miercuri, 28 septembrie, 2022
16.4 C
București

-

HomepageArticolePete pe fructele de roșii - cauzele apariției și tratament

Pete pe fructele de roșii – cauzele apariției și tratament

Petele ce apar pe fructele plantelor de roșii sunt de o varietate foarte mare: mai deschise, mai închise, de culoare verde, galben, negru, pot fi ca dimensiuni mai mari sau mai mici, ba chiar uscate sau umede, apoase, le puteți observa oriunde pe fruct.

Dacă e să nu luăm în calcul particularitățile unor soiuri de a forma pete sau striuri multicolore, în acest articol vorbim despre cazurile când petele pe fructe indică probleme în cultură.

Principalele probleme ce pot provoca pete pe roșii sunt:

Mana tomatelor sau Phytophthora infestans

Unul dintre cei mai obișnuiți „vinovați” de decolorarea fructelor de tomate este o boală fungică foarte frecventă. Boala e provocată de ciuperca cu același nume. Sporii ciupercii sunt răspândiți de vânt, iar boala se transmite prin resturile de plante infectate rămase în sol.

Boala apare întâi la culturile de cartof, urmând în următoarele 10 zile să treacă și la tomate.

Pe toate părțile supraterane ale plantei apar pete apoase, cu creștere rapidă, de formă neregulată, care apoi se usucă și formează necroze de culoare maro închis cu margine deschisă (infecția începe de la frunzele inferioare). Pe partea inferioară a frunzelor, petele prezintă un puf albicios-pâslos (fructificațiile ciupercii), pe vreme umedă se observă o acoperire albicioasă.

Boala se extinde rapid și la celelalte organe ale plantei, dacă nu se aplică tratamente cu fungicide specifice.

Zonele afectate devin brune, apoi planta se usucă, începând de sus, treptat, mai întâi frunzele, apoi fructele în interior și în exterior, acestea sunt acoperite cu pete maro și putrezesc, iar dacă mai e și umiditatea ridicată, apare și un strat alb de spori.

Factori care contribuie la dezvoltarea manei:

  • prezența picăturilor de apă pe frunze;
  • temperaturi ce variază mereu;
  • în sol deschis – vreme ploioasă și temperatură a aerului moderat ridicată (18-26°C), precum și o schimbare bruscă a temperaturilor de zi și de noapte, însoțită de rouă abundentă și ceață;
  • în sere – o încălcare a condițiilor de umiditate și temperatură pentru cultură, precum și ventilație insuficientă a spațiilor și densitatea necorespunzătoare a plantelor.

Cel mai ușor e să luăm măsuri de protecție pentru a preveni răspândirea manei la tomate:

  • plantele bolnave trebuie arse;
  • semințele trebuie dezinfectate;
  • respectați rotația culturilor;
  • tomatele se cultivă la distanță de cartof;
  • irigați prin picurare sau pe rigole;
  • rupeți frunzele inferioare, ca să nu aibă contact cu solul.

Substanțe active omologate pentru combaterea manei la roșii: cupru (CUPROFIX ULTRA/NOVICURE 1,6-2,4 kg/ha, CUPROXAT FLOWABLE 3,0-4,0 l/ha în funcție de nivelul de infecție teren deschis, 5,3 l/ha pentru culturi în spații protejate, CURENOX 50 1,5-2,0 kg/ha), Zeamă bordeleză (0,75%), azoxistrobin (ALLSTAR 250 SC 0,75-1,0 l/ha, AMISTAR 0,75-1,0 l/ha, ORTIVA TOP 1,0 l/ha, EVALIA 0,05-0,08% (50-80 ml/100 l apă) și altele.

Putregaiul apical la roșii

Petele negre, care cresc încet „pe vârful” de tomate sunt un semn al putregaiului la vârful fructului.

Mai mult, această boală nu este atât de simplă pe cât pare la prima vedere – poate avea atât cauze fiziologice, cât și agenți patogeni. În primul caz, cel mai des este o lipsă de calciu în sol, un nivel ridicat de aciditate sau salinitate a solului, precum și lipsa de irigare.

Mai multe detalii despre putregaiul apical, găsiți pe acest link.

Ce să faceți pentru ca roșiile să nu fie afectate de putregai?

  • dezinfectați solul;
  • înainte de însămânțare, dezinfectați semințele – de exemplu, într-o soluție de permanganat de potasiu;
  • cu o săptămână înainte de plantare în sol deschis sau într-o seră, hrăniți răsadurile cu azotat de calciu în proporție de 1/2 lingură la o găleată (10 l) cu apă;
  • la plantare, adăugați o mână de cenușă în fiecare gaură;
  • udați roșiile doar cu apă caldă, din abundență, dar nu foarte des;
  • în timpul sezonului de vegetație, efectuați 2-3 tratamente foliare cu azotat de calciu în doză de 15-20 g la 1 litru de apă.

Dacă ați găsit deja fructe cu putrezire la capăt, pulverizați roșiile cu o soluție de azotat de calciu (7-10 g la 10 litri de apă). Repetați după 5-7 zile. Aceeași soluție o turnați plantelor la rădăcină pe pământ bine umezit (1-2 litri pentru fiecare plantă).

Putregaiul cenușiu, Botrytis cinerea

E produs de ciuperca Botrytis cinerea. Produce pagube mari, mai ales în anii ploioși. Simptomele pot apărea mai întâi în zonele unde planta a fost rănită în urma lucrărilor efectuate.

Dacă fructele unei roșii sunt acoperite cu pete întunecate, se înmoaie începând de la codiță, transformându-se într-o masa apoasă (uneori cu margine galbenă și inele concentrice), pielița crapă, apar pete cenușii pe fruct, pe frunze, apar pete brune-alungite acoperite cu mucegai alb-cenușiu, atunci ați depistat putregaiul cenușiu.

Mai întâi boala afectează frunzele mai bătrâne, dar cu timpul petele trec la tulpini și fructe. Fructele putrezesc din interior, începând de la codiță. Ciuperca persistă mult timp în sol, pe resturile vegetale, precum și pe buruienile din familia Solanaceae.

Condițiile favorabile dezvoltării bolii sunt: vremea moderat caldă, cuplată cu umiditatea ridicată, precum și lipsa de azot și fosfor în sol. Mai des, ciuperca afectează roșiile în a doua jumătate a sezonului de vegetație.

Cum protejați tomatele de putregaiul cenușiu

  • Nu plantați salata lângă tomate, deoarece putregaiul trece ușor de la ea la tomate.
  • Aplicați rațional îngrășămintele, deoarece și lipsa lor, și excesul cauzează modificări în rezistența plantelor, mărindu-le sensibilitatea la boli.
  • Aerisiți spațiile protejate, adică solarul /sera.
  • Evitați rănirea plantelor la efectuarea lucrărilor necesare.

Dacă plantele sunt grav afectate, se folosesc fungicide: Zeamă bordeleză, produse pe bază de Aureobasidium pullulans (Botector 1,0 kg/ha).

Citiți și Irigarea roșiilor și castraveților – sfaturi.

Antracnoza la tomate provocată de ciuperca Colletotrichum coccodes

Antracnoza este o boală fungică. Sporii agentului patogen se păstrează pe resturi vegetale infectate sau pe structuri de seră și apoi sunt transferați cu ușurință pe parcele cu vântul, ploaia sau insectele.

Condițiile favorabile pentru dezvoltarea antracnozei sunt umiditatea crescută (aproximativ 90%) combinată cu temperatura ridicată a aerului (22-27°C), aciditatea ridicată a solului, precum și lipsa de potasiu și fosfor. În pericol sunt plantele slăbite, de exemplu, cele afectate de stresul mecanic.

Simptomele bolii sunt apariția pe diferite părți aeriene ale plantei (inclusiv fructele) a unor pete maronii adâncite rotunjite, care ulterior se întunecă. Planta afectată se usucă, fructele putrezesc.

Prevenirea antracnozei include tratarea regulată a plantelor cu 1% Zeamă bordeleză (de 3-4 ori pe sezon cu un interval de 10-12 zile), precum și afânarea solului după fiecare udare.

După recoltare, este imperativ să se dezinfecteze sera în care au crescut roșiile, acordând o atenție deosebită părților din lemn ale construcției.

Dacă roșiile sunt deja bolnave, în primul rând, este necesar să îndepărtați părțile afectate ale plantei. Pentru prevenire și combatere sunt recomandate produse pe bază de cupru (CUPERTINE SUPER 3,5 kg/ha), clorură de cupru (40 g la 10 l de apă) sau Zeamă bordeleză 0,75-1%.

Citiți și despre Cum protejăm roșiile de boli – 7 reguli de prevenire.

Alternarioza sau Pătarea brună a frunzelor (Allternaria solani)

Simptomul principal al bolii sunt petele concentrice mici, uscate, destul de profund deprimate, gri-maronii, care apar mai întâi pe frunzele inferioare și apoi trec în toate celelalte părți ale plantei, inclusiv fructele.

Treptat, petele cresc, crapă, suprafața lor începe să se dezlipească și, la umiditate ridicată, apare și un strat negru pe ele. Frunzele afectate devin galbene și mor, fructele devin nepotrivite pentru hrană.

Sursa de infecție pot fi semințele, precum și rămășițele uscate ale plantelor afectate situate pe suprafața solului sau în stratul superior al acestuia, unde ciuperca poate persista până în sezonul următor.

Temperatura optimă pentru dezvoltarea agentului patogen este de 14-16°C. Un factor care contribuie în mod deosebit la dezvoltarea bolii este schimbarea frecventă a vremii umede și uscate.

Sunt afectate atât roșiile plantate pe sol protejat, cât și cele plantate în spațiu deschis.

Cum preveniți boala

  • Înlăturați buruienile care pot fi plante-gazdă pentru agentul patogen.
  • Semințele trebuie să fie calitative.
  • Tratați semințele termic cu apă caldă- 50 grade, timp de 25 minute. Apoi le scufundați imediat în apă rece și uscați-le pe hârtie.
  • Mulciți solul, pentru evitarea contactului cu solul.
  • Nu stropiți plantele, dar udați-le la rădăcină.
  • Aplicați tratamentele la timp.
  • Respectați rotația culturilor.
  • Distrugeți resturile vegetale infectate prin ardere.

Sunt eficiente produse pe bază de cupru (inclusiv Zeama bordeleză), azoxistrobin, metiram (POLYRAM DF 0,2%), Bacillus amyloliquefaciens tulpina FZB24 (Taegro 0,37 kg/ha).

Totodată, virusurile la roșii provoacă formarea diferitor pete pe fructe (Sursă poze: A Review of the Most Common and Economically Important Diseases That Undermine the Cultivation of Tomato Crop in the Mediterranean Basin):

Greșeli în cultivarea tomatelor

De asemenea, „pătarea” tomatelor poate fi cauzată nu doar de boli, ci de erori în tehnologie, ceea ce implică tulburări fiziologice în dezvoltarea plantei.

De exemplu, apariția pe fructe a unor zone și pete necoapte gălbui, galben-verzui sau pulpa tare, aspră și necoaptă, apariția petelor verde-închis pe tulpina plantei, poate fi asociată cu o fertilizare dezechilibrată (exces de azot pe fundalul lipsei de potasiu), insuficiența luminii în perioada de vegetație, fluctuații bruște ale temperaturii și umidității în timpul perioadei de creștere.

Există o singură soluție – să corectați toate greșelile posibile.

Agrotehnica incorectă a roșiilor poate duce la apariția așa-numitei „față de pisică”, atunci când fructele sunt grav deformate și acoperite cu cicatrici urâte și mari de culoare gri-maro.

Această tulburare fiziologică se întâlnește la tomatele cu fructe mari și este asociată cu deteriorarea sistemului radicular în timpul transplantării sau cu exces de azot în sol în a doua jumătate a sezonului de vegetație, temperatura variată a aerului, ciupirea excesivă a roșiilor.

În principiu, astfel de fructe pot fi destul de gustoase și potrivite pentru prelucrare, dar dacă doriți să evitați apariția lor, acordați mai multă atenție tehnologiei cultivării roșiilor.

După cum puteți vedea, petele de pe roșii, în funcție de tipul lor, pot fi fie semnul unei boli grave, fie un simptom complet sigur.

Luminița Crivoi
Luminița Crivoi
Expert în agricultură

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandate

Rasa de câini Kangal Turcesc – imagini, descriere, îngrijire

Câinele Kangal Turcesc este o rasă de pază, originară din orașul Kangal, provincia Sivas, Turcia. Câinele este apreciat pentru...

Anghinare – beneficii, plantare și îngrijire

Anghinarea (Cynara scolymus L.) este o plantă perenă, ce se cultivă atât ca legumă, cât şi ca plantă medicinală....

Plantarea cireșului – sfaturi la înființarea unei livezi

La plantarea cireșului, pentru o cultură reușită, este important să se țină cont de mai multe particularități. Printre acestea...
‹ adv ›

Comentarii recente

Top Recomandate