Elaeagnus multiflora, cunoscut sub denumirea de gumi sau goumi, este un arbust cultivat atât pentru aspectul său decorativ, cât și pentru fructele comestibile, cu un gust plăcut, dulce-acrișor și o valoare nutritivă ridicată.
Este foarte apreciat în grădini și livezi datorită producției timpurii de fructe, rezistenței naturale la boli și condiții climatice dificile, precum și capacității de a fixa azotul în sol.
Gumi – descriere botanică
Elaeagnus multiflora este un arbust semiveșnic verde, cu formă rotunjită, care atinge înălțimi de 1,8–3 m și un diametru similar.
Este frecvent întâlnit în sălbăticie în păduri deschise, desișuri și margini de pădure în regiunile sale de origine din Asia de Est.
Lăstarii tineri sunt acoperiți cu solzi brun-aurii, conferindu-le o textură distinctivă.
Frunzele sunt ovate, de până la 5 cm lungime, cu partea superioară verde închis, iar partea inferioară argintie și punctată cu solzi bruni.
În perioada aprilie – mai, gumi înflorește cu flori mici, în formă de clopoței, de culoare alb-argintie cu o lungime de până la 1,5 cm.
Deși nu sunt foarte ornamentale, florile sunt parfumate și atrag insectele polenizatoare.
Arbuștii de gumi sunt parțial autofertili, ceea ce înseamnă că pot rodi și atunci când sunt plantați singuri, însă producții mai mari se obțin atunci când mai există exemplare în apropiere, pentru polenizare încrucișată.
Fructele apar în iulie – august, sub formă de drupe oblongi (asemănătoare cu cireșele mici), lungi de aproximativ 1,2 cm.
Înainte de coacere sunt astringente, dar la maturitate devin suculente, dulci-acrișoare, potrivite pentru consum direct, uscate sau preparate (gemuri, jeleuri, plăcinte, compoturi).
Acestea sunt o sursă valoroasă de vitamine A, C și E, flavonoide, acizi grași și antioxidanți precum licopenul, fiind și o sursă de hrană pentru fauna sălbatică, păsările și animalele contribuind la dispersia semințelor.
Fructificare timpurie, până la 30 kg de fructe
Fructificarea începe timpuriu – un arbust de cinci ani poate produce până la 4 kg de fructe și poate crește până la 30 kg pe planta matură.
Durata de viață productivă a unui arbust este de până la 25 de ani pe același loc.
Gumi (Elaeagnus multiflora) are capacitatea de a forma o relație simbiotică cu bacteriile fixatoare de azot din genul Frankia, care trăiesc în rădăcinile sale.
Aceste bacterii extrag azotul din atmosferă și îl transformă într-o formă accesibilă, pe care o oferă nu doar plantei-gazdă, ci și celor din jur.
Datorită acestui rol de îmbogățire a solului, gumi este o plantă însoțitoare excelentă pentru grădini permaculturale sau păduri comestibile. Află aici: Cum creăm o pădure comestibilă
Ce luăm în calcul atunci când cultivăm gumi sau Elaeagnus multiflora
Fiind un arbust deosebit de rezistent, gumi poate fi cultivat în cu succes în regiunea noastră, suportând temperaturi extreme (rădăcinile pot supraviețui chiar și la -29 °C), perioade de secetă și un nivel ridicat de poluare a aerului.
În plus, este o alegere excelentă pentru grădinile ecologice deoarece prezintă o bună rezistență la dăunători și boli.
Suportă umbra parțială, iar dezvoltarea optimă se obține în condiții de soare direct cel puțin jumătate de zi.
Dacă este plantat în plin soare sau sub copaci cu coroane rare, goumi rodește an de an. Totuși, producția este mai mare cu cât planta beneficiază de mai multă lumină și mai puțină umbră.
Se dezvoltă bine în soluri medii, bine drenate, cu umiditate moderată, se adaptează cu succes în condiții dificile – inclusiv în soluri uscate, sărate, alcaline sau sărace în nutrienți, însă nu tolerează solurile mlăștinoase sau prost drenate.
După stabilizare, tolerează bine seceta. Cel mai bine este ca gumi să fie plantat primăvara devreme sau toamna târziu, atunci când solul este în mod natural umed.
Distanța recomandată între plante este de 2–3 metri, iar groapa de plantare trebuie să aibă o adâncime de până la 50 cm.
La plantare, se recomandă o amestecare a solului scos din groapă cu compost, gunoi de grajd bine descompus și nisip, iar la fundul gropii se așază un strat de drenaj din pietriș, bucăți de cărămidă sau alte materiale permeabile.
În amestecul de sol se pot adăuga:
- până la 30 g de îngrășăminte azotate;
- aproximativ 200 g de superfosfat;
- până la 700 g de cenușă de lemn.
Pentru o dezvoltare optimă, gumi are nevoie de fertilizări periodice și după plantare. Gumi nu necesită tăieri radicale de reîntinerire.
Citește și Zizifus sau curmal chinezesc – cum se cultivă și îngrijește
Soiuri cultivate de gumi (Elaeagnus multiflora)
Printre cele mai apreciate și răspândite soiuri se numără:
- Sweet Scarlet – soi cunoscut pentru fructele mari, aromate, cu o perioadă de coacere timpurie, începând de la mijlocul lunii iunie.
- Red Gem – varietate populară, care oferă producții ridicate atunci când este plantată alături de alte soiuri, cum ar fi „Sweet Scarlet” sau „Carmine”, favorizând astfel polenizarea încrucișată.
- Tillamook – recunoscut pentru dimensiunea generoasă a fructelor și aroma plăcută, fiind o alegere frecventă în grădini și livezi agroecologice.
- Gigantea – soi cu fructe de dimensiuni mari, apreciat pentru aspectul spectaculos și gustul echilibrat.
- Hibridul JR1 – rezultat al cercetărilor de ameliorare, acest hibrid este remarcat pentru combinația reușită între gust intens și fructe mari.
Cum se înmulțește gumi
Arbuștii de gumi pot fi înmulțiți prin semințe, butași sau marcote.
Totuși trebuie de știut că plantele de gumi obținute din semințe nu vor păstra caracteristicile soiului, dar și că încep să rodească peste 5 – 10 ani, în funcție de condițiile de mediu și îngrijire.
Semințele se pot semăna direct toamna, în grădină, pentru a trece prin stratificare naturală, răsărirea are loc primăvara.
Acestea mai pot fi stratificate artificial pentru a stimula germinarea: mai întâi 4 săptămâni de stratificare la cald, urmate de 12 săptămâni de stratificare la rece.
Plantele obținute din butași și marcote sunt mai rapide și pot produce fructe în 3–4 ani de la plantare.
Prin butași: Butașii verzi de 7–10 cm, se prelevează din ramuri laterale tinere la mijlocul sau spre sfârșitul verii și se plantează la o adâncime de aproximativ în nisip, sub folie, într-un loc luminos dar umbrit de razele directe ale soarelui.
Formarea rădăcinilor are loc în 1,5–2 luni.
Prin marcotaj: Se aleg ramuri amplasate mai jos, se face o incizie superficială pe coajă, se tratează cu un hormon de înrădăcinare se îngroapă în pământ afânat sau compost. Solul trebuie să se mențină umed.
Procedura se face toamna, după recoltă. În primăvara următoare, marcotele pot fi desprinse și transplantate în ghivece pentru întărire.
Sursa imaginilor din articol: canva.com.