‹ adv ›
miercuri, 25 ianuarie, 2023
1.3 C
București

-

‹ adv ›
HomepageArticoleFertilizarea livezilor – ce îngrășăminte și când se aplică la pomi

Fertilizarea livezilor – ce îngrășăminte și când se aplică la pomi

Fertilizarea livezilor presupune administrarea îngrășămintelor chimice și organice la pomi în diferite fenofaze de vegetație. În acest articol, vom discuta mai multe despre:

  • Îngrășămintele administrate la plantarea livezilor.
  • Cum se fertilizează livezile tinere.
  • Fertilizarea livezilor pe rod.
  • Fertilizarea pomilor cu macro- și microelemente în perioada de vegetație.
  • Fertigarea pomilor în livezi.

Cantitatea de îngrășăminte administrate la pomii fructiferi diferențiază în funcţie de: fertilitatea solului, particularităţile biologice ale speciilor şi asociaţiilor soi/portaltoi, densitatea pomilor la unitatea de suprafaţă, sistemul de cultură şi productivitatea planificată.

Îngrășăminte administrate la plantarea livezilor

Pe soluri profunde cu conţinutul de humus de circa 4% în stratul arabil cu nivelul înalt de asigurare cu fosfor mobil şi potasiu schimbabil nu e raţional de introdus îngrăşăminte înainte de înfiinţarea livezilor intensive şi superintensive.

Respectiv, pe solurile cu humus puţin şi cu eroziune slabă înainte de înfiinţarea livezii se recomandă de a introduce 50-60 t/ha gunoi de grajd, pe cele cu eroziune medie circa 60-80 t/ha, iar pe solurile cu eroziune puternică – nu mai puţin de 100 t/ha.

Concomitent cu îngrăşămintele organice în funcţie de nivelul de aprovizionare a solului cu forme mobile de fosfor şi potasiu schimbabil se introduc îngrăşăminte minerale în jurul la P100-150 K300.

Îngrăşămintele organice se introduc sub arătura adâncă, efectuată înainte de plantare, pentru a asigura o influenţă pozitivă integrală asupra solului.

Îngrăşămintele minerale cu fosfor şi potasiu, introduse sub arătura adâncă se utilizează insuficient de către pomi, în special, până la intrarea lor pe rod economic.

Reieșind din aceasta, înainte de plantarea livezii este raţional ca o jumătate din dozele recomandate la 1 ha de îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu să fie introduse sub arătura adâncă numai pe linia viitoarelor rânduri în fâşii late de circa o jumătate a intervalelor dintre rânduri, iar restul în anul 2-3 după plantare.

În acest caz dozele de îngrăşăminte se calculează numai la suprafaţa fâşiilor din direcţia rândurilor.

La înfiinţarea livezilor superintensive, cu densitatea mai mare de 1250 pomi/ha şi potenţialul înalt de productivitate, dozele de îngrăşăminte în condiţiile indicate se măresc cu 1/3.

Aplicarea îngrășămintelor la plantarea pomilor

La plantarea pomilor, îngrăşămintele se folosesc, dacă din diferite motive nu au fost introduse odată cu desfundarea terenului.

La groapa de plantare se introduc 10-15 kg de gunoi de grajd bine descompus, câte 25-30 g P2 O5 şi K2O, care se amestecă bine cu sol la fundul gropii, iar deasupra se adaugă un strat de sol de 5-10 cm.

Fertilizarea livezilor tinere

În livezile tinere, dozele de îngrăşăminte de azot se stabilesc după densitatea de pomi la o unitate de suprafaţă.

Dozele de îngrăşăminte cu azot sunt:

  • N45- în livezile cu densitate de 400-600
  • pomi/ha;
  • N60 – până la 1250 pomi/ha;
  • N90 – mai mult de 1250 pomi/ha.

Din cantitatea totală a îngrăşămintelor cu azot 2/3 din doză se administrează primăvara devremepână la umflarea mugurilor cu ajutorul maşinilor care produc fisuri la periferia proiecţiei coroanei la adâncimea de 15-20 cm.

Partea rămasă din doza de îngrăşăminte (1/3) poate fi administrată combinat, atât în sol cât şi prin fertilizări extrafoliare în perioada creşterii intensive a lăstarilor.

Dacă în livezi fertilizarea de fond nu se efectuează din motive de neeficienţă, axându-se pe fertilizarea odată cu plantarea, cu eficienţă de scurtă durată, dozele de îngrăşăminte organice şi minerale cu fosfor şi potasiu se determină în baza sporirii conţinutului de forme accesibile ale elementelor nutritive în stratul arabil de sol din zona proiecţiei coroanelor.

Aceste îngrăşăminte se introduc toamna, în anul doi după plantarea pomilorsub arătura dintre rândurila adâncimea de 6-15 cm, pentru o perioadă de 3 ani.

Doza orientativă recomandată constituie 40-50 t/ha gunoi de grajd şi P30-45, K90-120. În lipsa îngrăşămintelor organice, pot fi cultivate, între intervalurile dintre rânduri, îngrăşăminte verzi.

Dacă conţinutul de macroelemente nutritive din datele diagnosticului foliar este scăzutdozele de îngrăşăminte recomandate se măresc cu 50%.

Atunci când conţinutul elementelor nutritive în frunze este moderat, majorarea constituie 30%, iar când nivelul în sol este ridicatdoza de îngrăşăminte rămâne cea recomandată.

Dacă în sol şi în frunze cantitatea de macroelemente este scăzută, atunci se administrează două doze recomandate.

Fertilizarea livezilor pe rod

Fertilizarea în livezile pe rod se face prin aplicarea îngrăşămintelor organice şi minerale pe întreaga suprafaţă a solului, ori prin rigole deschise la periferia proiecţiei coroanei, fertilizare foliară şi prin fertirigare.

Pentru stabilirea corectă a necesarului de elemente nutritive se impune să se cunoască:

  • starea de aprovizionare a solului cu elemente nutritive şi care sunt proprietăţile hidrofizice şi chimice ale acestora;
  • gradul de asimilare a elementelor nutritive de către pomi, folosind diagnosticul foliar;
  • starea generală a pomilor (lungimea creşterilor anuale, producţia de fructe, încărcătura cu formaţiuni fructifere);
  • vârsta plantaţiei şi densitatea de pomi la hectar; vigoarea de creştere a asociaţiei soi/portaltoi şi posibile hazarduri ce pot influenţa negativ asupra recoltei de fructe.

În perioada de fructificare, pentru o creştere normală a pomilor se înregistrează o necesitate mai sporită în azot şi potasiu, iar calitatea fructelor depinde mult de gradul de asigurare cu magneziu şi calciu.

Magneziul ameliorează absorbţia fosforului şi normării cantităţii de potasiu şi calciu în plantă. Magneziul intră în componenţa clorofilei, care are un rol primordial în procesul de fotosinteză şi la formarea substanţelor de rezervă.

Dacă pomii din plantaţie înregistrează creşteri mici de prelungire (20-25 cm) în perioada de fructificare, înseamnă că s-au dezvoltat în condiţii cu insuficienţă de elemente minerale, iar dacă aceste creşteri sunt mai mari de 40-50 cm, asigurarea nutriției a fostt bună.

La stabilirea dozei de îngrăşăminte necesare de a fi administrate într-o plantaţie de cais se poate stabili după următoarea relaţie:

  • D – doza de îngrăşăminte, kg/ha;
  • R – recolta planificată, t/ha;
  • Ctf – consumul elementului respectiv (N, P, K) pe tona de fructe, inclusiv ceea ce se extrage cu frunzele şi creşterile anuale, kg (Tabelul 1);
  • Ks – coeficientul de corecţie la conţinutul elementului respectiv în sol (Tabelul 2);
  • Kr – coeficientul de reutilizare a elementului (N, P, K) din frunze şi din alte organe căzute şi încorporate în sol. Valorile medii: 0,6 – la sistemul de întreţinere a solului ogor lucrat; 0,5 – la ogor lucrat întrerupt cu siderate sau înierbare peste un interval din rânduri; 0,4 – la înierbarea fiecărui interval;
  • F – cantitatea elementului nutritiv introdusă cu îngrăşămintele organice şi minerale în ultimii 1-3 ani;
  • Kî – coeficientul de utilizare a elementului nutritiv din îngrăşămintele introduse în anii precedenţi. Valorile medii ale Kr
  • pentru N, P, K sunt: în anul următor – 0,20-0,15; în anul al doilea – 0,15-0,10; în anul al treilea – 0,10-0,05.

Tabelul 1. Cantitatea medie de elemente nutritive consumată anual de către pomi (Ctf) pentru a forma 1 t de fructe, kg (după mai mulţi autori)

Dozele de îngrășăminte cu azot stabilite pentru recolta planificată, se repartizează pe parcursul anului în felul următor: 40% din rata anuală se administrează primăvara.

Azotul amoniacal se introduce în sol cu 30 zile înainte de înflorire, iar cel nitric la 15 zile30% – după legarea fructelor şi 30% când are loc diferenţierea mugurilor floriferi, după recoltare.

Valorile coeficientului de corecţie (Ks) a dozelor de îngrăşăminte în funcţie de aprovizionarea solului cu forme mobile ale elementelor nutritive

Dacă solul din livadă e ogor lucrat, îngrăşămintele cu azot se administrează pe toată suprafaţa cu grapa cu discuri sau în fisuri formate la marginea proiecţiei coroanelor.

Dacă livada este dotată cu sistem de irigare, îngrăşămintele cu azot se administrează prin fertirigare în concentraţie de 0,6-0,8%.

Dacă intervalele dintre rândurile de pomi sunt înierbate (natural, artificial) sau e ogor cu îngrăşăminte verzi, pe fâşiile respective se introduc suplimentar îngrăşăminte cu azot în doza de N30-45.

Fertilizarea pomilor în perioada de vegetație

În fenofaza crăpării solzilor şi apariţiei sepalelor se efectuează o fertilizare cu zinc (de ex. Nertus Zn -1-2 kg/ha, YaraVita Zintrac 700-1,0 l/ha, Zinc 10LG – 1,5-2,0 l/ha etc.), necesar pentru intensificarea creşterii pomilor după perioada de repaus.

Pentru activizarea creşterii lăstarilor se recomandă ca după 10-15 zile de la înflorire de început fertilizarea cu uree în concentraţie de 0,5-0,7%.

În cazul legării unui procent mare de fructe şi încetinirea ritmului de creştere a lăstarilor, se recomandă aplicarea a încă 1-2 stropiri cu uree la intervale de două săptămâni.

Ureea se mai aplică după recoltarea fructelor la speciile pomicole, pentru restabilirea rezervelor de azot din pom şi stimularea diferenţierii mugurilor floriferi.

Se recomandă de efectuat 2 stropiri la interval de 10-15 zile în concentraţie de 1,5-2,0%. La ultimul tratament de adăugat un produs pe baza de bor (de ex. Boro 10LG 1,0-1,5 l/ha; YaraVita Bortrac 2,0 l/ha etc.), pentru activizarea proceselor fiziologice din plante.

Din fenofaza umflării mugurilor, fenofaza butonului roz şi după căderea petalelor se recomandă de a efectua tratamente cu produse pe bază de alge din specia Ascophyllum nodosum, Laminaria digitata, care sporesc rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute din perioada târzie a primăverii.

Tratamentele din perioada butonului roz şi după căderea petalelor de combinat cu un produs pe bază de bor.

Borul în perioada respectivă influenţează asupra germinării şi viabilităţii polenului, dezvoltării tubului polenic, sporeşte gradul de legare a fructelor şi diminuează căderea lor.

Pentru sporirea fermităţii fructelor şi o manipulare fără pierderi se recomandă ca îndată după căderea petalelor, ori la o diferenţă de câteva zile de început fertilizarea foliară cu produse pe bază de calciu.

Gama de îngrășăminte ce poate fi utilizată este foarte largă (Alga Ca – 2,5-3,0 l/ha, AlgiCal – 5,0-8,0 l/ha, YaraVita Phoztrac – 5,0-10,0 l/ha, YaraVita Stapit – 5,0-10,0 l/ha etc).

Următoarele două fertilizări foliare se efectuează la interval de două săptămâni de la precedentaInsuficienţa de Mg se evidenţiază la cais mai amplu din perioada întăririi endocarpului până la începerea diferenţierii mugurilor florali.

Pentru excluderea carenţei în elementul dat, este recomandat de efectuat două stropiri cu fertilizant foliar, de exemplu sulfat de magneziu în doza 5,0 kg/ha.

Manganul este elementul nutritiv care participă la diviziunea şi alungirea celulelor. Fertilizarea foliară cu produse ce conțin mangan este recomandată în perioada creşterii intensive a fructelor poate avea o rezonanţă asupra recoltei obţinute.

Carenţa uşoară de Zn se înlătură prin stropirea cu soluţie de ZnSO4 în concentraţie de 0,3-0,5% în perioada de vegetaţie, ori alte produse pe bază de zinc recomandate pentru cultura caisului.

În cazul manifestării mai puternice a carenţei de zinc, primăvara devreme până la dezmugurire se efectuează o stropire cu soluţie de ZnSO4 în concentraţie de 2-3%.

Insuficienţa de Fe se înlătură temporar prin stropirea pomilor cu chelat de fier de 0,15%. Un efect vizibil în combaterea clorozei ferice se înregistrează prin stropirea pomilor primăvara devreme, până la dezmugurire, sau toamna, după căderea frunzelor, cu o soluţie de 3% de FeSO4.

Fertirigarea pomilor în livezi

În condiţii de stres hidric, este recomandată fertirigarea, care constă în aplicarea concomitentă cu apa de udare a îngrăşămintelor solubile ce conţin macro şi microelemente prin metoda de picurare sau microaspersiune.

Particularităţile principale ale fertirigării sunt:

  • în norma de udare trebuie să se umecteze stratul unde se află cea mai mare pondere de rădăcini;
  • concentraţia soluţiei ajunse pe sol nu trebuie să depăşească 0,5%;
  • soluţia de lucru trebuie să aibă pH-ul cuprins între 5,5-7,0%;
  • coraportul dintre elementele din soluţia de lucru trebuie să corespundă cerinţelor de care au nevoie pomii;
  • calitatea apei să corespundă normelor pentru fertirigare, deoarece precipitatul format poate să înfunde picurătoarele;
  • pe solurile cu textura mai densă, îngrăşămintele de fosfor şi potasiu de administrat în doza de P30-40K30-40 în fenofaza de creştere a lăstarilor şi fructelor. Pentru aceasta se udă până la saturaţie, se administrează doza respectivă de fertilizant şi apoi iarăşi se udă.

Citește și despre Tăierile la migdal. Forma de coroană – Vas ameliorat.

Bibliografie:

  • Bunele practici de creștere a fructelor, strugurilor și pomușoarelor în contextul schimbărilor climatice; Valerian Balan, doctor habilitat în știinţe agricole, profesor universitar.
  • Ananie Peșteanu, doctor în știinţe agricole, conferențiar universitar. Gheorghe Nicolaescu, doctor în știinţe agricole, conferențiar universitar.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

Tăierile la cais – forma de coroană Vas întârziat

Caisul este o specie sensibilă la ger, din acest...

Bolile nucului – simptome, prevenire, tratamente recomandate

Atunci când vorbim de bolile nucului, putem menționa că această cultură este relativ mai rezistentă, comparativ cu alte specii...

Tăierile la corn – ce trebuie să cunoască un începător

Cornul este un arbust fructifer rezistent la secete, la diferite tipuri de sol, astfel încât poate fi înâlnit în...

Bolile piersicului – simptome importante, combatere

Piersicul este una dintre cele mai sensibile culturi atunci când vorbim de riscul afectării de boli pe parcursul creșterii...
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole