Streptococia este o boală infecţioasă, bacteriană care apare la viţei şi la miei în primele săptămâni de viaţă. În etiologia bolii intervin diferite specii de streptococi, iar infecţiile cu aceştia sunt favorizate de condiţii de igienă şi alimentaţie necorespunzătoare.
Unele specii de streptococi izolate de la animale sunt patogene şi pentru om. Sursele de infecţie cu diferiți streptococi sunt primare şi secundare. Sursele primare sunt reprezentate de animalele bolnave (viţei sau miei), vacile cu metrite sau mamite streptococice sau animalele (vaci, oi) clinic sănătoase, dar purtătoare de germeni.
Contaminarea are loc şi de la îngrijitorii purtători de germeni sau cu diferite infecţii streptococice. Sursele secundare sunt furajele, aşternutul, obiectele de muls, ustensilele de grajd, mâinile mulgătorilor sau ale îngrijitorilor.
Infecţia se poate realiza şi spontan, fără germeni din exterior, ca urmare a stării de purtător, streptococii fiind bacterii comensale sau saprofite atât la animale cât şi om.
Aşa se explică de ce apar îmbolnăviri la viţei şi miei în primele săptămâni de viaţă, favorizate de condiţiile necorespunzătore de întreţinere.
Cum are loc contaminarea cu streptococi
Streptococii pot pătrunde în organism pe cale digestivă, odată cu furajele şi apa contaminate, pe cale respiratorie sau transcutanată, cu ocazia crotalierilor, tăierii cozilor la miei, prin diferite plăgi accidentale sau chirurgicale şi pe cale ombilicală.
La viţei, streptococia are o evoluţie sporadică sau enzootică în funcţie de factorii favorizanţi. Boala este exprimată clinic prin hipertermie, abatere, puls accelerat, conjunctivită, jetaj, tuse, dispnee, sensibilitate toracică.
Boala se termină în majoritatea cazurilor prin moarte sau se poate croniciza, viţeii rămânând slab dezvoltaţi, cu afecţiuni pulmonare, ale aparatului digestiv sau poliartrite.
La miei, boala este destul de răspândită, fiind receptivi mai ales mieii nou-născuţi şi în prima lună de viaţă. Morbiditatea poate să ajungă la 20-30% din efectiv şi poate să apară sporadic şi la tineret şi la oile adulte.
Clinic, boala poate evolua acut, septicemic, cu febră, tulburări respiratorii şi digestive. În acest caz, moartea se produce după 1-2 ore sau 1-2 zile.
Cel mai frecvent sunt afectate însă articulaţiile (genunchi, coate), în urma contaminării cu streptococi de la nivelul ombilicului. Mieii prezintă şchiopături, se deplasează cu greutate mai ales pe genunchi şi jarete sau stau în decubit forţat, ca urmare nu se mai pot hrănii şi slăbesc.
În cazul evoluţiei mai uşoare, boala se poate vindeca spontan după 2-3 săptămâni, dar mieii rămân taraţi. În cazul unei evoluţii mai grave, cu complicaţii interne, boala se termină prin moarte în câteva zile.
Diagnosticul prezumptiv al streptocociei se pune pe semnele clinice şi se confirmă prin examene de laborator.
Profilaxie şi combatere
Profilaxia infecţiilor cu streptococi se face prin dezinfecţia periodică a adăposturilor şi a boxelor. Dezinfecţia bontului ombilical, cu tinctură de iod; tratamentul plăgilor accidentale sau operatorii cu unguent sulfamidat.
Tratamentul viţeilor şi mieilor bolnavi se face cu antibiotice la care sunt sensibili streptococii: Ampicilină, Oxitetraciclină, etc, în soluţii injectabile. Concomitent se va face vitaminoterapie cu: vitamina C, vitamina B1 + B6 şi vitamina AD3E, soluţii injectabile.
Autor: Dr. Viorica Chiurciu, Doctor în ştiinţe medicale.
