Înțărcarea iepurașilor mici este realizată aleatoriu de către mai mulți crescători de iepuri. Cu toate acestea, există recomandări de care trebuie să țineți cont la înțărcarea acestora, pentru a evita probleme ce pot apărea în iepurărie.
Cu cât puii de iepure au fost mai bine obișnuiți (încă din perioada alăptării) să consume hrană vegetală, cu atât vor suporta mai ușor criza cauzată de trecerea de la regimul lactat la cel vegetal.
Înțărcarea trebuie realizată treptat
Pentru a reduce din efectele acestei crize, înțărcarea trebuie să se facă în mod treptat, respectiv, iepurașii vor fi izolați în timpul zilei de mama lor (3 – 4 zile la rând) și vor fi lăsați să sugă numai noaptea.
În aceste zile li se va administra pâine înmuiată în zer sau lapte, amestec umed de uruieli, lucernă, trifoi pălit etc.
Pentru a preveni congestionarea ugerului la iepuroaica – mama, nu se vor îndeparta cu ocazia înțărcării toți puii concomitent, ci numai câte 1-2 în fiecare zi (prima dată masculii sau puii mai bine dezvoltați, iar apoi, în decurs de 4 – 5 zile, și ceilalți).
În mod obișnuit, la vârsta de 4 săptămâni se înțarcă puii destinați producției de carne, iar la 8 săptămâni cei destinați reproducției.
Este cunoscut faptul că iepurașii încep să iasă din culcuș la vârsta de 12 – 15 zile în timpul verii și la 18 – 21 zile în timpul iernii. Iepurașii la această vârstă pot să consume nutrețuri diferite de laptele matern.
Practicând înțărcarea la 3 săptămâni este suficient să se administreze o hrană care înlocuiește laptele numai 7 zile, deoarece la vârsta de 4 săptămâni iepurașii consumă zilnic o cantitate de apă egală cu 20% din greutatea lor vie.
Înțărcare la 14 zile permite montarea femelei, imediat după fătare. În mod firesc, succesul metodei este strâns legat de condițiile de creștere, deoarece toate animalele trebuie să fie într-o stare de sănătate perfectă.
În caz contrar, se poate ajunge la situații dezastruoase. Creșterea foarte rapidă a iepurașilor alăptați de iepuroaică face să se presupună că laptele acesteia este foarte bogat în substante nutritive.
Hrana oferită la înțărcarea iepurilor
Ținând cont de faptul că iepurașii încep să iasă din cuibul lor la vârsta de 12-15 zile de la naștere în perioada de vară și la 18-21 zile în perioada de iarnă, încep să caute hrana pusă la dispoziția lor câteva zile mai târziu și, în sfârșit, iar înlocuirea primilor dinți de lapte are loc chiar la vârsta de 21 – 22 zile, înțărcarea timpurie (la vârsta de 21 – 29 zile) s-ar putea practica destul de ușor, prin administrarea unor amestecuri de făinoase cu lapte, în stare lichidă sau sub formă de praf de lapte.
Toate aceste nutrețuri combinate, anume destinate înțărcării, trebuie completate corespunzător cu substanțe minerale solubile în apă de băut, pe lângă fânul și nutrețurile combinate.
Înțărcarea tradițională (la 30 – 40 zile) și cea târzie (la 50 – 56 zile) fac parte din practica curentă și sunt ușor de aplicat.
Revenind la înțărcarea timpurie, se constată că iepurașii încep consumarea spontană a hranei suplimentare la vârsta de 21 zile în lunile calde și la 25 zile în cursul iernii. Din clipa în care încep să consume hrană suplimentară, laptele matern ocupă pentru ei un loc de importanță secundară.
În primele 4 – 5 zile de hrănire mixtă, iepurașii ingeră substanța uscată din hrana suplimentară și laptele matern în cantități egale. În momentul înțărcării (12 – 30 zile), hrana suplimentară reprezintă 65% din alimentație, iar laptele matern 35%.
Cu cât iepurașii au avut în primele 25 zile de viață mai mult lapte matern, cu atât vor consuma mai multă hrană uscată în momentul înțărcării, adică tocmai în momentul în care cresc cerințele nutritive ale iepurașilor și scade cantitatea de lapte matern produs.
În privința producției de lapte a iepuroaicei, se știe că în prima zi de lactație ea produce aproximativ 40 g lapte, pentru a ajunge la cca 220 g după 20 de zile (cu o medie zilnică de 140 g).
Așadar se constată o puternică creștere a producției de lapte în cursul primelor 3 săptămâni, urmată de o descreștere, de asemenea, foarte accentuată.
Deci, iepuroaica atinge maximum producției zilnice de lapte la 21 – 22 zile de la fătare (220 g); la 42 zile producția scade la 110 g; la 60 zile, ea scade la 60 – 70 g, iar la 70 zile, la 40 – 45 g.
De ce nu trebuie prelungită alăptarea la iepuri?
În realitate, atunci când alăptarea se prelungește până la 60 zile de la naștere, cât mai reprezintă aportul matern în alăptarea unui iepuraș de cca 2 Kg greutate vie? Cantitativ aproape nimic, fiind mai curând o manifestare de lăcomie, de viciu sau de distracție din partea iepurașului.
În cursul primei săptămâni de viață, un iepuraș poate consuma în 24 h o cantitate de lapte egală cam cu 15 – 20% din greutatea sa. Acest consum se reduce pe măsură ce animalul ingerează alte nutrețuri.
Este, deci, convenabil să se practice înțărcarea cât mai curând posibil. Într-adevăr, înțărcarea condiționează – în fiziologia animalului tânăr – declanșarea mecanismelor de digestie și asimilării nutrețurilor în celelalte perioade ale vieții sale și, îndeosebi, în perioada care urmează înțărcării.
Astfel, în lumina tehnicilor de alimentație modernă și ratională s-a ajuns să se recomande înțărcarea timpurie a iepurașilor, pentru ca ei să poată fi puși cât mai repede posibil la același regim de alimentație ca și adulții, regim care condiționează o creștere rapidă în a doua perioadă a existenței lor și, totodată, o producție de carne de calitate superioară.
Este recomandabil ca rația suplimentară de lapte praf și aminoacizi, suplimentată corespunzător cu substanțe minerale și vitamine (spre a se putea realiza înțărcarea timpurie) , să fie pusă la dispoziție iepurașilor în primele zile ale ieșirii lor din cuib, după principiul hrănirii la discreție.
În acest mod, animalele în curs de înțărcare au posibilitatea liberei alegeri între laptele matern, alimentația suplimentară și rația pusă la dispoziția mamei. Administrarea acestor nutrețuri va trebui continuată, cel puțin timp de 10 – 15 zile și după înțărcare.
Află mai multe despre înmulțirea iepurilor-perioada optimă, particularități aici.
