Capra Anglo-Nubiană, rasă ce dă lapte mult, gras și dulce

Crescătorii de animale, atât în fermele de gospodărie, cât și în cele de producție, cunosc că o rasă bună se alege, ținând cont de productivitate și cerințele pentru întreținere.

Animalele se selectează prioritar după volumul de producție. Și, totuși, contează ca acestea să nu fie pretențioase la condițiile de întreținere. În caz contrar, vor crește costurile de producție.

Capra Anglo-Nubiană este în topul raselor de lapte, dar rămâne mai puțin populară datorită pretențiilor mai ridicate la capitolul întreținerii.

Un alt moment important este, că aceste capre se vând la un preț destul de mare și nu orice fermier ar fi în stare să și le permită. Crescătorii isteți încrucișează rasa Nubiană cu alte două rase înalt-productive: Saanen și Alpină Franceză, obținând capre destul de frumoase, cu producție mare de lapte și la un preț accesibil.

Citiți în acest articol despre:

• Originea rasei de capre Anglo-Nubiene;
• Descrierea caprelor Anglo-Nubiene;
• Temperamentul Anglo-Nubienelor;
• Productivitatea rasei Anglo-Nubiene;
• Reproducerea caprelor Anglo-Nubiene;
• Întreținerea rasei de capre Anglo-Nubiene;
• Alimentația Anglo-Nubienelor.

Originea rasei de capre Anglo-Nubiene

La mijlocul secolului XIX, în Anglia se importau diverse caprine din India, Orientul Mijlociu și Africa de Sud. Toate erau numite estice, deși proveneau din diferite regiuni. În urma încrucișării acestora cu rasele locale, se obțineau capre cu picioare lungi, nasul de tip roman și urechi lungi atârnate în jos.

Pe atunci, toate caprele cu asemenea exterior, aduse de la Sud sau Est, erau numite Nubiene. Denumirea vine de la regiunea Nubia, din nordul Africii. Iar progenitura, obținută prin încrucișarea acestora cu rasele din Anglia, care avea caracteristici similare, a început să fie numită Anglo-Nubiană.

După anul 1910, rasa a fost încrucișată și cu animale aduse din Elveția, pentru sporirea rezistenței la clima rece și umedă.

Aflați cât trăiește o capră și cum determinăm vârsta acesteia.

Descrierea caprelor Anglo-Nubiene

• Caracteristicile distincte ale rasei sunt urechile lungi, care atârnă cu până la 3-4 cm mai jos de mandibulă și nasul lung, cocoșat, care creează așa numitul aspect roman;
• Corp îngust și alungit, cu musculatură bine dezvoltată, de dimensiuni relativ mari: înălțimea la greabăn – până la 90 cm;
• Picioare lungi, subțiri, dar puternice, postura este grațioasă;
• Cap relativ mic, oval, cel mai frecvent lipsit de coarne, gât lung și subțire;
• Blană scurtă, netedă și lucioasă, cu nuanțe diferite de brun, negru și alb, fie colorate omogen, fie pestrițe, cu o combinație a acestor culori;
• Uger mare, cu mameloane bine dezvoltate, alungite, care se mulg foarte ușor.

Temperamentul Anglo-Nubienelor

Caprele Anglo-Nubiene au un temperament deosebit. Din acest motiv mulți preferă să le crească ca animale de companie. Crescătorii foarte des le compară cu câinii: caprele își recunosc stăpânul drept lider și îl urmăresc pretutindeni.

Dar pentru a obține acest nivel de încredere, se recomandă ca animalul să fie crescut de la o vârstă fragedă de aceeași persoană. În caz contrar, ele nu vor ezita să demonstreze caracterul său încăpățânat.

Rasa se caracterizează printr-un temperament vioi și năzbâtios. Animalele sunt foarte curioase și caută atenție constantă. Iubesc să se joace cu copiii, însă nu își cunosc limita. Așa că, din motive de securitate, asemenea activități trebuie supravegheate sau limitate.

Caprele Anglo-Nubiene pot fi extrem de gălăgioase, dacă le deranjează ceva. Însă atunci, când li se asigură condiții decente, hrană și comfort –  sunt liniștite.

Citiți și despre balonarea la capre și tratarea acesteia.

Productivitatea rasei Anglo-Nubiene

Rasa se atribuie tipului morfo-productiv carne-lapte. Dar deoarece animalele nu sunt deloc ieftine, nu se practică creșterea acestora pentru carne. Deși carnea are un gust deosebit, cu o textură foarte fină. Greutatea corporală este impunătoare, comparativ cu alte rase: femelele cântăresc în medie 60-70 kg, masculii – 80-90 kg.

Producția de lapte este destul de înaltă: la prima fătare ele dau până la 3 litri pe zi, la următoarele productivitatea crește. Unii crescători declară cifre de până la 6 litri pe zi. Însă pentru atingerea acestui volum este necesară o rație echilibrată și condiții de întreținere corespunzătoare. Lactația durează în medie 300 de zile.

Gustul laptelui este deosebit, dulce și cremos. Mulți consumatori afirmă, că acesta seamănă cu înghețata. Conținutul de grăsime este cu până la 5% mai mare, decât la alte rase. Nivelul de proteine la fel depășește indicii medii. Frecvent se utilizează la producerea cașcavalului.

Laptele Anglo-Nubienelor se consideră foarte benefic, comparându-se după conținut cu laptele de femeie. El are proprietăți antialergice și se potrivește perfect pentru alimentația copiilor. Dacă se pune la frigider imediat după muls, acesta își păstrează toate proprietățile timp de până la 7 zile.

Dacă nu se asigură condițiile adecvate de întreținere și furajare, calitatea laptelui nu scade, în schimb se reduce volumul.

Reproducerea caprelor Anglo-Nubiene

Femelele ating maturitatea sexuală la 7 luni. Însă monta se recomandă nu mai devreme de 1 an, la atingerea maturității fiziologice. Gestația durează în medie 150 de zile.

Caprele aduc pe lume 2-3 iezi la o fătare. Iezii se nasc destul de mari și puternici. Pot fi separați de mame deja la câteva zile după fătare. Dar, evident, se vor dezvolta mai bine dacă vor consuma laptele matern, mai ales în prima perioadă.

Citiți despre deficitul de iod la iezi sau de ce aceștia se nasc morți și cum evităm maladia.

Există posibilitatea de a obține și două fătări pe an. Dar exploatarea mai intensă epuizează organismul caprei, slăbind rezistența la anumite boli.

Se practică încrucișarea Anglo-Nubienei cu rase, ca Alpina Franceză și Saanen, pentru sporirea cantității de lapte a primei și a calității celor din urmă.

Întreținerea rasei de capre Anglo-Nubiene

Se consideră, că rasa este sensibilă la factorii climaterici și la temperaturi reduse. Crescătorii însă afirmă, că după generația a doua acestea se adaptează la condițiile obișnuite. Totuși, pe timp de iarnă, mai ales în zonele cu geruri puternice, se asigură o încăpere caldă, ferită de curenții de aer. Aceștia din urmă pot duce ușor la pneumonie.

Pentru odihnă se amenajează paturi, așternute cu paie. Caprele iubesc să mai guste din ele în timpul repaosului. Așternutul se menține curat. Ignorarea acestei cerințe inevitabil duce la scăderea producției de lapte.

Se ține cont și de condițiile generale de întreținere: igienă, ventilare, iluminare, temperatură stabilă. Condițiile neadecvate au efect direct asupra volumului de lapte obținut.

Vecinătatea cu alte animale nu se recomandă. Anglo-Nubienele pot deveni agresive.

Alimentația Anglo-Nubienelor

Rația nu diferă semnificativ de cea a altor rase. Se recomandă doar respectarea unui regim, cu trei tainuri pe zi, administrate la aceeași oră.

Structura orientativă a rației:

• Fân pe timp de iarnă (până la 5 kg pe zi) sau iarbă de pășune vara;
• Concentrate pe bază de cereale (până la 2 kg pe zi);
• Suculente în formă de siloz sau legume (până la 2 kg pe zi).

Din concentrate se administrează și tărâțe de grâu, șrot de floarea soarelui și de soia. Legumele recomandate sunt dovleacul, sfecla furajeră, morcovul, varza. Cartofii se hrănesc doar în stare fiartă și în cantități mici. Caprele adoră și fructele: mere, pere, prune.

Adăugător se vor da crenguțe sau mături (salcâm, salcie, tei, urzică).

Se administrează neapărat și adaosuri de vitamine și minerale, sare de lins, mai ales pe timp de iarnă.