Caisul poate fi cultivat în mai multe sisteme, în funcție de vigoarea soiului, tipul portaltoiului, forma de coroană, tehnologia aplicată, favorabilitatea zonei și posibilitățile financiare.
- sistemul clasic – 300-450 de pomi/ha, pomi de soiuri cu vigoare mare de creștere altoite pe portaltoi viguros, distanțe mari de plantare (6…5,5 x 5…4 m), coroane voluminoase.
- sistemul intensiv – 1000-1200 de pomi/ha, fapt datorat micșorării distanței de plantare, apariția soiurilor și portaltoaielor noi, precum și combinația soi/portaltoi ce permite reducerea habitusului pomilor.
- sistemul superintensiv – numărul de pomi depășește 1250 de pomi/ha, pomii de cais sunt altoiți pe portaltoaie pitice și conduși sub forma de coroană fusiformă, obligatoriu folosindu-se sistem de susținere a pomilor și irigare prin picurare.
Alegerea locului pentru înființarea livezii de cais
Prezența unor livezi cu pomi bine dezvoltați și viguroși în apropiere, dar și a speciilor lemnoase din flora spontană: fag, stejar, tei, arțar, frasin, măr și păr pădureț, cireș păsăresc, alun, măceș etc. demonstrează existența condițiilor pedo-climatice favorabile pentru cultura pomilor.
În cazul prezenței plopului, salciei, aninului și sângerului – terenul dat nu corespunde cerințelor pomilor.
Este important de realizat analiza solului înainte de înființarea livezii de cais. Prelevarea probelor medii de sol se efectuează din orizonturile 0-20; 20-40; 40-60 cm.
Pentru cultura caisului mai pretabile sunt solurile luto-nisipoase, lutoase, cu conţinutul argilei nu mai mult de 25%, cu un pH în limitele de 7,0-8,2.
Pe solurile sărăturate, aluviale, pietroase, mlăștinoase sau cu apă freatică mai puţin de 1,5-2 m de la nivelul solului se interzice înființarea livezilor de cais, reflectându-se și la terenurile inundabile.
Sunt recomandate terenuri plane și cu înclinaţie mică-până la 4°. Nu se recomandă plantarea caisului pe terenurile ce sunt amplasate în locuri joase, în văile închise, datorită faptului că aici se adună aer rece, și crește pericolul afectării pomilor de îngheț.
Caisul preferă expoziţiile vestice, estice, sud-vestice și sud-estice.
Important! Alegeți soiuri de cais cu o rezistență sporită la îngheț în cazul în care în zona de cultivare există riscul înghețurilor târzii de primăvară.
Parcelarea terenului pentru plantarea unei livezi de cais
Cea mai eficientă formă a tarlalelor este dreptunghiulară cu lungimea de aproximativ de 2 ori mai mare decât lățimea, în unele cazuri parcelele pot avea și altă formă, în dependență de configurația terenului.
La planificarea unei livezi moderne, amplasată pe teren plan sau în pantă până la 3° înclinare și uniforme, sunt recomandate parcele cu suprafața în limitele de 3-5 ha.
Când panta depășește 6°, laturile lungi ale parcelei sau
direcția rândurilor trebuie să copie amplasamentul curbelor de nivel.
Lățimea drumurilor principale ce fac legătura cu șoselele de acces la teren, precum și cu drumurile secundare trebuie să fie între 3,5 și 4 m, preferabil să fi e prevăzute cu șanțuri de colectare a apei.
Pregătirea terenului și solului pentru plantarea pomilor de cais
Principalele lucrări ale terenului de care trebuie să țineți cont la înființarea livezilor de cais sunt: curățirea lui (defrișarea) de vegetația lemnoasă, nivelarea, perioada de repaus al solului (după necesitate), fertilizarea de fond, arătura (afânarea) adâncă, dezinfectarea terenului (dacă este cazul), parcelarea terenului, asigurarea unei surse constante de apă etc.
Înainte de plantarea livezii cu minim 3-4 ani, terenul selectat nu trebuie să fie ocupat cu cultura piersicului, cireșului și prunului.
După măr și păr se recomandă de menținut terenul ca ogor negru timp de 1-2 ani. Plantarea caisului după cais se va efectua peste 17-20 ani.
Ulterior după defrișarea masei lemnoase terenul trebuie nivelat sau modelat, fi ind un procedeu obligatoriu, în special, pentru livezile superintensive de cais.
Fertilizarea solului înainte de plantarea pomilor
Fertilizarea de fond constă în introducerea sub arătura adâncă înaintea plantării pomilor a îngrășămintelor organice (gunoi de grajd fermentat, mraniță, compost etc.) și minerale cu fosfor și potasiu.
Dozele de îngrășăminte se stabilesc în baza analizei solului efectuată în procesul de proiectare a livezii.
Lucrările solului înainte de plantare
Afânarea solului se efectuează cu 2-3 luni înainte de plantarea pomilor și se efectuează cu ajutorul scarificatorului până la adâncimea de 0,5-0,6 m, fără a răsturna brazda de sol.
Pentru plantarea de toamnă a pomilor desfundarea solului se efectuează în lunile iulie-august, iar la plantarea de primăvară – nu mai târziu de luna octombrie.
Soiuri de cais și polenizatori
Amplasarea soiurilor de bază și polenizatorilor
în benzi – 4 rânduri soiul ce trebuie de polenizat și 4 rânduri soiul polenizator. În cazul când soiul polenizator nu are o valoare economică înaltă atunci se recomandă raportul 67% la 33% format din 4 rânduri soiul de bază și 2 rânduri soiul polenizator:
în fiecare rând peste 10 pomi este un pom polenizator iar restul se plantează pomii soiului de bază:
combinația dintre prima și a doua metodă de amplasare a soiului de bază și a polenizatorilor:
Indiferent de categoria calității biologice, pomii altoiți de cais trebuie să aibă:
- o puritate a soiului și portaltoiului de 100%;
- sistem radicular bine dezvoltat, întreg și fără vătămări, să nu conțină rădăcini deshidratate, fără vătămări, să nu aibă umflături de cancer radicular;
- pe colet sau la baza rădăcinilor mari, să nu posede lăstari (drajoni) din rădăcinile portaltoiului;
- să nu dețină rădăcinile principale uscate sau înghețate (în special scoarța și cambiul);
- tulpina după aspect să fie fără vătămări și ne deshidratată, după poziție verticală sau aproape verticală;
- nu se admite incompatibilitatea altoiului cu portaltoiul exprimată prin umflarea țesuturilor altoiului deasupra locului altoirii și desprinderea îngroșării portaltoiului.
Distanţe de plantare a pomilor în livada de cais în funcţie de forma coroanei şi vigoarea asociaţiei soi/portaltoi:
Plantarea pomilor de cais
Plantarea pomilor de cais se recomandă să se efectueze toamna, de la sfârșitul lunii octombrie, până la scăderea stabilă a temperaturii aerului mai jos de +4°C sau primăvara devreme, după zvântarea terenului, până la dezmugurire.
Important! Materialul săditor de cais importat de peste hotare (Italia, Grecia, Spania, Franţa etc.) se va planta numai în perioada de primăvară, pentru a exclude riscul afectării de temperaturi joase în perioada de iarnă.
Pentru îmbunătăţirea regimului de lumină în plantaţiile de cais, rândurile de pomi se proiectează pe direcţia nord-sud, în special pentru soiurile roșii.
Săparea gropilor pentru plantarea caisului
Dacă săpați gropile mecanizat, diametrul burghiului trebuie să fie 50-60 cm, iar adâncimea de 60 cm. În lipsa burghiului, gropile de plantare se sapă manual cu dimensiunile de 60x60x40 cm.
Gropile se sapă astfel ca pichetul să reprezinte locul plantării viitorului pom. La înființarea livezii de cais toamna, gropile se sapă cu 3-4 zile înainte de plantare. Dacă plantarea se efectuează primăvara, săpatul gropilor se recomandă să se facă toamna.
Pregătirea pomilor pentru plantare
Analizați pomii după ce i-ați scos de la păstrare. Dacă, la pomii destinaţi plantării se constată o deshidratare slabă cu zvântarea nesemnificativă a rădăcinilor, ele se introduc în apă în curs de 24-48 ore. Ulterior, pomii de cais sunt expuși fasonării și mocirlirii rădăcinilor.
Fasonarea rădăcinilor are ca scop de a înnoi rănile formate pe rădăcinile de schelet a căror diametrul este mai mare de 3 mm.
Prinderea pomilor în livadă se face pe baza rădăcinilor groase, acestea se menţin cât mai lungi dacă nu sunt rănite. Rădăcinile sănătoase la cais se scurtează cât mai puţin, maximum până la 22-25 cm.
Rădăcinile cu diametrul mai mic de 3 mm se scurtează la 6-8 cm, dacă sunt viabile sau se suprimă porţiunea uscată.
Dacă, în timpul păstrării îndelungate a pomilor, rănile rădăcinilor sau calusat, fasonarea nu se mai efectuează.
Mocirlirea constă în introducerea rădăcinilor într-un amestec compus din balegă proaspătă de bovine și lut în părţi egale plus apă. Pomii se plantează imediat după mocirlire.
Înainte de plantarea pomilor, gropile se umplu până la jumătate cu sol fertil în amestec cu 8-10 kg de gunoi de grajd bine fermentat (mraniţă) și 150-200 g superfosfat.
Deasupra acestui amestec se adaugă sol fertil în formă de con (cu înălțime de 15-20cm), care se tasează ușor. Pomii, după mocirlire, se repartizează la gropi, fiind așezaţi în așa mod încât vârful lor să fie orientat spre intervalul dintre rânduri, în direcţia opusă începutului plantării.
Atenţie deosebită se acordă adâncimii plantării pomilor. Pe terenurile plane, scarificate la adâncimea de 50-60
cm, pomii altoiţi pe portaltoi generativ, se plantează cu coletul la nivelul solului, pe terenurile arate adânc mai sus cu 3-4 cm.
Pe terenurile cu o textură mai ușoară, plantarea se efectuează cu 4-5 cm mai în profunzime comparativ cu nivelul solului. În cazul când sectorul este irigat, coletul pomului se plasează cu 4-5 cm mai sus de nivelul solului.
Pe terenurile situate în pantă, adâncimea de plantare a pomilor este diferită. În partea de sus a pantei, unde solul este supus eroziunii, coletul se introduce în groapă cu 3-5 cm, în partea de mijloc cu 3-5 cm deasupra solului, iar în treimea inferioară cu 5-8 cm mai sus de nivelul solului.
La pomii, altoiţi pe portaltoi înmulţiţi pe cale vegetativă (Myrobalan 29C, Wavit etc.), pe terenuri cu irigare sau cu umiditate suficientă, locul altoirii trebuie să fie cu 5-7 cm mai sus de suprafaţa solului pentru a diminua gradul de pieire prematură a caisului.
Pentru realizarea unei plantaţii uniforme, pomii se plantează permanent cu curbura tulpinii pe direcţia rândului, din partea de nord sau spre direcţia vântului dominant.
De asemenea, primele 2 ramuri inferioare ale coroanei la plantare să fie plasate preponderent pe direcţia rândului.
Muncitorul cu sapa trage pământ fertil și reavăn peste rădăcini. După acoperirea rădăcinilor cu sol, cel care ţine pomul îl scutură de câteva ori, apoi solul în groapă se tasează cu atenţie de la margine către centru, ca să se excludă ruperea rădăcinilor.
Citește și despre Bășicarea frunzelor de piersic și cais.
Prin tasarea solului se asigură un contact mau amplu cu rădăcinile. Groapa se completează apoi cu pământ și se tasează din nou.
După plantare, în jurul pomului se face un lighean din sol, în care se toarnă 25-30 l de apă. Apa la plantare este necesară, chiar dacă pământul este suficient de umed.
Prin udare, pământul se așează uniform în toată groapa, golurile dintre rădăcini și sol se exclud pe toată lungimea lor.
După ce apa s-a infiltrat, se corectează poziţia pomului, se mai tasează solul, iar groapa se completează cu pământ din intervalul rândului.
După plantare, pomii nu trebuie să se clatine, deoarece acest fapt duce la ruperea rădăcinilor, ceea ce scade prinderea și infl uenţează negativ asupra proceselor de creștere.
Pentru a evita acest fenomen nedorit, fiecare pom se palisează de un tutore sau se mușuroiește la o înălţime de 20-30 cm.
După plantarea de toamnă mușuroaiele se lasă peste iarnă până la începutul primăverii pentru a proteja rădăcinile de îngheţ, iar după plantarea de primăvară – până când lăstarii apăruţi ating în lungime 10-15 cm.
Citește și despre Formarea coroanei la pomii de cais.
Bibliografie: Producerea caiselor. Autori: Ananie Peșteanu, Valerii Manziuc, Andrei Cumpanici, Eugeniu Gudumac, Alexandra Braghiș.
