No-till nu e doar „fără arătură”: ce trebuie să știm înainte de a începe

Când vine vorba de agricultura conservativă, No-till, comentariile se împart în două – fie sunt pline de entuziasm și filosofice la cei care au trecut cu bine perioada de adaptare, fie țin de blamarea sistemului.

Fermierul care dorește să înceapă aventura în acest sistem trebuie să fie pregătit pentru a cunoaște nu doar solul, ci și experiența dincolo de câmpurile sau chiar regiunea sa.

În acest articol am adunat cele mai importante recomandări din partea fermierilor care de mai mulți ani nu pur și simplu au abandonat arătura, ci au ascultat necesitățile solului și s-au adaptat acestora.

Nu există No-till eficient fără studiu

Primul pas făcut în No-till începe de la studierea sistemului. Cine spune că nu a realizat arătura timp de doi ani și nu a fost mai bine cel mai probabil va avea dreptate.

No-tillage nu este o simplă însămânţare a culturilor în sol nelucrat, ci constituie un sistem integru cu toate componentele incluse.

Perioada de tranziție poate dura 3–5 ani, iar primele sezoane pot fi mai slabe, ceea ce trebuie asumat.

Este recomandat ca fermierii să citească mult despre acest sistem, să se întâlnească cu cei care au trecut deja la sistemul No-tillage și să afle de la aceștia care au fost principalele dificultăți întâmpinate și la ce să se aștepte.

Foarte importantă este vizitarea întreprinderilor și participarea la zilele câmpului organizate în gospodăriile care implementează cu succes sistemul no-tillage.

Nu combați „dușmanul necunoscut”. Mai întâi, cunoaște-l

No-till totalmente se deosebește de agricultura convenţională și una dintre cele mai mari deosebiri constă în combaterea buruienilor.

În sistemul convenţional, prin lucrările solului, buruienile sunt nimicite atât până la semănat, cât și în semănături. Ulterior, se utilizează un spectru larg de erbicide de sol și, în final, erbicide aplicate pe vegetaţie.

Printr-o astfel de abordare, practic toate buruienile pot fi nimicite din semănături, fără cunoașterea speciilor de buruieni și a erbicidelor.

În agricultura conservativă fermierul trebuie să cunoască concret (nu în linii generale) toate speciile de buruieni care potenţial pot îmburuieni culturile și, totodată, erbicidele cu care ele pot fi combătute în semănăturile diferitor culturi.

Pentru o astfel de abordare, informaţia de pe eticheta erbicidului este insuficientă. Este important de a cunoaște erbicidele ce pot fi utilizate fără influenţă negativă asupra plantelor de cultură și cu un spectru larg de specii de buruieni combătute.

Ce se utilizează în No-till pentru controlul buruienilor?

• rotații diversificate (inclusiv culturi de acoperire care suprimă buruienile)
• erbicide cu moduri diferite de acțiune, aplicate alternat sau în combinație
• acoperirea solului cu resturi vegetale pentru reduce lumina la nivelul solului și scade germinarea unor specii
• împrăștierea uniformă a resturilor de cultură care, la fel, vor înăbuși buruienile și vor contribui la creșterea activității biologice
• monitorizare constantă și intervenție timpurie pentru a nu permite formarea unei „bănci de semințe” persistente.

Citiți mai multe despre Controlul buruienilor în sistemul No-Till.

Mașina de stropit devine cea mai importantă

În agricultura conservativă un rol important în revine nu doar semănătorii, ci și echipamentului pentru aplicarea tratamentelor devine cel mai important în gospodărie.

Fermierul poate să-și permită să lucreze terenurile cu un tractor mai vechi, dar mașina de stropit trebuie să funcţioneze ca una nouă. Dacă fermierul nu are încredere în aceasta, atunci trebuie să cumpere una nouă.

Trebuie întrebuinţate cele mai bune duze existente pe piaţă. Duzele ieftine pot funcţiona calitativ doar aproximativ 40 de ore de stropire.

O calibrare periodică (testul cu vasul gradat) e obligatorie.

Normele de consum a erbicidelor trebuie respectate cu stricteţe. Mărirea normelor poate provoca fitotoxicitate și spori costurile de producere.

Micșorarea dozei erbicidelor duce la controlul nesatisfăcător al buruienilor, iar la aplicarea repetată va contribui la mărirea costurilor.

Aplicarea repetată a erbicidelor cu același mod de acţiune duce la stimularea apariţiei biotipurilor rezistente la erbicid. De exemplu, știrul sau odosul au devenit greu de controlat și rezistene la erbicide în unele regiuni.

Să nu uităm de calitatea apei pentru pregătirea soluției de lucru

Calitatea apei pentru pregătirea soluţiei de lucru la aplicarea erbicidelor are o importanţă deosebită. Apa trebuie să fi e străvezie și să nu conţină impurităţi (particule de argilă).

Unele erbicide sunt mai active când soluţia de lucru posedă un pH mai scăzut, respectiv, în astfel de cazuri, la soluţia de erbicid se adaugă un agent de micșorare a pH-lui.

Acum persistă tendinţa de a micșora volumul soluţiei. Pentru glifosat, soluția între 100 – 200 l/ha cu echipamente normale de distribuție se consideră optimă.

Cu cât apa este mai dură, cu atât concentrația de sare este mai mare, acestea dizolvate în apă ar putea reduce eficacitatea glifosatului, în special a sărurilor de calciu și magneziu.

În apă dură se recomandă folosirea adjuvanților pe bază de sulfați de amoniu (AMS).

Citiți mai multe despre Erbicidarea cu glifosat – tipuri, sfaturi, aplicare corectă.

Într-un final, să amintim de regulile generale pentru o tranziție bună către agricultura conservativă:

1. analiza solului în scopul echilibrării elementelor nutritive;
2. evitarea solurilor cu permeabilitate scăzută;
3. nivelarea solului;
4. eliminarea problemelor legate de compactarea solului până la implementarea No-till;
5. producerea unei cantităţi maxime de reziduuri vegetale posibile și distribuirea uniformă a acesteia;
6. procurarea unei semănători potrivite;
7. mai întâi, testarea sistemului pe o suprafaţă mică;
8. asolament echilibrat, cu culturi de acoperire;
9. studierea continuă și urmărirea ultimelor realizări în domeniu.

Citiți mai multe despre Asolamentul în agricultura conservativă (No-till) – cui oferim prioritate.