Pregătirea afinilor pentru iarnă începe practic imediat după recoltarea fructelor. După cules, tufele de afin intră în faza de refacere și încep să acumuleze rezerve nutritive pentru anul următor, formând mugurii de rod (floriferi) în cursul lunilor de toamnă timpurie.
Până la venirea frigului, arbuștii trebuie să apuce să se refacă, să strângă substanțe hrănitoare în rădăcini și lăstari, și să formeze noi muguri vegetativi și de rod pentru recolta viitoare.
Totodată, spre finalul sezonului, lăstarii noi din anul curent trebuie să se maturizeze (lemnul); de acest aspect depinde în mare măsură rezistența lor la îngheț pe timp de iarnă.
Prin urmare, toamna avem numeroase lucrări de efectuat la această cultură, pentru a ne asigura că trec cu bine peste iarnă și ne vor oferi din nou producții bogate anul viitor.
1. Este recomandată tăierea afinilor toamna?
În mod obișnuit, pomicultorii recomandă efectuarea tăierilor la afin la sfârșitul iernii (în martie), înainte de pornirea în vegetație, și evitarea tăierilor toamna.
Motivul este că tăierile prea timpurii pot stimula planta să producă lăstari noi care, dacă pornesc în vegetație, vor fi apoi distruși de ger.
Astfel, dacă vă aflați într-o regiune cu ierni aspre (reci și adesea cu zăpadă puțină), este mai sigur să amânați tăierile până la începutul primăverii, când puteți evalua eventualele pagube provocate de îngheț și să îndepărtați atât ramurile nedorite, cât și pe cele afectate de ger.
În cazul în care alegeți totuși tăierile de toamnă, este important ca planta să fie aproape complet în repaus (nu contează dacă au mai rămas câteva frunze tardive – acestea nu vor afecta intervenția).
La arbuștii maturi, schema de tăiere pentru întinerirea tufei este simplă și logică:
- Eliminarea lemnului îmbătrânit: Tăiați de la bază toate ramurile mai vechi de 4–6 ani, deoarece acestea își reduc productivitatea odată cu vârsta. În final, un arbust matur de afin ar trebui să aibă 10–15 tulpini principale de vârste diferite (1–4 ani), fără ramuri mai bătrâne de 5–6 ani.
- Selectarea lăstarilor anuali viguroși (cel mai bine să fie făcută primăvara): Dintre lăstarii tineri (formați în anul curent), păstrați doar aproximativ 5–7 cei mai puternici, bine distribuiți în jurul tufei (ideal așezați simetric, în formă de evantai). Aceștia vor înlocui treptat ramurile eliminate și vor asigura rodul în anii următori.
- Îndepărtarea crenguțelor și a drajonilor nedoriți: Tăiați complet toate ramificațiile foarte subțiri sau aglomerate din interiorul coroanei (care ar umbri inutil planta), precum și drajonii de la bază dacă există (lăstari porniți din rădăcină în afara tufei). Aceste „neconformități” consumă resurse dar nu aduc beneficii.
Găsiți detalii despre tăieri la afin în acest articol: Tăieri la afin – când, cum și de ce se realizează.
2. Fertilizarea și udarea toamna
Afinii au nevoie de un sol ușor umed chiar și toamna, mai ales în perioada în care își formează mugurii de rod pentru anul următor. Lipsa apei (seceta) spre sfârșitul verii și în toamnă încetinește maturarea completă a ramurilor și acumularea substanțelor de rezervă în rădăcini și lăstari.
În plus, insuficiența apei la sfârșit de sezon (când încep să se diferențieze mugurii de rod) poate duce la fructe mai mici în recolta viitoare.
Prin urmare, monitorizați precipitațiile în lunile august-septembrie și mențineți solul reavăn, dar nu băltit.
Nu este indicat să udați afinii excesiv (risc de putrezire a rădăcinilor), însă irigați suplimentar în toamnele uscate.
De regulă, dacă nu plouă suficient, se udă cam o dată la două săptămâni cu 15–20 litri de apă la fiecare tufă, asigurându-vă că surplusul de apă se drenează bine în sol.
După fiecare udare, este recomandat să afânați ușor stratul superficial de pământ, pentru a preveni formarea crustei și a ajuta la aerisirea rădăcinilor.
Fertilizarea de toamnă – DA sau NU? O regulă de bază în pomicultură este evitarea fertilizării târzii cu azot, deoarece azotul stimulează creșteri vegetative care nu apucă să se lignifice și pot fi distruse de îngheț.
În cazul afinului, nu aplicați gunoi de grajd proaspăt, compost obișnuit ori îngrășăminte foliare concentrate spre final de sezon.
Multe îngrășăminte organice populare (mraniță, compost, bălegar, gunoi de pasăre) au pH alcalin și un conținut ridicat de săruri, nefavorabile afinului – aceste materiale pot alcaliniza solul și pot crește concentrația de săruri peste nivelul tolerat de afini.
În plus, utilizarea îndelungată a îngrășămintelor chimice sintetice poate reduce populația de ciuperci benefice micorizale de la nivelul rădăcinilor afinului.
Aceste ciuperci simbiotice ajută la absorbția nutrienților și a apei, fiind importante mai ales deoarece rădăcinile de afin sunt subțiri și fără peri absorbanți propriu-ziși.
Cum și cu ce fertilizăm corect afinii toamna?
Dacă solul este sărac sau tufele par slăbite după producție, se pot administra fertilizatori special formulați pentru toamnă, care să ofere elementele nutritive necesare fără a stimula creșteri nedorite.
Experții horticoli recomandă adesea fertilizarea afinilor în primăvară și uneori încă de două ori în timpul sezonului de creștere – în prima parte a verii și chiar la începutul toamnei – folosind îngrășăminte acide cu eliberare lentă.
Așadar, pentru o nutriție corectă a afinilor toamna, puteți adopta următorul program orientativ (în funcție de specificațiile produselor folosite și de condițiile locale):
- Sfârșitul verii (mijlocul lunii august – septembrie): Administrați de 2–3 ori, la interval de 10–15 zile, un îngrășământ foliar sau hidrosolubil de toamnă, special pentru plante acidofile.
- Important este ca aceste îngrășăminte să fie sărace în azot dar bogate în potasiu, fosfor și oligoelemente (Fe, Mg, etc.), pentru a întări rezistența la îngheț și a stimula diferențierea mugurilor de rod fără a forța apariția de lăstari noi. Un exemplu de recomandare practicată este aplicarea îngrășămintelor acide în jur de o lună înainte de primul îngheț de toamnă – în acest fel, nutrienții sunt preluați de plantă înainte de intrarea adâncă în repaus.
- Toamna târzie (mijlocul lunii septembrie): Aplicați un îngrășământ granular cu eliberare lentă, formulat special pentru toamnă (de tipul vară-toamnă pentru plante acidofile). De obicei, aceste îngrășăminte conțin preponderent fosfor și potasiu, plus o doză mică de azot amoniacal, care se va elibera lent până în primăvara următoare.
- Respectați dozele de pe ambalaj – în general, ~50–70 g per plantă matură, administrate uniform în jurul tufei și încorporate ușor la suprafață (sau conform instrucțiunilor producătorului).
- Scopul acestui pas este de a oferi plantei rezerve nutritive de bază pe care să le aibă la dispoziție spre finalul toamnei și imediat în debutul primăverii următoare. Complexele de toamnă pentru azalee/rododendroni sau alți arbuști acidofili se potrivesc bine și afinilor, fiind în general sigure pentru rădăcinile lor fine.
Desigur, dacă în verile viitoare observați frunze decolorate (clorotice) sau creșteri slabe, verificați în primul rând pH-ul solului (trebuie menținut în intervalul ~4,5–5,2) și abia apoi recurgeți la suplimentări de fertilizare, conform nevoilor plantei.
3. Mulcirea afinului și protecția împotriva frigului
Rolul mulciului la afin: Mulcirea afinilor este o tehnică foarte utilă atât pe parcursul anului, cât și în pregătirea pentru iarnă.
Un strat consistent de mulci organic la baza tufelor menține umiditatea optimă în sol și, mai important pentru sezonul rece, protejează sistemul radicular superficial al afinului de înghețurile adânci.
Important! Nu folosiți compost la afini – studiile arată că acesta crește pH-ul solului și reduce producția. Alegeți rumeguș sau scoarță de conifere și, pentru randamente mai bune, combinați cu folie agricolă.
Reamintim că afinul are rădăcini fine și puțin adânci (cele mai multe rădăcini se află în stratul de 20–30 cm de la suprafața solului) , așa că izolarea termică a solului este esențială. Materialele de mulcire recomandate pentru plantele acidofile includ:
- Ace și frunze de conifere uscate – de exemplu ace de pin sau molid, sănătoase (fără mucegai sau boli). Acestea au avantajul că sunt ușor acide și se descompun lent, îmbunătățind structura solului.
- Rumeguș de conifere – provenit din lemn de brad, molid, pin etc., preferabil ceva mai vechi (semicompostat) ca să nu consume prea mult azot din sol.
- Scoarță de pin mărunțită – se găsește și ca produs ambalat (mulci decorativ), are durată lungă și aspect plăcut, totodată menține aciditatea.
- Turbă acidă (turbă roșie de sphagnum) – foarte bun izolator și ameliorator al solului; are pH acid natural și se potrivește afinilor, însă poate fi mai costisitoare. .
Pentru ca mulciul să își îndeplinească pe deplin funcțiile, stratul trebuie să fie suficient de gros – ideal 8–15 cm grosime (minim ~3–4 inch) , acoperind toată suprafața de sub proiecția tufei (cercul din jurul trunchiului).
În lateral, extindeți mulciul măcar pe un diametru de 0,5–1 m în jurul fiecărui arbust, astfel încât majoritatea rădăcinilor să fie sub protecție.
Momentul optim pentru mulcire de iarnă este sfârșitul toamnei: așteptați să vină primele nopți cu temperaturi negative constante, solul să se răcească (eventual ușor înghețat la suprafață), și aplicați mulciul în luna noiembrie.
Important: nu mulciți prea devreme (de exemplu la începutul toamnei când încă e cald), deoarece un strat gros aplicat prea devreme poate menține solul cald prea mult timp și întârzia intrarea plantei în repaus sau poate favoriza dezvoltarea bolilor.
De asemenea, dacă mulciul este foarte uscat, udați moderat solul înainte de a-l așterne, pentru a păstra puțină umezeală în sol peste iarnă.
Evitați, însă, să lipiți mulciul direct de tulpina arbustului – lăsați câțiva centimetri liberi lângă baza tufei, ca să preveniți putrezirea scoarței la contactul permanent cu material umed.
Rezistența la îngheț și necesitatea protecției suplimentare
Multe soiuri de afin de cultură (afin american înalt – Vaccinium corymbosum) sunt relativ rezistente la ger.
În stare de repaus, mugurii florali ai afinului înalt pot supraviețui temperaturilor de aproximativ -36 C.
Acest lucru înseamnă că, în majoritatea regiunilor din România, unde minimele iernii rar coboară sub -25°C, tufele mature de afin sănătoase pot ierna fără adăpost special (mai ales dacă sunt soiuri nordice, rezistente).
Cu toate acestea, există și soiuri sensibile, în special unele hibrizi de afin de sud sau arbuști mai tineri (sub 2-3 ani), care pot suferi la -20°C.
Pentru siguranță, dacă prognoza indică temperaturi sub -25°C sau dacă aveți soiuri cunoscute ca având rezistență mai scăzută la ger, este recomandat să oferiți protecție suplimentară peste iarnă.
Cum protejăm afinii de ger: Dacă decideți să protejați afinii, procedați astfel: întâi, adunați cu grijă ramurile tufei și legați-le lejere cu o sfoară sau bandă, astfel încât tufa să fie strânsă compact (ca un snop). Apoi acoperiți planta cu materiale izolatoare disponibile, cum ar fi:
- Agrotextil (agrofibră) – pânză specială de protecție horticola (folie tip plasă agricolă sau pânză nețesută), care permite circulația aerului dar ține la distanță gerul și vântul. Înfășurați 1–2 straturi în jurul tufei legate.
- Pânză de sac sau prelată de iută/bumbac – material textil respirabil, bun izolator. Puteți folosi saci mari de rafie sau pături vechi din materiale naturale, niciodată plastic etanș, deoarece plasticul poate provoca condens și mucegai.
- Rogojini, stuf, paie – legați snopi de stuf ori paie și amplasați-i în jurul tufei ca un paravan, ori acoperiți tufele cu rogojini din paie. Aceste materiale creează un strat de aer izolator și feresc planta de vântul uscat și îngheț.
Rețineți că orice acoperire trebuie instalată târziu în toamnă, abia după ce plantele au intrat complet în repaus și temperaturile scad sub zero în mod constant.
Afinul are tendința de a mucegăi sau de a putrezi dacă este acoperit devreme, în perioade cu vreme caldă și umedă – de aceea, măsurile de protecție menționate ar trebui începute spre sfârșitul lui noiembrie sau chiar începutul lui decembrie, în funcție de clima locală, doar dacă se preconizează înghețuri puternice.
Dacă iernile sunt blânde și temperatura nu scade sub -15°C, adesea este suficient doar stratul de mulci, fără învelirea tufelor.
Precauții pe timpul iernii: După ce ați instalat protecțiile de iarnă, monitorizați ocazional starea plantelor peste sezonul rece.
În perioadele de dezgheț prelungit (zile mai calde de iarnă), este bine să aerisiți ușor învelitoarea – de exemplu, descoperiți temporar sau ridicați marginile, pentru a permite circulația aerului și evaporarea umezelii.
Acest lucru previne condensul și apariția mucegaiului sub învelitoare. La reluarea gerurilor, fixați la loc acoperirea.
4. Prevenirea bolilor și dăunătorilor
Boli ale afinilor și măsuri de prevenție: Afinii pot fi afectați de o serie de boli, în principal boli fungice (ciuperci) și, mai rar, boli provocate de virusuri sau fitoplasme.
Dintre bolile comune la cultura afinului amintim antracnoza, putregaiul ramurilor (Botrytis, mai frecvent pe fructe în verile umede) sau cancerul tulpinilor.
De regulă, bolile apar vara și la începutul toamnei, favorizate de vremea caldă și umedă, provocând pete pe frunze, uscarea lăstarilor sau mucegăirea fructelor.
Pentru a reduce presiunea bolilor în anul următor, este indicat să aplicați tratamente preventive de toamnă, nu doar pe cele din primăvară.
Scopul este distrugerea sporilor și miceliului ciupercilor înainte de intrarea în iarnă, astfel încât acestea să nu devină sursa unor noi infecții la primăvară.
Imediat după căderea frunzelor (septembrie – octombrie), efectuați un tratamente cu fungicide cu spectru larg sau de contact. Un remediu clasic este stropirea cu soluție de sulfat de cupru (piatră vânătă) sau cu zeamă bordeleză (amestec de sulfat de cupru + var), în concentrația recomandată pe etichetă, care „dezinfectează” planta și suprafața scoarței.
Atenție însă: citiți cu atenție eticheta produselor – nu toate fungicidele sunt eficiente la temperaturi scăzute (sub 5°C) și unele ar putea necesita o fereastră de vreme uscată după aplicare. Alegeți zile senine, cu temperaturi de peste 5–8°C, pentru a aplica tratamentele astfel încât soluția să aibă timp să acționeze înainte de îngheț.
Igienă culturală: Adunați și distrugeți (sau compostați separat, departe de tufe) frunzele căzute și fructele mumificate rămase pe jos. Multe ciuperci patogene (de exemplu ciuperca ce provoacă mumifierea fructelor de afin) iernează în fructele uscate căzute pe sol și în frunziș.
Dacă identificați ramuri cu simptome de boală (ex. leziuni de cancer, decolorări extinse, uscături) și nu le-ați îndepărtat la tăierea sanitară, tăiați-le și ardeți-le sau aruncați-le.
Citiți detalii despre Boli și dăunători la afin – vezi când se fac tratamentele.
Printre dăunătorii care pot afecta afinii se numără afidele (păduchii de plante), acarienii (păianjenul roșu comun), unele omizi defoliatoare sau larve de molii care atacă frunzele, și ocazional păduchele țestos (un tip de insectă care formează scut protector pe tulpini).
Tratamentele insecticide/acaricide de toamnă se fac numai la nevoie – adică dacă dăunătorii sunt prezenți în număr mare spre sfârșitul sezonului.
Folosiți insecticide omologate pentru afin/pomi fructiferi, preferabil cu spectru larg, care acționează atât împotriva insectelor cât și a acarienilor.
Notă: În livezile de afin ecologic, se pune accent pe metode preventive și biologice – de exemplu uleiurile horticole (ulei mineral sau vegetal cu efect de sufocare a dăunătorilor) pot fi aplicate după căderea frunzelor, pentru a distruge ouăle hibernante de insecte și sporii de ciuperci de pe scoarță.
De asemenea, menținerea unui mediu curat (fără buruieni excesive unde se pot ascunde rozătoare sau dăunători) și atragerea prădătorilor naturali (păsări insectivore, buburuze contra afidelor etc.) contribuie la ținerea sub control a problemelor fitosanitare.
Inspectați tufele periodic și acționați țintit doar acolo unde vedeți probleme, evitând tratamentele chimice inutile.
