Plantele, ca orice organisme vii, au nevoie de hrană. O componentă importantă în nutriția plantelor este dată de disponibilitatea macro și microelementelor din sol, precum și de capacitatea plantelor de a le utiliza.
Atunci când acestea nu mai sunt în cantitățile necesare, mai ales în ecosistemele create de om, apare nevoia de a fi aduse ca și aport suplimentar.
Fertilizarea în agricultură se face într-un anumit ritm, anual și/sau pe etape de creștere a plantelor de cultură, în funcție de calitatea solului, cerințele plantelor și obiectivele fermierilor.
Există în prezent multe soluții personalizate pentru culturi, îngrășăminte foliare pentru legume sau pomi, îngrășăminte chimice sau complexe pentru aplicare la sol sau prin fertirigare, fiecare dintre aceste soluții oferind plantelor cultivate substanțele nutritive de care au nevoie pentru a crește și a da producțiile dorite.
În agricultura ecologică, unul din factorii cei mai importanți care asigură recolte consistente este sănătatea solului, fermierii trebuind să asigure un echilibru nutritiv atât plantelor din cultură, cât și microorganismelor din sol.
Producția vegetală în sistem ecologic, reglementată prin Regulamentul EU 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului, care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2022, recomandă „Practici de prelucrare a solului și de cultivare care mențin sau sporesc materia organică a solului, ameliorează stabilitatea și biodiversitatea solului și previn tasarea și eroziunea solului”, în capitolul 1.9, dedicat Gestionării și fertilizării solului.
Pentru menținerea și, respectiv, creșterea fertilității și a activității biologice a solului, alături de alte verigi tehnologice, se pot aplica îngrășăminte de origine animală și/sau vegetală, ambele de preferință compostate, provenite din producția ecologică precum și îngrășăminte și amelioratori de sol care au fost autorizați pentru utilizarea în producția ecologică.
Gama de produse ce se poate folosi ca îngrășământ este largă. Regulamentul 889/2008 detaliază în anexa I o serie de produse ce pot fi folosite în agricultura ecologică, precum:
Întrebarea pe care și-o pune fiecare fermier/producător/iubitor de plante este: dacă adaug, de exemplu, o matrice nouă ca și îngrășământ în cultura mea, ce contribuție în nutrienți voi avea? Cum pot evalua dacă aplicarea acesteia va avea și efecte negative?
Această întrebare a căpătat răspuns cu ajutorul proiectului național ADER 1.4.4, prin care s-au realizat și validat metode de analiză și tehnici pentru analiza nutrienților și contaminanților din inputurile utilizabile în agricultura ecologică.
Proiectul național ADER 1.4.4 este implementat de către Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București în parteneriat cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului – ICPA București, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești, Mărăcineni, Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău – SCDL Bacău, Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Pitești, Argeș – SCDA Pitești și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie și Petrochimie – ICECHIM București.
Un rezultat al proiectului este și elaborarea și diseminarea unui ghid de bune practici privind evaluarea, testarea, dezvoltarea și validarea metodelor de analiză a nutrienților și contaminanților și elaborarea unei proceduri de certificare/atestare a inputurilor utilizabile în agricultura ecologică ce va fi pus la dispoziția fermierilor și a producătorilor de inputuri.
Informații despre activitatea desfășurată de partenerii proiectului se pot regăsi pe pagina web a proiectului.
Proiectul este finanţat prin Planul sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol și de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe anii 2019-2022, Agricultură şi Dezvoltare Rurală – ADER 2022.
CS dr. Ana Butcaru, CSIII dr. Roxana Ciceoi.
