De ce cad, se usucă florile la roșii. Vezi 6 motive

După producerea răsadurilor și plantarea acestora, urmează o perioadă nu mai puțin importantă pentru viitoarea recoltă – asigurarea condițiilor necesare pentru înflorire și legarea fructelor.

Există mai multe motive care pot provoca uscarea sau căderea florilor de tomate.

Florile la roșii sunt hermafrodite, adică atât organele feminine, cât și masculine se află pe aceeași floare. Astfel, de regulă, polenizarea se realizează cu polenul propriu.

Atunci când polenul de pe antere ajunge pe stigmat este realizată polenizarea propriu-zisă. După care are loc germinarea polenului, formarea tubulilor de polen și fecundarea ovulelor. Sunt totuși mai multe motive ce împiedică acest proces sau îl afectează, iar în acest articol vorbim despre acestea.

Cauzele ce duc la căderea florilor de tomate

#1. Regimul de temperatură incorect

Temperatura este foarte importantă pe parcursul întregii vegetații a plantelor. Polenul de roșii poate deveni steril la +30…+32°C. Adică chiar dacă există flori, polenizarea ar putea să nu aibă loc.

Pentru a evita acest lucru, plantele din spațiul protejat trebuie să fie umbrite prin întinderea unui material de acoperire alb deasupra și de-a lungul peretelui sudic, sera trebuie aerisită sau pentru suprafețe mici puneți mai multe recipiente cu apă în ea și pune o plasă de ombrire.

Țineți minte, temperatura optimă pentru roșii este de +20…+25°C.

Temperaturile sub +10°C în perioada înfloririi pot provoca sterilitatea polenului, respectiv căderea florilor sau legarea slabă a fructelor. La temperaturi mai mari de +35°C procesul de fotosinteză este deficient, astfel pot cădea florile.

În plus, periculoase în perioada polenizării sunt și variațiile bruște de temperatură. Acestea pot intensifica procesele vegetative ale plantei, respectiv, mai puțină energie este orientată spre asigurarea recoltei.

În acest caz, se mărește conținutul de acid abscisic (important în răspunsul plantelor la condiții de stres), iar probabilitatea că florile vor cădea înainte sau după polenizare este mare.

#2. Regimul de umiditate

În perioada vegetației, umiditatea relativă a aerului recomandată la roșii este de 55 până la maxim 70%.

Află aici despre Plantarea răsadului de roșii. 5 sfaturi importante.

Tomatele semănate în câmp sunt mai puţin pretenţioase faţă de umiditate spre deosebire de cele plantate prin răsad. Perioadele critice de carenţă a apei pentru plantele de tomate corespund cu următoarele faze de creştere şi dezvoltare: prinderea răsadului în sol, până şi în perioada de fructificare.

Cu umiditatea, însă, în perioada polenizării nu este totul atât de simplu, atât lipsa, cât și excesul acesteia dăunează polenizării roșiilor. Cantitatea prea mică de apă în zilele călduroase duce la reorientarea apei existente către transpirație, astfel florile sunt lipsite de aceasta.

În cazul secetei, planta va renunța la o parte de flori, va norma încărcătura astfel încât cel puțin câteva fructe să poată fi formate și dezvoltate până la maturitate.

În general, la roșii sunt recomandate pe vegetaţie 7–8 udări cu normele de 300–400 400 m3/ha. La irigarea prin picurare normele de irigare sunt mai mici, între 22-55 m3/ha, concomitent se pot administra şi îngrăşămintele.

Pe suprafețe mici, roșiile se udă rar, din abundență, dimineața, la rădăcina plantei. Pentru a minimiza evaporarea ar fi bine să mulciți solul.

În seră, este recomandat să aveți un higrometru și să urmăriți datele de pe acesta. Umiditatea relativa a aerului prea scăzută (<40%) sau un nivel prea ridicat al umidității relative (>90%) vor afecta puternic polenizarea.

Citiți mai multe despre Cum udăm legumele – norme de udare pentru fiecare specie.

#3. Insuficiența de bor și magneziu

Borul stimulează înflorirea, favorizează germinarea polenului, formarea fructelor și semințelor. De aceea, lipsa borului reduce drastic productivitatea plantelor.

Dar, în sol, cantitatea acestuia este mică, iar plantelor le este greu să-l absoarbă. Aceasta înseamnă că este mai bine să adăugați bor suplimentar, prin intermediul hrănirilor foliare.

Roșiile, căpșunul și mărul suferă cel mai mult din cauza lipsei de bor.

Pentru a stimula fructificarea, puteți pulveriza în acest timp cu o soluție de acid boric în doză de 5 g la 10 litri de apă la fiecare 10-14 zile. Pe suprafețe mari puteți utiliza îngrășăminte speciale ce conțin bor și magneziu în dozele recomandate.

Important! Nu se aplică tratamente sau fertilizări foliare când temperatura din spațiul protejat a depășit 25°C.

#4. Lipsa de potasiu și fosfor, pe fondul unui exces de azot

Excesul de azot duce la creșteri puternice, respectiv afectând capacitatea plantei de a înflori la timp, forma suficiente flori, lega fructe și provoacă uscarea rapidă a florilor. Pe de altă parte, sunt importante fosforul și potasiul pentru formarea recoltei.

Pedicelul se poate îngălbeni, deoarece nu există suficientă nutriție sau este inaccesibilă pentru dezvoltarea florii (fosforul nu este absorbit la temperaturi sub +12).

Pe suprafețe mici, de la începutul înfloririi până la începutul formării florilor pe a doua ramificație, roșiile pot fi hrănite cu infuzii de casă, care includ cenușă și infuzii de plante.

Puteți efectua tratamente foliare cu infuzie de cenușă. Cenușa nu conține doar potasiu, ci și multe alte microelemente necesare dezvoltării roșiilor.

Îngrășămintele cu fosfor, superfosfatul etc., sunt aplicate pe sol înainte de transplantarea răsadurilor sau hrăniri se fac în timpul creșterii acestora.

Vedeți aici Insuficiența de macroelemente la plante. Care sunt simptomele.

#5. Excesul de copileți și perioada înlăturării acestora

Din cauza condițiilor negative de creștere, roșiile nu cresc suficient, dar copileții sunt lăsați pe plantă. În acest caz, nu numai lipsa nutriției de calitate, ci și umbrirea unor astfel de plante subțiri și nedezvoltate va duce la căderea primelor flori.

Acest lucru trebuie prevenit încă în stadiul de răsad, care ar trebui să fie puternic și sănătos. Schimbați condițiile, îmbunătățiți nu numai nutriția plantei, ci și intensitatea luminii.

Rădăcinile nu sunt capabile să furnizeze cantitatea potrivită de nutriție tuturor organelor roșiei. Îndepărtați frunzele din partea inferioară și copileții.

Perioada optimă de înlăturare a copileților este considerată a fi înainte ca aceștia să atingă lungimea de 5 cm, mai exact lungimea de 2-3 cm a lăstarilor este optimă pentru a realiza copilitul.

Detalii despre copilirea roșiilor găsiți pe acest link.

#6. Boli bacteriene produse de temperaturi scăzute și umiditate ridicate

Mai întâi apar pete maro pe frunzele inferioare sau pe cele care sunt în contact direct cu polietilena, policarbonatul sau solul.

Chiar dacă înlăturați frunzele, patogenul se răspândește rapid și găsește locurile cele mai vulnerabile, în special țesutul subțire al pedicelului. În timp, se va îngălbeni și floarea și se va usca.

Dacă vedeți un pedicel ce se decolorează câte puțin, atunci astfel de flori ar trebui tăiate și scoase din seră/solar. Nu este posibil imediat să se determine dacă aceasta este o consecință a unui atac bacterian sau a lipsei unui nutrient.

În cazul în care nu e clar acest lucru, puteți realiza hrăniri suplimentare cu infuzie de drojdie, bacterii lactice, iar solul trebuie mulcit.

Pentru a crește imunitatea, roșiile pot fi tratate pe frunze cu infuzie de cenușă sau îngrășăminte organice similare. Plantele sănătoase sunt întotdeauna mai puțin afectate de boli, decât cele slăbite sau care cresc în condiții nefavorabile.

Prelucrările suplimentare cu acid boric pot fi realizate preventiv.