Bivolul este o specie de animale, care face parte din familia Bovidae. Aceștia au fost exploatați de-a lungul secolelor pentru lapte, carne și forță de muncă la fel ca taurinele.
În anumite țări și regiuni utilizarea lor a fost mai intensă, în dependență de condițiile climaterice, nivelul de dezvoltare a agriculturii și nivelul de viață la general.
La momentul actual se numară în jur de 160 mln de bivoli, ceea ce reprezintă aproximativ 10% din populația bovinelor. Originari din Asia, au fost și rămân până în prezent mai răspândiți în această regiune.
Până la 95% din bivolii crescuți la ziua de azi le revin țărilor asiatice, în special Indiei și Pakistanului. Un procent mic și aproape egal se găsește în Africa și America de Sud respectiv.
Europa deține mai puțin de un procent din populația globală de bubaline, majoritatea fiind crescute în Italia, unde laptele de bivoliță se utilizează intens la producția de mozzarella.
Caracteristici ale producției bubaline
Producția de bază obținută de la bivoli este laptele. După datele statistice bivolițele asigură până la 5% din producția mondială de lapte. Totuși, productivitatea acestora este foarte modestă.
În mediu, pe perioada unei lactații, care durează 9 luni, o bivoliță produce 1200 kg lapte. În condiții de întreținere corespunzătoare indicii aproape că se dublează. Producția medie record se înregistrează în Italia, unde cifra ajunge la 2175 kg pe lactație.
Producția de lapte
Laptele de bivoliță este apreciat pentru proprietățile lui chimice. Cantintățile lui de substanță uscată, grăsime, proteine, lactoză, macro și microelemente depășesc valorile laptelui de vacă cu aproximativ 50%.
În același timp, conținutul de colesterol este cu 45% mai scăzut. Datorită acestor proprietăți, la procesarea laptelui se utilizează cantități semnificativ reduse pentru obținerea aceluiași volum de produs final, decât dacă s-ar utiliza laptele de vacă.
Producția de carne la bivoli
Bivolii crescuți pentru producția de carne ating rezultate destul de impunătoare, concurând ușor cu tăurașii. Însă, calitățile cărnii cedează celei de bovine, având fibra mai groasă, respectiv culoarea mai închisă și structura mai aspră.
Indicii cantitativi de asemenea sunt inferiori comparativ cu bovinele datorită randamentului la sacrificare a bivolilor de doar 45-52% și a carcaselor cu greutate redusă.
Reproducerea bivolilor
Tineretul bubalin se consideră destul de tardiv în ce ține de maturitatea sexuală. Semne ale pubertății apar după vârsta de doi ani. Însă la reproducție animalele sunt admise și mai târziu, după atingerea masei corporale de 250-375 kg.
Gestația durează 315 zile, adică 10 luni și jumătate. Prima parturiție revine la vârsta de 37-40 luni. Intervalul dintre fătări este de 14-18 luni, iar repaosul mamar de 4-5 luni.
Turmacii (masculii de bivol) se introduc în activitatea reproductivă la vârsta de 3 ani. Ciclul estral la bivoliță este asemănător cu cel al vacilor.
El se manifestă pe toată durata anului cu o durată de 21 de zile. Căldurile se urmăresc după aceleași caracteristici ca la bovine și însămânțările au și ele aceeași tehnologie.
La reproducere se practică atât monta liberă cât și cea dirijată, în dependență de sezon. Pe perioada de vară, bivolii sunt întreținuți pe pășune. Are loc monta liberă, turmacii fiind ținuți împreună cu bivolițele.
Aceștia au rol de a stimula și de a depista femelele în călduri, după care urmează și monta propriu zisă. În cazul dat se recomandă ca la un mascul să revină în jur de 40 de femele.
Monta dirijată are loc în perioada de stabulație și în aceste condiții unui mascul i se atribuie până la 100 de femele.
Tehnologia de creştere a tineretului bubalin
Vițelușii de bivol se nasc cu o greutate similară cu cea a vițeilor fătați de vacă. La etapa inițială viteza lor de creștere este mai mare, datorită compoziției chimice mai bogate în laptele matern.
Pe parcurs însă, viteza lor de creștere scade și în final cedează tineretului taurin, prezentând sporuri medii zilnice de 350-500 g. Tineretul femel se dezvoltă la fel de bine, prezentând la vârsta de 6 luni o diferență de doar 10 kg din masa corporală, iar la 18 luni de 30 kg.
Alte detalii despre afacerile cu bivoli găsiți pe acest link.
Creşterea bivolilor pentru lapte
Din punct de vedere economic, creșterea bivolilor pentru lapte este cea mai răspândită.
Planul nutrițional pentru bivolițele lactante se stabilește în funcție de nivelul de producție a laptelui. După structură acesta este similar cu cel al vacilor lactante.
Bivolițele sunt bine adaptate la mulsul mecanic. Deseori ele sunt mulse concomitent cu alăptarea vițelului, acestuia alocându-se unul din cele patru mameloane. Acest fenomen este posibil deoarece bivolițele sunt mame foarte bune.
Viața productivă a acestei specii este mult mai lungă decât cea a vacilor, așa cum ele ușor ating vârsta de 30 de ani. O fermă de bivoli va fi mai dificil de gestionat, deoarece animalele sunt semi-sălbatice și mai sperioase.
Dar fiind tratate cu blândețe și răbdare ele dau dovadă de un comportament docil, acest lucru fiind confirmat de mulți crescători.
Producția de carne de bivol
Tehnologiile de creștere și îngrășare a tineretului bubalin pentru carne nu diferă de cea utilizată la taurine. Bivolii sunt ușor adaptabile la orice metodă de întreținere. Totuși cel mai des se practică creșterea în sistem extensiv.
Productivitatea este considerabil redusă, comparativ cu cea a bovinelor, însă creșterea pe pășune permite valorificarea la maxim a furajelor verzi, ceea ce duce la reducerea costurilor de producere.
Pășunatul se practică în două sezoane, fără a fi administrate adaosuri de concentrate. Sporul mediu zilnic este de 300-400 g.
Tineretul bubalin atinge indicii de valorificare relativ târziu, la vârsta de 32 luni, cu o greutate de aproximativ 400 kg și cu randamentul la sacrificare de 50%.
Deși fiziologic carnea de bivol este mai aspră, aceasta se consideră mai gustoasă decât cea de vacă, mai dulce și mai dietică.
Produse adiacente
Bivolii sunt utilizați la lucrări agricole grele, în regiuni unde tehnica agricolă a avansat mai puțin și pe terenuri cu acces limitat – mlaștinoase, cu pantă mare ș.a.
Coarnele de bivol sunt folosite pentru decorațiuni; părul – la fabricarea pensulelor; pielea – pentru vestimentație; grăsimile, oasele, organele și sângele – în farmacologie.
