Cei mai răspândiți dăunători la vița de vie care provoacă daune direct sau indirect sunt:
Filoxera viței de vie – Viteus vitifoliae / Philloxera vastatrix, acest dăunător cel mai des atacă frunzele de la vârful lăstarilor și rădăcinile la hibrizii producători direcți și frunzelor de la vârful lăstarilor la plantațiile de portaltoi (figura 11.1).
Erinoza viței de vie (Acarianul galicol) – Colomerus vitis sin. Eriophies, acest acarian primăvara atacă în mare măsură frunzele tinere, mai puțin pețiolul, mugurii, cârceii și ciorchinii (figura 11.2).
Eudemisul și cochilisul viței de vie (Moliile strugurilor) – Lobesia botrana, Eupoecilia ambiguella, sunt cei mai periculoși dăunători și pot avea 2-3 generaţii pe an (mai-iunie, iunie-iulie, august-septembrie), forma larvară fiind cea care produce daunele (figura 11.3).
Țigărarul viței de vie – Byctiscus betuleti F., atacă adultul primăvara, mai-iunie, inițial mugurii apoi frunzele. Femela roade pețiolul frunzelor, când frunzele se vestejesc, depune 5-6 ouă și cu picioarele răsucește limbul în formă de țigară. O singură femelă poate răsuci 20-25 frunze (figura 11.4).
Citește Cum putem evita daunele cauzate de făinarea la vița de vie accesând acest link.
Cicadele – Scaphoideus titatus, transmite maladia fitoplasmatică Îngălbenirea aurie – Flavescence doree (figura 11.5).
Homopterul polifag – Hyalesthes obsoletus, semnalat pe numeroase specii erbacee spontane, vița de vie fiind o gazdă ocazională, transmițând boala lemnul negru – Bois noir. Vectorul se hrănește cu planta infectată, absoarbe patogenul prin sucțiune și îl transmite de la plantele bolnave la cele sănătoase (figura 11.6).
Strategii de luptă cu dăunătorii viței de vie
