Înființarea livezilor de piersic și nectarin

Terenul potrivit pentru înființarea unei livezi de piersic

Alegerea locului pentru înființarea unei livezi de piersic sau nectarin se face ținând cont de mai mulți factori și anume: zona pomicolă, altitudine, climă, sol, cerințele față de condițiile ecologice ale soiurilor, portaltoaielor dar și de scopul plantării.

Temperatura medie anuală în zonele accesibile plantării trebuie să fie în limitele de 10-12°C, suma temperaturilor active în timpul vegetației de 3000-3200°C, iar temperatura minimă din timpul iernii până la -24°C.

Cerințe față de teren

Plantația trebuie amplasată în locuri mai adăpostite, pe terenuri plane sau cu pantă de 10-12% și cât mai uniformă, cu drenaj natural asigurat situat în zone de câmpie și de podiș cu altitudinea de până la 200-300 m.

Reacția solului trebuie să fie acidă până la slab alcalină (pH 5,5-7,5). Dacă pH-ul solului depășește 7,5 apare cloroza ferică.

Cum pregătim terenul pentru plantația de piersic

Pentru plantațiile pomicole de piersic sau nectarin, pregătirea terenului constă din: defrișare, modelare, timp de pauza (dacă este cazul), fertilizarea de bază și desfundarea.

Defrișarea se face în cazul când se înființează plantații pe locul ocupat de vechile plantații pomicole sau de vegetație forestieră.

Modelarea terenului este obligatorie și se execută în așa fel încât să nu existe microdepresiuni, șanțuri, care influențează negativ asupra dezvoltării pomilor.

După ce culturi se plantează piersicul

Timpul de pauză trebuie să fie respectat în cazul când, pe același teren trebuie să fie plantat aceeași specie care a fost defrișată sau înrudită cu aceasta, deoarece prin acest mod se înlătură „efectul oboselii solului”.

Înființarea unei culturi comerciale de piersic, pe același teren, se va efectua după 8-10 ani. Dacă se plantează piersic după piersic, în anul următor defrișării plantației casate, atunci există riscul ca potențialul de creștere al pomilor tineri să se reducă de 2-3 ori.

Piersicul se poate planta cu rezultate bune după prun și măr. După piersic se pot planta vișinul, caisul și migdalul.

Pentru speciile piersic sau nectarin, din punct de vedere fitosanitar, nu se admit ca premergători: floarea soarelui, tutunul, tomatele, ardeiul, pătlăgelele vinete, cartoful, bostanul, pepenele verde și cel galben, lucerna, sparceta, mazărea, fasolea, etc.

În urma acestora se recomandă o pauză de 3-4 ani.

Dacă pe teren se observă buruieni cum ar fi pirul gros, pirul târâtor, pălămida,
volbura etc., acestea trebuie distruse cu cel puțin 2-3 ani înainte de plantarea livezii, deoarece combaterea lor în livadă devine o problemă foarte dificilă.

Îngrășăminte la plantarea unei livezi de piersic

Îngrășămintele se administrează doar după efectuarea analizei solului. Acestea se împrăștie pe întreaga suprafață și se încorporează în sol (recomandat la 20-40 cm) odată cu desfundatul (gunoi de grajd, îngrășăminte cu fosfor și potasiu).

În mod ideal, ar trebui să administrăm cel puțin 50 de tone îngrășăminte organice, la acestea, de obicei, se adaugă 400-500 kg de superfosfat și 200 kg sare de potasiu.

Dacă nu aveți suficiente îngrășăminte, puteți să le administrați local – 15-20 kg de îngrășământ organic la fiecare groapă și câte 150-200 g superfosfat și sare potasică, care se amesteca cu pământul de plantare la fiecare pom.

Pregătirea terenului pentru livadă

Prima lucrare necesară de realizat este desfundarea – în acest mod se afânează partea compactată a solului, dar și se pot încorpora îngrășămintele. Adâncimea optimă de desfundare este de 60-70 cm.

Important! Dacă terenul este amplasat pe versanți cu pantă mai mare de 6 % desfundatul se efectuează pe direcția curbelor de nivel, în vederea evitării eroziunii solului.

Desfundarea se efectuează cu 3-4 luni înainte de plantarea pomilor, respectiv în iunie-iulie, atunci când este programată plantarea de toamnă și în octombrie – noiembrie la plantarea primăvara devreme.

Nivelarea terenului înainte de plantarea livezii se realizează înainte de parcelare, pichetare și plantare. Lucrarea se face imediat după desfundare cu grapa sau cultivatorul prin două treceri consecutive pe diagonala direcției de desfundare.

Organizarea terenului pentru plantația de piersic

Pentru a planta piersicul sau nectarinul este necesar de realizat: parcelarea, amplasarea rețelei de irigare, a drumurilor, delimitarea zonelor de întoarcere a agregatelor, precum și gruparea soiurilor în parcele. Ar fi perfect dacă plantația ar fi protejată de perdele de protecție.

Parcelarea terenului constă în împărțirea terenului în parcele care trebuie să asigure condiții optime pentru mecanizarea lucrărilor. Lungimea optimă a unei parcele este de 400-500 m.

Tabel: Dimensiunile, suprafața parcelelor și direcția rândurilor în plantațiile de pomi în funcție de panta terenului

La irigarea prin aspersiune, lățimea parcelei este în funcție de lungimea aripilor sistemului de irigare și nu poate depăși 180-240 m. La irigarea prin picurare, lungimea rândului de pomi (lungimea parcelei), va fi egală cu lungimea furtunului.

Rețeaua subterană de irigare trebuie să fie amplasată neapărat înainte de a se planta pomii. În cazul terenurilor în pantă, sunt necesare stații de repompare a apei.

Trasarea și organizarea rețelei de drumuri, se efectuează odată cu proiectarea parcelelor și aceasta trebuie să asigure accesul la toate parcelele din plantație pe tot parcursul anului. Drumurile dintre parcele trebuie să fie late, de 1,5-4 m, iar la capetele rândurilor este necesară o zonă de întoarcere a agregatelor de 5-6 m lățime.

Perdelele de protecție contra vânturilor se amplasează perpendicular pe direcția vânturilor dominante și doar în plantațiile care sunt lipsite de adăposturile naturale.

Piersicul în sistemul intensiv și clasic de cultură

Distanța dintre rânduri și dintre pomi pe rând în cazul acestor două sisteme diferă. Câteva exemple sunt prezentate în următorul tabel:

Numărul de pomi necesari la 1 ha de plantație în funcție de sistemul de cultură a
piersicului sau nectarinului determinat de distanța de plantare, m

În sistemul clasic cu densități mici, distanțele de plantare se stabilesc în funcție de vigoarea soiurilor. Astfel, soiurile de piersic și nectarin mai viguroase (Valiant, Babygold 9 etc.) se plantează la distanțe de 6 x 4 și 6 x 5 m, realizând o densitate de 416 și 333 pomi/ha. Soiurile cu vigoare mai redusă (Cardinal, Redhaven, Splendid etc.) se plantează la distanțe mai mici 5×4,0m, în densități de 500 pomi/ha.

În sistemul intensiv soiurile de piersic și nectarin se plantează și se conduc în următoarele variante: densități medii, 666 pomi/ha, conduși ca tufă-vas, densități mari (1904-2857 pomi/ha).

Pentru obținerea unei densități medii de 555 pomi/ha, se folosesc soiuri mai puțin viguroase, care se plantează la distanța de 4,5 x 4 m și se conduc sub formă de tufă vas sau palmetă etajată cu brațe oblice.

Pentru reducerea creșterii pomilor, soiurile standard de piersic și nectarin se plantează în densități mari și se conduc sub formă de cordon vertical.

Distanța de plantare a piersicului și pichetarea terenului

Distanțele de plantare se stabilesc în dependență de vigoarea de creștere a asociației soiportaltoi, forma de coroană a pomilor, fertilitatea solului, aprovizionarea cu apă, tehnologia de cultură și tehnica mecanizată utilizată.

Distanțele orientative de plantare în plantațiile de piersic sau nectarin recomandate pentru teren cu condiții moderate de cultivare

Pichetarea terenului constă în marcarea pe teren a locului unde se va planta fiecare pom și se efectuează în conformitate cu proiectul elaborat.

Direcția rândurilor pe terenurile plane și pe cele de până la 6°, va fi paralelă cu latura lungă a parcelei și pe cât posibil pe direcția N-S, iar pe terenurile mai mari de 6° direcția rândului va fi în funcție de curbele de nivel.

Sisteme de pichetaj în: (a) – pătrat; (b) – dreptunghi; (c) – triunghi isoscel

Pentru executarea unui pichetat sunt necesare următoarele instrumente și materiale:

• jaloane de 2 m vopsite cu roşu și alb, pentru a fi vizibile;
• ruletă sau panglică de oțel de circa 50 m lungime;
• sârma marcată la distanţa de plantare între pomi pe rând de circa 100 m lungime;
• picheţi, ţăruşi și maiuri din lemn (0,5 lungime);
• triunghi compas cu deschidere reglabilă (2-2,5).

Marcarea locului de plantare a pomilor: (a) – cu un pichet; (b) – cu trei picheți
(după V. Balan et al 2001)

Locul fiecărui pom se determină prin întinderea unei sârme marcate, care se fixează cu un țăruș la distanța stabilită. La plantarea pomilor se întinde din nou aceeași sârmă gradată, pentru a determina cu precizie locul fiecărui pom.

Procurarea și transportarea materialului săditor pentru plantare

Pomii calitativi trebuie să fie viguroși și cât mai uniformi, în vârstă de 1 an, sănătoși. Înălțimea pomilor trebuie să fie de 100-130 cm, tulpină dreaptă cu diametrul în zona trunchiului de 12-15 mm, rădăcinile să fie lungi de cel puțin 30-36 cm.

Important! Solicitați certificatul de calitate de la persoana producătoare de material săditor.

Transportul pomilor din pepinieră la locul de plantare se face cu autocamioane, în care legăturile de pomi se așază culcate cu rădăcinile pe un strat de paie. Deasupra întregii încărcături se pune un strat de paie, care se fixează cu frânghii şi se acoperă cu prelată. Dacă pomii se expediază la distanțe foarte mari, se recomandă a fi transportați
în refrigerate.

Ajunși la destinație, pomii se descarcă și se stratifică provizoriu, udându-se bine.
Din șanțurile de stratificare, pomii se scot numai în ziua plantării, pe măsură ce se efectuează această lucrare.

Stratificarea pomilor are loc în șanțuri late de 50-100 cm și adânci de 50-60 cm. Pomii scoși se stratifică în aceeași zi, se așază în șanțuri în poziție oblică spre sud. Rădăcinile plus 20 cm din tulpină se acoperă cu pământ mărunțit, care se tasează ușor, apoi se udă.

Plantarea pomilor de piersic

Plantarea pomilor de piersic poate fi realizată atât toamna cât și primăvara, cea de toamnă considerându-se a fi mai avantajoasă, nu și în cazul în care zona este supusă riscului de îngheț a solului la adâncime mare, iar rădăcinile pot degera.

La plantare, rădăcinile pomilor se fasonează prin scurtare și se elimină cele rupte, rânite și mucegăite. Rădăcinile principale de schelet se lasă cât mai lungi, deoarece prinderea pomilor se face pe baza acestora.

Rădăcinile secundare se scurtează cu cca. 1/3 din lungime, iar cele subţiri la 1-2 cm sau rămân intacte, cele uscate se suprimă de la bază, pentru a stimula apariţia altor rădăcini noi. Tăierile se execută perpendicular pe axul rădăcinilor pentru a provoca răni cât mai mici în diametru.

După fasonare, pomii se mocirlesc cu un amestec de apă, lut și balegă proaspăta de vită (3 parţi pământ, 2 părți balegă de vită și apă până se obţine o pastă de consistența smântânii).

Mocirlirea asigură o mai bună aderență a particulelor de pământ în jurul rădăcinilor pentru a menține o umiditate mai ridicată în zona rădăcinilor.

Săpatul gropilor. Pe teren desfundat și nivelat, gropile se fac cu puțin timp înainte de plantare sau în ziua plantării pentru a nu se pierde umezeala acumulată în sol. Pe terenurile argiloase și umede, săpatul gropilor cu burghiul poate crea condiții nefavorabile penetrării în profunzime și lateral a rădăcinilor.

În cazul plantațiilor intensive, dimensiunile gropilor trebuie să fie de 50/50 cm și adânci de 60 cm. Pe terenurile nedesfundate dimensiunile gropilor se efectuează de mărimi mai mari și constituie 80/80 cm și adânci de 70 cm. În acest caz, săpatul gropilor se efectuează cu 2-3 luni înainte de plantare.

După săpatul gropilor se administrează la fiecare groapă câte 10-15 kg de mraniţă, 100-150 g superfosfat şi 30-40 g sare potasică care se amestecă cu solul folosit la plantare.

La ce adâncime se plantează pomii

Pomii se plantează imediat după mocirlire, fără ca mocirla să se usuce pe pomi. Pe terenurile plane, desfundate cu 2-3 luni înainte de plantare, pomii altoiţi pe portaltoi
generativi (migdal şi franc) se plantează cu coletul mai sus de nivelul gropii cu 3-4 cm, iar pe cele desfundate recent cu 6-8 cm, pentru ca după așezarea pământului şi a pomului, coletul să revină la suprafața solului.

Pomii altoiți pe portaltoi vegetativi se plantează cu coletul portaltoiului îngropat la 6-8 cm sub nivelul solului, astfel încât după așezarea solului, coletul să coboare la 10-12 cm adâncime, iar punctul de altoire să rămână la suprafața solului.

Tehnica plantării corecte a pomilor: (a) – plantatul cu ajutorul scândurii de repichetat, 1 – strat de sol de la adâncime; 2 – colet; 3 – tutore; 4 – scândura de repichetat; 5 – picheţii laterali; 6 – strat de sol de la suprafaţă; (b) – legarea pomului de tuture și mușuruirea, 7 – mușuroi; 8 – legarea de tutore. (după V. Balan et al 2001).

Plantatul pomilor se face de către echipe formate din doi muncitori. Unul amestecă pământul cu mraniță şi îngrășăminte chimice repartizate şi face un mușuroi pe fundul gropii, înalt de 15-20 cm, iar al doilea așază scândura de plantat deasupra gropii, cu crestăturile laterale între cei 2 picheți marginali, şi fixează pomul pe mușuroi prin crestătura centrală la adâncimea stabilită.

Muncitorul cu sapa trage pământ mărunt şi reavăn peste rădăcini. Pentru a asigura pătrunderea pământului printre rădăcini, muncitorul care ţine pomul îl vibrează în sus vertical prin mişcări scurte dar bruşte.

Când rădăcinile sunt acoperite cu un strat de pământ de 10-15 cm, muncitorul care ţine pomul, tasează solul din groapă, de la marginea gropii spre pom. Groapa se completează apoi cu pământ şi se tasează din nou.

După al doilea călcat, în jurul pomului se face un lighean, în care se toarnă 20-30 1 de apă. Apa este necesară la plantare, chiar dacă pământul este suficient de umed. Prin udare, solul se aşează uniform, iar contactul dintre rădăcini şi sol se realizează mai accesibil.

După infiltrarea apei în sol, se trage restul de pământ, iar dacă plantarea se face toamna, se formează un muşuroi la baza pomului.

Dacă se plantează primăvara, se face o gropiță (leghean) pentru udarea pomilor, iar deasupra acesteia se aşează un mulci cu grosimea de 5-6 cm, format din paie, pleavă, frunze sau alte materiale vegetale.

Adâncimea de plantare a pomilor în funcție de amplasarea acestora pe terenurile în
pantă: (a) – stratul de sol care se depune; (b) – stratul de sol care se supune eroziunii.(după V. Balan et al 2001).

Ori de câte ori pomul trebuie să fie udat, mușuroiul se desface şi se reface la loc după ce pământul s-a zvântat, în cazul mulciului se poate uda şi prin el.

Un pom bine plantat nu trebuie să se smulgă din pământ dacă tragem de el cu oarecare putere.

Bibliografie: Producerea piersicilor, Autori: Sergiu Popa, Valerii Manziuc, Alexandra Braghiș, Andrei Cumpanici.

Citește și despre Formarea coroanei la piersic, forma de coroană – vas ameliorat.