Ţinând cont de experienţa avansată a cultivatorilor de floarea-soarelui din lumea întreagă, pe suprafeţe mari floarea soarelui nu se cultivă având un singur hibrid, ci doi, trei şi chiar patru.
De obicei, se alege un hibrid de bază care ocupă 40–60% din suprafaţa cultivată, care a fost testat în gospodărie sau în zona dată, iar restul se împarte la hibrizii rămaşi (de asigurare).
O astfel de divizare are următoarele avantaje:
- în diferite condiţii climaterice ale anului, fermierul este asigurat de cazurile, când vremea nu a fost favorabilă pentru hibridul de bază, mai ales dacă el este singur;
- hibrizi diferiți au rezistență diferită la boli;
- ţinând cont de diferite perioade de vegetaţie ale hibrizilor, avem posibilitate să-i recoltăm în diferite etape, adică raţional să folosim tehnica de recoltare.
Anii precedenţi au arătat că gospodăriile care au avut hibrizii timpurii au recoltat floarea-soarelui până la ploi, seminţele aveau un conţinut redus de umiditate şi n-au avut necesitate de uscare suplimentară.
Aşa dar, este destul de importantă nu numai alegerea hibridului de bază, dar şi a hibrizilor de asigurare. De asemenea, raportul suprafeţelor ocupate de ei, conform caracteristicii hibrizilor, condiţiile climaterice ale întreprinderii date şi a experienţei acumulate.
Trebuie de ştiut următoarele:
- nu există hibrid care ar fi mai bun după toţi indicii şi în toate zonele;
- sunt câteva tendinţe, care mai mult sau mai puţin caracterizează toţi hibrizii şi anume: cu cât e mai mare perioada de vegetaţie – cu atât e mai înalt potenţialul productiv, de asemenea creşte conţinutul de ulei şi invers, de regulă, creşte umiditatea seminţelor recoltate.
Totodată, menţionăm că cifrele care caracterizează hibrizii sunt aproximative şi servesc numai pentru orientare, fiindcă au fost determinate în diferite condiţii şi după diferite metode.
Indicii de bază care caracterizează hibrizii de floarea-soarelui sunt următorii:
- maturitatea sau lungimea perioadei de vegetaţie;
- potenţialul de producţie, care depinde de condiţiile climaterice, de tipul şi structura solului, pregătirea solului, conţinutul în elemente nutritive, înburuienirea, prezenţa bolilor şi altele;
- conţinutul de ulei;
- rezistenţă la stresuri (secetă, îngheţuri, vânturi);
- uniformitate;
- toleranţă faţă de boli şi dăunători.
La alegerea hibrizilor trebuie să se ţină seama şi de condiţiile pedoclimatice din zona de cultură.
În locul hibrizilor care asigură producţii mari în condiţii pedoclimatice optime, sunt preferaţi cei care au o capacitate de adaptare bună la condiţii de vegetaţie variabile.
Hibrizii cultivaţi dau producţii ridicate şi de calitate când le este asigurat spaţiul specific de nutriţie, prin respectarea densităţii recomandate.
Când semănăm cultura de floarea-soarelui
Semănatul începe atunci când în sol se realizează pragul minim de 6-7°C la adâncimea de încorporare a seminţei pentru asigurarea unor condiţii favorabile germinării seminţelor şi răsăririi plantelor.
Întârzierea semănatului determină răsărirea neuniformă a plantelor, din cauza reducerii umidităţii din sol şi deplasarea fazei de înflorire în perioada de secetă acută din a doua jumătate a lunii iulie, ceea ce provoacă importante scăderi de producţie.
Se seamănă mai întâi suprafeţele tratate cu erbicide şi apoi cele netratate, pentru reducerea infestării cu buruieni înainte de răsărirea culturii.
Important! Atragem atenţia agricultorilor la amplasarea culturii de floarea-soarelui, trebuie să ţină cont că pe parcelele respective să nu fi fost cultivată floarea-soarelui în ultimii 4-5 ani.
Citiți despre Floarea soarelui în asolament. Vezi care sunt premergătorii buni.
Premergătoarele favorabile sunt culturile timpurii (cerealele de toamnă, care asigură o rezervă mai mare de apă în sol), precum şi cele târzii (porumbul).
Se vor evita ca premergătoare culturile cu boli comune şi, în special, cele ce contribuie la propagarea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum), cum sunt soia, fasolea şi rapiţa.
Rezerva de apă acumulată în sol în perioada de toamnă – iarnă – primăvară constituie factorul determinant al nivelului de producţie ce se va obţine în anul acesta, de asemenea, în ce măsură această apă va fi conservată şi valorificată.
De aceea, trebuie să evităm lucrările care afânează solul la adâncimi mari, să se efectueze semănatul în epocile optime şi să se ia toate măsurile care asigură combaterea buruienilor.
Pregătirea patului germinativ
Pregătirea patului germinativ se realizează printr-un număr redus de lucrări care să mobilizeze solul cât mai puţin, pentru a reduce pierderile de apă prin evaporare.
Calitatea pregătirii patului germinativ este asigurată de reglarea corectă a agregatelor de lucru şi evitarea executării lucrării când solul este prea umed.
Ultima lucrare de pregătire a patului germinativ se execută cu combinatorul în ziua sau preziua semănatului pentru a nu favoriza îmburuienarea terenului înaintea răsăririi culturii.
La semănat se utilizează numai sămânţă F1 certificată, care întruneşte condiţiile prevăzute în standardele actuale.
Este necesar folosirii seminţei certificate, produsă în unităţi specializate şi condiţionată corespunzător (unităţi de cercetare ştiinţifică, firme licenţiate etc.).
Sporurile de producţie realizate cu astfel de sămânţă sunt de 20-40%.
Sămânţa folosită trebuie obligatoriu tratată, pentru a nu avea surpriza compromiterii culturii şi necesitatea reînsămânţării, care va aduce cheltuieli adăugătoare.
Pentru prevenirea atacului putregaiurilor din fazele de răsărire-plantulă se recomandă tratarea seminţelor cu produse pe bază de Tiuram, Imazalil, Tiram și Carboxină.
Se va acorda o atenţie deosebită stabilirii densităţii fiecărei culturi în funcţie de rezerva de apă existentă în sol, de posibilităţile de fertilizare, de siguranţa irigaţiei, de zona de cultivare, tipul hibridului sau soiului etc.
Densitatea medie a plantelor a unor culturi de câmp la momentul recoltării pe zone, în mii/ha
Densitatea optimă la semănat se stabileşte în funcţie de aprovizionarea solului cu apă în primăvară şi de talia hibridului cultivat.
La semănat se asigură o densitate astfel încât să se realizeze la recoltare 45-55 mii plante/ha în condiţii de neirigare şi de 50-60 mii plante/ha în condiţii de irigare, limita maximă recomandându-se la hibrizii cu talie redusă.
Foarte important este ca repartizarea seminţelor pe rând să fie uniformă pentru asigurarea creșterii şi dezvoltării echilibrate a tuturor plantelor.
În condiţiile nesiguranţei în satisfacerea optimă a tuturor factorilor de vegetaţie, se recomandă o densitate mai mică.
Cât priveşte fertilizările, acestea trebuie aplicate doar în cazul în care apar precipitaţii care să asigure pătrunderea substanţei active la nivel radicular.
Citește și despre Fertilizarea florii-soarelui: perioade, norme.
Pe secetă, mai ales în cazul ureei, azotul se volatilizează şi nu este utilizat de plante.
Distanţa între rânduri la floarea soarelui
În condiţiile de cultură neirigată sau irigată se va realiza distanţa de 70 cm între rânduri pentru asigurarea posibilităţii de combatere a buruienilor prin praşile mecanice.
Adâncimea de semănat la floarea soarelui va fi de 4-6 cm, urmărindu-se asigurarea apei, căldurii şi aerului, necesare germinării seminţelor şi răsăririi rapide a plantelor.
Bibliografie:
- Gumovschi Andrei. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. P- II: Ghid practic pentru producătorii agricoli; Chişinău, 2022, 388 p.
