Diareea nespecifică la iepuri poate fi provocată de factori stresanți sau alimentația neigienică și dezechilibrată.
Unul dintre motive ar putea fi creșterea procentului de proteină din rație la peste 19%. Acest lucru mărește cantitatea de uree sangvină, care depășește posibilitatea de eliminare prin rinichi, soldându-se adesea cu moartea instantanee a animalelor.
Proteina din rație poate duce la multiplicarea florei colibacilare declanșând apariția diareei. Cantitatea de celuloză din rație care trebuie să fie de 14% are un rol deosebit în funcționarea normală a tubului digestiv.
Factorii de stres influențează de asemenea apariția diareii și moartea animalului.
Semnele clinice apar la 2-5 zile după schimbarea furajului sau după intervenția factorilor stresanți. Boala poate apărea sub formă de cazuri izolate sau în masă.
În următoarele 5-6 zile evoluția este rapidă cu scăderea inițială a poftei de mâncare (care în prima zi trece neobservată) ca apoi hrănitorile să rămână pline cu furaj.
Lăbuțele din spate sunt murdărite cu fecale, temperatura urechilor este nemodificată la început, apoi acestea devin reci. Descărcările diareice apoase devin tot mai frecvente, iepurii slăbesc, pliurile cutanate se accentuează.
Diareea odată declanșată, este ireversibilă, moartea survine adesea în timpul examinării sau a tratamentului.
Măsurile de combatere a diareii la iepuri depind de numărul cazurilor clinice.
Când se înregistrează cazuri izolate, iepurii bolnavi se sacrifică, cușcă se dezinfectează prin flambare, iar animalele sănătoase se tratează preventiv astfel:
Se suprimă în totalitate furajul ce poate produce diaree și se administrează paie și acid lactic de 80% (4,5-7 ml la 1 litru de apă).
Citește și despre Boala hemoragică a iepurilor – maladie contagioasă.
După o dietă de 24 de ore, se reîncepe administrarea furajului obișnuit cu 20-0 gr/cap/zi în asociere cu apa tratată cu acid lactic. La rația normală iepurele ajunge în ziua a 5-a.
Când sunt cazuri numeroase, se recurge imediat la suprimarea imediată a furajelor. Se recoltează probe de furaj pentru controlul conținutului de celuloză, a proteinelor și a poluării cu micotoxine și se introduc în rație paiele și fânurile de bună calitate, se acidifiază apa cu acid lactic de 80%.
Tratamentul cu antibiotice este frecvent ineficient, deoarece mărește și mai mult dezechilibrul florei digestive prin selectarea florei rezistente la antibiotice.
Timpanismul (balonarea) la iepuri
Se întâlnește frecvent la iepurii care consumă furaje verzi în urma tulburării chimismului gastric sau a consumului de furaje concentrate infectate cu bacterii gazogene.
La puii de 2-3 săptămâni balonarea apare frecvent determinat de paralizia musculaturii gastrice și intestinale din cauza eliminării prin laptele matern a unor substanțe toxice provenite din furaje.
Semnele clinice sunt neliniștea și balonarea abdomenului. Combaterea se realizează prin injectare de calciu gluconic 2-3 ml subcutanat și administrarea pe gură a 1-2 ml de ulei de ricin.
Cele mai eficiente măsuri de prevenire a balonării sunt asigurarea unei alimentații raționale igienice.
Mai multe detalii despre Balonarea la iepuri, găsiți pe acest link.
