetă, dar și costurile de întreținere îi sperie pe crescătorii de bovine. De frica falimentului, preferă să renunțe acum la afacerile construite în ani de zile.
„Batem recordul. Deci, cu paie să facem producție de 18, 20 de litri, dar costul actual de furajare pe litrul de lapte ar fi undeva la 3,40 lei, ceea ce pe noi ne bagă în faliment”, spune un fermier.
Daniel Frei deține o fermă cu 160 de vaci și este președintele unei asociații de crescători din județul Satu Mare.
„Ferme întregi care se abatorizează. O să avem de plătit facturi de 10, 12, 14 mii de lei în fermă, ca să producem lapte. Păi, nu luăm atâția bani pe lapte și o să fim nevoiți la un moment dat să închidem și noi. Ca să mergi un an de zile în minus este foarte dificil. La abatoarele din țară, animalele se vând doar cu programare. Fermierii așteaptă și câte două luni pentru a le fi preluate bovinele. Iar unii se tem că afacerile nu vor supraviețui nici până atunci, în condițiile în care și prețul laptelui este foarte mic”, Daniel Frei, președintele unei asociații de crescători de bovine.
La poarta fermei se vinde cu un leu și 65 de bani și poate să ajungă în unele zone până la 2 lei și 70 de bani. Însă nici așa fermierii nu reușesc să își acopere nici măcar o treime din cheltuieli.
„La magazin e foarte scump, față de producători. Producătorii sunt mai corecți”, susțin localnicii.
Toader Ștețca este producător local. Vinde laptele și la piață, și în supermarket, dar îl și procesează.
„Îți dă un leu și ceva pe litru, din care până la urma urmei un lapte de calitate de 4,1, 4,2 grăsime nu găsești. Iar în supermarket, din ceea ce-am văzut, calitatea nu se poate compara cu a noastră a producătorilor particulari, datorită faptului că-s chimicale, laptele respectiv stă 3 luni, al meu stă 3 zile, deci e o diferență foarte mare. Din 24 de vaci mame, 8 bucăți o să meargă la tăiere. Furajele sunt așa de scumpe, seceta ne-o diminuat din producție”, spune Toader Ștețca, producător local.
„Mi s-ar părea foarte corect ca pe prețul laptelui la raft să fie afișat care este prețul plătit fermierului, care este prețul plătit procesatorului și prețul final de vânzare. Ca să vadă consumatorul fiecare verigă cât câștigă. Din 10 lei la raft, undeva la 2,50 lei, hai să zicem 3 lei, este prețul plătit fermierului. Doar în județul Satu Mare, 20% dintre fermieri iau în calcul să își închidă fermele, iar ceilalți se gândesc să își reducă efectivele de bovine”, Daniel Frei, președintele unei asociații de crescători de bovine.
De la poarta fermierului și până la raftul supermarketurilor, prețul laptelui ajunge să fie chiar și de 5 ori mai mare. Iar profitul se duce tot în buzunarul marilor lanțuri de magazine.
„Noi, ca fermieri, în ultima perioadă, nu mai putem face față costurilor. E prea mare diferența, suntem dezavantajați. Nici noi nu putem funcționa singuri, fără ei nu rezistăm nici măcar două luni, dar trebuie să existe un echilibru”, spune Petru Bordean, fermier.
De anul trecut și până acum, cantitatea de lapte colectată a scăzut cu peste 5%, iar fermierii se tem că această pantă descendentă se va menține în condițiile actuale.
