7.4 C
București
spot_img

-

HomepageArticolePorci Mangalița - avantaje, alimentație și întreținere

Porci Mangalița – avantaje, alimentație și întreținere

În ziua de azi tot mai solicitate sunt produsele sănătoase. Consumatorii acceptă să plătească mai scump, realizând, că costurile de producție sunt mai mari, solicitând în schimb producție de cea mai înaltă calitate, sănătoasă și valoroasă.

În acest context, rasa Mangalița devine tot mai apreciată de crescătorii din fermele mici și gospodăriile de casă pentru carnea excepțională, deși în cantități mai reduse, dar foarte sănătoasă și delicioasă, care poate fi realizată la un preț mai mare.

Rasa se consideră mai curând una exotică, datorită aspectului său deosebit, oferit de blana densă, lungă și ondulată. Iar genele provenite de la porcii sălbatici (până la 40%) le oferă și dungi întunecate specifice pe spate, care pot fi observate în perioada caldă a anului, când aceștia năpârlesc.

Ele servesc și ca indice de puritate a rasei, fiind foarte pronunțate la purcelușii cu vârsta de până la o lună, înainte ca aceștia să se acopere cu blană.

Mangalița este apreciată și pentru cerințele reduse la capitolul condițiilor de întreținere și alimentație, dar și pentru rezistența înaltă la factorii de mediu și diferite boli.

Vedeți care sunt cele mai frecvente boli infecțioase la porci.

Originea rasei Mangalița

Istoria rasei începe în Ungaria, din anul 1830, când arhiducelui Franz Josef i-au fost aduși în dar 10 scroafe și 2 vieri, care aparțineau rasei de porci semisălbatici din Serbia.

Selecționerii acestuia, de dragul experimentului, au început să încrucișeze aceste animale cu diferiți porci domestici. Se consideră, că rasa a fost adusă la formatul actual cătru anul 1860.

Rezultatul a fost pe măsură. Strămoșii sălbatici ai Mangaliței nu dădeau decât carne cu fibre aspre, cu foarte puțină grăsime. Rasa nou formată a demonstrat capacitatea bună de acumulare a grăsimii, care în condiții corespunzătoare de întreținere formează rețea printre fibrele de mușchi, rezultând în așa numita ”carne de marmură” – un deliciu înalt apreciat de gurmanzi.

Rasa a fost populară aproape un secol. Dar începând cu anii 50 ai secolului precedent a început promovarea alimentației sănătoase, punându-se accent și pe conținutul redus de grăsime.

Porcii Mangalița, fiind considerați rasă de slănină, și-au pierdut din faimă, iar populația acestora s-a redus drastic.

A doua șansă rasa Mangalița a primit-o în anii 90, datorită popularității crescânde a jamonului spaniol. Pentru pregătirea acestuia era nevoie de carnea cu conținut mărit de grăsime, pe care spaniolii au regăsit-o în porcii acestei rase.

Un deceniu mai târziu, la începutul anilor 2000, în Ungaria au fost introduse măsuri de protecție și conservare a rasei la nivel legislativ.

În ziua de azi, rasa Mangalița nu mai este în pericol de dispariție, populația a fost restabilită considerabil. Cu toate astea, ea nu este crescută la nivel industrial, ci doar în gospodăriile mici, numărul de animale rămânând considerabil redus față de alte rase.

Descrierea rasei Mangalița

  • Caracterul distinct al rasei este blana deasă, cârlionțată (atât iarna, cât și vara), destul de moale la atingere. Vara porcii năpârlesc, blana devine mai rară, dar rămâne la fel de ondulată, dacă rasa este pură;
  • Dungi specifice pe spate (ca la mistreți), care sunt bine vizibile la purcelușii nou-născuți și la animalele adulte pe timp de vară, printre blana rărită;
  • Corp masiv, cu abdomen mare și spate drept, susținut de picioare relativ scurte, dar puternice și bine dezvoltate;
  • Cap de mărime medie, cu râtul orientat în sus și urechi mari, îndreptate înainte;
  • Varietăți de culoare sunt cinci: albă, roșcată, neagră, lupie și cu abdomen ”de rândunică”. Cele mai răspândite sunt primele 2;
  • Indiferent de varietate, culoarea pielii din jurul ochilor, pe rât, mameloane, în jurul orificiului anal și partea ventrală a cozii obligatoriu sunt negre. La fel și părul din jurul râtului, vârful cozii, genele și sprâncenele. Nu se admit pete roz pe rât.

Productivitatea porcilor Mangalița

  • Tipul morfo-productiv mixt (carne-grăsime);
  • Greutatea corporală a animalelor adulte rasa Mangalița: scroafe – 160-200 kg, vieri 250-300 kg;
  • Viteza de creștere relativ mică: la 6 luni tineretul ajunge la 60-70kg;
  • Sporul mediu zilnic 250-300 gr;
  • Maturiteatea sexuală se atinge relativ târziu: la 10-12 luni;
  • Prolificitate redusă: la prima fătare 4-5 purceluși, la următoarele 6-9;
  • Comportamentul matern este puternic pronunțat. Scroafele au lapte destul pentru toți purcelușii. Atitudinea e foarte delicată și grijulie, practic nu se înregistrează cazuri de abandonare, lățire sau canibalism. Aceste momente asigură viabilitatea maximă a tineretului;
  • Greutatea optimă pentru sacrificare este de 150 kg, la vârsta de aproximativ 18 luni, moment în care produsul este jumătate carne, jumătate slănină;
  • Crescătorii afirmă, că un kg de carne de Mangaliță ”în viu” poate fi vândut la preț aproximativ de 4 euro, un porc întreg poate ajunge la prețul de 350-400 euro, iar un purceluș de 2 luni – 60-70 euro;
  • Tradiționalul jamon, pregătit după receta străveche din carnea de Mangaliță, este comercializat în medie cu 60 euro pentru un kg și până la 700 euro pentru un picior întreg.

Așa deci, productivitatea relativ mai mică se compensează din plin datorită prețului crescut, pe care consumatorii îl achită pentru carnea delicioasă.

Calitatea și gustul cărnii de Mangaliță

Carnea de porc Mangalița este înalt apreciată din două motive principale: este foarte delicioasă și sănătoasă.

Caracteristicile gustative superioare ale cărnii sunt completate de conținutul scăzut de apă, comparativ cu cea a raselor industriale. Acest factor o face solicitată pentru pregărirea șuncii, salamurilor și a altor produse din carne, ce necesită uscare.

Slănina de Mangaliță este renumită pentru consistența sa deosebită, consumatorii menționând, că aceasta poate fi practic unsă pe pâine, ca untul. În plus, este foarte sănătoasă, datorită conținutului minim de colesterol.

Beneficiile pentru sănătate sunt puternic pronunțate de mai multe caracteristici. Carnea de Mangaliță nu conține toxine, datorită faptului, că aceasta poate fi obținută prioritar în sistem extensiv.

Porcii se maturizează doar natural, în condiții libere, cu hrană naturală și pe o perioadă mai îndelungată, comparativ cu rasele crescute intensiv, pe concentrate.

Un alt moment important este procentul mare de vitamine și acizi grași nesaturați (până la 70%), proporții, care pot fi găsite doar în uleiul de măsline, somon sau laptele matern.

Carnea de Mangaliță poate fi consumată și de persoanele, care suferă de boli cardiovasculare. La fel, ea poate fi utilă și la prevenirea diabetului zaharat provocat de insulinorezistență, dar și a bolii Alzheimer.

Întreținerea porcilor Mangalița

Modul optim de întreținere a acestei rase este în semilibertate. Animalele neaparat se asigură cu suprafață pentru pășunat, în medie 1 ha pentru 15-20 de animale. Mișcarea activă și mâncarea pe care o găsesc porcii în condiții naturale oferă cărnii calitățile sale deosebite.

Se consideră ideală plimbarea în zonele de pădure, unde aceștia pot obține hrana tipică mistreților (ghindă, rădăcini, insecte, broaște ș.a).

Zona de plimbare se îngrădește pentru evitarea accesului animalelor vagabonde sau sălbatice, se dotează cu un șopron, unde porcii se vor feri de razele soarelui, ploaie sau alte condiții nefavorabile.

Deși blana densă protejează porcii Mangalița de frig și aceștia ar putea trăi și fără încăperi amenajate, totuși asigurarea condițiilor pentru somn și iernat duc la confort, imunitate mai bună și în consecință productivitate sporită.

Citiți și recomandările generale privind întreținerea porcilor iarna.

La întreținerea Mangaliței în sistem intensiv, scade drastic calitatea cărnii, mărindu-se și costul de producție, ceea ce reduce la net toate avantajele acestei rase.

Sănătatea porcilor Mangalița este foarte bună, aceștia fiind rezistenți la numeroase boli. Totuși, pentru sporirea imunității se vor asigura condițiile standarte de igienă, evacuare a dejecțiilor, protecție de curenți ș.a.

În același timp, se vor efectua toate procedurile veterinare specifice speciei, precum și vaccinările de rutină.

Alimentația porcilor Mangalița

Furajele de bază sunt iarba pe timp de vară și fânul în perioada rece. După cum a fost menționat, este preferabilă întreținerea pe pășune, unde animalele pe parcursul zilei își aleg singure hrana.

Pentru sporirea vitezei de creștere se introduc adăugător furajele concentrate (porumb, grâu, măcuc, tărâțe, făină de carne/oase/pește). Ca adaos se hrănesc și suculentele: cartofi cruzi sau fierți, dovleac, sfeclă, dovlecei ș.a.

Este important, în caz că lipsește posibilitatea de întreținere la pășune, să se asigure raportul de 70% de suculente, prioritar iarbă și 30% de concentrate. La mărirea procentului de concentrate, porcii vor avea viteză mai mare de îngrășare, dar calitatea cărnii va fi redusă.

Nu uitați de accesul constant la apă potabilă proaspătă, care pe perioada rece preferabil se încălzește.

Avantajele rasei Mangalița

  • Carne delicioasă, care poate fi vândută la preț mai mare atât consumatorilor de rând, cât și magazinelor și restaurantelor;
  • Cerințele reduse pentru întreținere și alimentație, de rând cu imunitatea puternică fac creșterea acestei rase mai puțin costisitoare;
  • Blana densă oferă rezistență sporită la temperaturile joase;
  • Temperament calm și echilibrat, animalul nu tinde să fugă, chiar dacă i se oferă posibilitatea.

Dezavantajele rasei Mangalița

  • Animalele de rasă pură sunt dificil de achiziționat și prețul pentru ele este mai mare (se recomandă solicitarea actelor, care confirmă proviniența, asta pentru că mulți crescători oferă hibrizi, rasa pură fiind foarte rară);
  • Perioada de creștere și viteza acesteia cedează practic dublu raselor industriale (se oferă în schimb calitatea și prețul produsului);
  • Maturitatea sexuală este târzie și prolificitatea redusă (în schimb supraviețuirea purcelușilor este maximă datorită comportamentului matern puternic pronunțat al scroafelor);
  • Lipsa suprafeței suficiente pentru pășunat influențează mult calitatea cărnii, pierzându-se efectul ”de marmură”.
Anastasia Oleinik
Anastasia Oleinik
Specialist în zootehnie

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandate

Fertilizarea foliară – avantajele realizării

Prin fertilizare se urmăreşte completarea nevoilor plantelor de substanţe...

Bibilica – avantajele și dezavantajele creșterii. Rase

Bibilica este o pasăre destul de rară în zona noastră,uneori poate fi întâlnită prin gospodăriile casnice. Cu toate acestea,...

Cele mai populare rase de oi de carne. Descriere și imagini

Rasele de oi de carne se caracterizează în special printr-o viteză mare de creștere și calități gustative superioare ale...

Ridichea de vară și de iarnă. Sfaturi la cultivare

Ridichile de vară sunt cultivate pentru consumul în lunile iunie-iulie, iar cele de iarnă pentru consumul de toamnă și...
‹ adv ›

Comentarii recente

Top Recomandate