Cătina albă este o cultură iubitoare de lumină ce nu tolerează umbrirea. Pentru a obține o recoltă bogată este foarte important în primii 4-5 ani de viață să tai și să formezi corect planta.
De ce se taie cătina albă
Modul în care cătina albă răspunde la tăierile de formare și întreținere depinde în mare măsură de specie, subspecie și soi. Totuși, principalele obiective ale tăierii cătinei albe sunt:
- menținerea dimensiunii, formei și arhitecturii adecvate pentru facilitarea recoltării fructelor;
- stabilirea echilibrului optim între ramurile de rod și cele vegetative;
- captarea mai bună a luminii pentru o obține o recoltă bună și de calitate;
- menținerea plantației sănătoase și viguroase prin eliminarea ramurilor bolnave sau rupte.
Tăierile de formare la cătina albă
Acestea încep odată cu pregătirea materialului săditor, când imediat după plantarea acestuia se va executa tăierea în funcție de tipul de coroană ales.
După plantare, ramificările butaşilor, de regulă, nu se scurtează. Scurtarea la 25-30 cm de la sol se aplică numai la butaşii plantaţi fără ramificări în scopul obţinerii lăstarilor necesari pentru formarea tufei cu trunchi foarte scurt.
În anii următori, primăvara devreme se taie ramurile care cresc intens paralel cu cele de schelet, cele care îndesesc coroana şi cele slabe. Vara se suprimă lăstarii crescuţi în zona trunchiului şi drajonii, descoperindu-i până la bază.
Sisteme de conducere a plantelor de cătină albă
Arbuștii de cătină pot fi conduși sub forme de coroane natural ameliorate și aplatizate.
Coroanele aplatizate se caracterizează prin orientarea ramurilor de schelet, de regulă, de-a lungul rândului, iar proiecţia lor pe sol este o elipsă. Coroanele pot fi aplatizate în plan orizontal sau vertical.
Toată varietatea de coroane aplatizate poate fi divizată în două subgrupe: cu ax şi fără ax.
Prin dirijarea pomilor sub această formă a coroanei se realizează o serie de avantaje de ordin agrotehnic, legate de mecanizarea lucrărilor de întreținere a solului, de combatere a bolilor şi dăunătorilor, ușurează executarea unor lucrări manuale: tăieri şi recoltat.
Conducerea aplatizată a coroanei satisface și cerința față de lumină a plantelor.
Această formă de conducere se practică în plantațiile intensive și este reprezentată de numeroase forme de palmete şi coroane artistice palisate, care se deosebesc mult după modul de amplasare al şarpantelor şi numărul acestora.
Coroanele globuloase (rotunjite) se caracterizează prin dezvoltarea în plan orizontal proporţional în toate direcţiile, iar proiecţia lor la sol se aseamănă cu un cerc.
Conducerea globuloasă a tufelor se practică în plantațiile clasice sau la plante izolate, fiind de fapt forma naturală a plantei şi se poate realiza cu sau fără trunchi. Indiferent de forma de conducere, se lasă brațe înalte pentru a putea fi scuturate la utilizarea mașinilor de recoltare prin scuturare.
Este deosebit de important ca la nivelul fiecărei plante, prin sistemul de tăiere şi de conducere, să se asigure două zone: generativă (lăstari cu fructe recoltate prin tăiere) şi vegetativă (creșteri anuale cu lăstari viguroși ce vor asigura producția de fructe în anul următor).
În cazul formei globuloase, coroana este condusă liber, fără intervenții în coroană. Distanța de plantare este de 3×2 m. Modul de recoltare a fructelor este manual, direct din coroană.
Trunchi înalt. Planta este condusă cu trunchi de 0,8 m. Lăstarii de pe trunchi vor fi îndepărtați, iar cei din partea terminală vor fi lăsați să crească, rezultând creșteri asemănătoare celor de la răchită; acești lăstari vor rodi în anul II, asigurând producții o dată la 2 ani.
Tăierile vor avea loc odată cu recoltarea (presupus în totalitate mecanizat prin cosire sau cu foarfeca), lăstarii cu fructe fiind fragmentați la 20 cm lungime pentru congelare sau presați în stare proaspătă pentru obținerea de sucuri.
Pentru formele globuloase, tăierile constau în alegerea axului plantei şi a 3-5 ramuri laterale cât mai bine repartizate pe ax.
Anul I – atât ramurile, cât şi axul se scurtează cu ½, la cele cu creșteri mici, şi cu 1/3 la cele viguroase.
Anii II-III – se va urmări garnisirea axului din 30 în 30 cm cu ramuri de schelet, aceeași operațiune se execută şi pe ramurile de semischelet, cu deosebirea că distanță între ramurile de semischelet este de 12-15 cm cu poziție bilaterală alternă.
Pentru a obține coroane aplatizate, tăierile de formare încep la plantare, când se îndepărtează axul la 35-40 cm înălțime, la care se şi proiectează primul etaj. Se aleg două ramuri de schelet cu poziționare pe direcția rândului.
În anul II şi III, din creșterile realizate pe ax din 25 în 25 cm se vor alege ramuri de schelet în direcția rândului până la înălțimea de 1,6-1,8 m.
Pentru a asigura o garnisire corespunzătoare a axului şi a ramurilor de schelet, creșterile anuale de prelungire se scurtează la o treime. Ramurile de semischelet se răresc la 12-15 cm una de alta şi se scurtează la 30-35 cm.
Dirijarea ramurilor se poate face prin ancorare şi palisări sau cu ajutorul spalierului cu 1-2 sârme (0,5 -12,0 m) care se poate îndepărta după lignificarea ramurilor.
Citește și despre Tăieri la zmeur și mur
Tăierile de rodire la cătina albă
În condiții de agrotehnică corespunzătoare, cătina intră pe rod în anul 3-4 de la plantare. Rodul se aglomerează pe ax şi la baza șarpantelor, după care în anii următori se deplasează spre partea de mijloc a ramurilor de schelet, iar mai târziu exclusiv către periferia coroanei.
Tăierile se execută, de obicei, toamna sau primăvara, dar se poate şi în perioada maturării fructelor, când recoltatul se face prin detașarea totală sau parțială a ramurilor de rod. Prin tăiere se va urmări permanent realizarea celor două zone: generativă şi vegetativă.
Prin tăieri de rodire executate diferențiat se va urmări menținerea unui echilibru între procesele de rodire şi fructificare, repartizând astfel rodul cât mai uniform în toată coroana.
Se răresc prin eliminare o parte din formațiunile de rod de prisos prin tăiere de la punctul de inserție. În interiorul coroanei, ramurile de rod trebuie să fie la o distanță de 10-12cm una de alta, iar în exteriorul coroanei la 6-7 cm.
O altă parte se va tăia la cep, din care, în perioada de vegetație, vor porni 1-3 lăstari, dintre care se va alege cel mai viguros care va înlocui formațiunea de rod ce a produs fructe în anul precedent. Această operațiune de înlocuire se va repeta anual după același principiu.
Un alt procedeu de tăieri de rodire constă în tăierea la cep a creșterilor vegetative sau de rod de pe jumătate din ramurile de schelet, astfel ramurile de schelet vor rodi alternativ o dată la 2 ani.
Tăierile de întreținere la cătina albă
După intrarea plantelor pe rod, datorită ramificării simpondiale, în mod natural se asigură o structură raţională a coroanei. Tăierile de menținere au caracter de corecţie şi se efectuează anual, primăvara devreme, concomitent cu cele fitosanitare.
Se suprimă unele ramuri care supraîndesesc coroana.
Se scurtează prin lemn de 2-3 ani (cu transfer) ramurile excesiv alungite.
Se elimină ramurile slabe, frânte, uscate, lăstarii din zona trunchiului şi drajonii.
Începând cu anii 7-10, când creşterile se reduc considerabil şi producția scade, se aplică tăieri de reîntinerire a ramurilor de schelet prin lemn de 3-4 ani.
Citește și „Tăierile la agriș”.
Bibliografie selectivă:
BALAN V., SAVA P.;CALALB T.; (et al.) Cultura arbuștilor fructiferi și căpșunului, Chișinău 2017
