România importă 35% din consumul intern de miere

„Este un paradox că România importă anual între 3.000 şi 6.000 tone de miere, adică aproape 30 -35% din consumul intern, cred că în toate ţările europene mişcarea mierii este controlată de către agenţii economici care sunt implicaţi în această activitate. (…) Important este şi cât se consumă. Dacă noi astăzi încă nu am ajuns la 800 – 900 grame de miere anual (pe locuitor n.r.), în ţările Uniunii Europene, în Elveţia, se consumă peste două kilograme şi chiar mai mult. Cred că acesta este indicatorul cel mai important: consumul de miere pe cap de locuitor. Europa este şi cel mai mare importator şi cel mai mare consumator de miere şi importă aproape jumătate din consum”, a declarat Ioan Fetea, prezent la Târgul Naţional al Mierii.

„În această concurenţă care există astăzi cu mierea contrafăcută şi pe care autorităţile nu o identifică, ba că nu avem laboratoare dotate, ba că nu avem bani, câteodată şi ANSVSA are de lucru în vamă pe lapte, pe carne, pe alte produse, mierea vine mai rar şi se neglijează, de aceea cerem să ne sprijine mai mult. Să existe controale pe ceea ce intră, să avem o trasabilitate. (…) Şi această etichetare tot la intervenţia noastră s-a făcut ca să ştie consumatorul ce consumă şi iată că a apărut un borcan cu miere din şapte ţări diferite. Este o anomalie. Legat de calitatea mierii, România întotdeauna a avut produse de calitate şi sperăm să nu ne „corupă” aceşti mari procesatori de miere, care de multe ori aduc altceva şi nu miere în aceste ţări. Noi an de an ridicăm această problemă a calităţii. Este de neînţeles cum România nu reuşeşte să îşi protejeze măcar acest sector, dar această problemă o au toate sectoarele agricole, şi nu numai din România, bănuiesc că această globalizare ne-a împins către această atitudine a comerţului, oricum şi oricât. E păcat”, a transmis şeful ACA.

„Suntem recunoscători ministrului Agriculturii pentru că s-a zbătut să obţină un sprijin financiar, undeva la 5 euro pe familia de albine, bani pe care noi i-am consumat pe hrană, tratamente şi acum recuperăm o parte, pentru că ei asigură poate nici 10% din totalul cheltuielilor anuale. Această specie a devenit dependentă mai mult de factorul politic decât de natură, natura ne oferă cât poate şi atunci vine şi statul şi ne mai sprijină, deşi albina şi apicultorul nu stau cu mâna întinsă spre Guvern. Sectorul a trăit, a supravieţuit, s-a dezvoltat foarte frumos în România fără sprijin de la stat, chiar dacă pe parcusul timpului, în fiecare epocă, chiar şi în cea comunistă, a fost un sprijin financiar, fie că ne-au asigurat transport, ne dădeau zahăr gratuit, medicamente. Poate şi de aceea s-a dezvoltat acest sector”, a comentat preşedintele ACA.

„Fără factorul proteic, polenul, din cauza secetei nu am putut asigura dezvoltarea de primăvară, puietul care are nevoie de această hrană proteică, şi au avut loc depopulări. Sigur s-au refăcut în mare parte”, a subliniat el.

„Nu ştim de unde este această creştere, 2,1 milioane de familii, aşa le-a anunţat INS. Probabil că sunt undeva la 1,8 – 1,9 milioane şi noi sperăm să crească, dar mie îmi e frică de altceva. Din toate datele statistice, România nu poate acoperi ca baza meliferă decât pentru un efectiv de 2,3, sub 2,5 milioane de familii de albine. Poate o să cerem domnului ambasador să facem pastoral în Elveţia (ambasadorul Confederaţiei Elveţiene în România, Arthur Mattli n.r.). Si noi facem pe presupuneri, nu avem date certe şi probabil INS tot pe astfel de date care vin din teritoriu anunţă cifrele. Este o diferenţă de 10-15%. Poate chiar sunt reale şi m-aş bucura să fie reale aceste date ale INS”, a concluzionat reprezentantul apicultorilor români.