Cercetările recente au demonstrat că însușirile apei folosite au o influență mai mare decât s-ar putea crede asupra solului și a plantelor.
O apă dură poate inactiva tratamentele fitosanitare și efectele fertilizării foliare.
Chiar și astăzi, majoritatea agricultorilor nu își bat capul prea mult cu studiul calităților apei pe care o folosesc în fermele lor.
Citește și Calitatea apei – problema cheie pentru irigare.
Lipsa unei calități corespunzătoare a apei folosită la prepararea soluțiilor pentru tratamentele fitosanitare și a fertilizării foliare poate avea efecte dezastruoase.
Efectele pot merge până acolo încât să reducă cu până la 90% eficiența tratamentelor! Tradus în bani, asta poate însemna mii de lei aruncați în „Vânt”.
Indicatori de apă care ar trebui luați în considerare la prepararea soluțiilor de tratament:
Duritatea apei (conținut ridicat de săruri de Ca și Mg)
Rigiditatea mai mare poate provoca sedimentarea, reduce eficacitatea preparatului, reduce tensiunea superficială etc.
Duritatea apei depinde de anotimp. În apropierea izvoarelor de suprafață, cea mai grea apă se observă iarna, iar cea mai mică – în timpul inundațiilor. De asemenea, trebuie amintit că în timpul sezonului uscat crește și rigiditatea.
În general, apele dure, alcaline fac ca majoritatea soluțiilor să rămână stabile doar un timp foarte scurt, adesea mai scurt decât cel al perioadei între momentul preparării și cel al aplicării.
pH-ul apei
Pesticidele sunt ușor acide, neutre sau ușor alcaline, iar erbicidele, insecticidele și fungicidele funcționează cel mai bine în apă ușor acidă, cu un pH de 4-6,5.
Pesticidele precum erbicidele sulfonilureice funcționează cel mai bine în apă ușor alcalină (pH peste 7). Dacă pH-ul apei se află în afara limitelor superioare sau inferioare, eficacitatea preparatului poate fi pusă la îndoială.
În unele cazuri, pesticidul poate precipita. Ce spune eticheta pesticidelor despre apa pentru tratament? Eticheta pesticidelor poate indica sau nu necesitatea adăugării de balsamuri de apă, aditivi sau adjuvanți.
O valoare a pH-ului mai mare sau mai mică decât cea optimă duce la faptul că unele pesticide încep să se descompună sau să fie supuse hidrolizei.
Când un pesticid slab acid pătrunde în apă slab acidă, acesta rămâne aproape nevătămat. Unele insecticide și fungicide se descompun în apă alcalină, efectul pH-ului este de obicei cu atât mai intens, cu cât temperatura apei este mai mare.
S-a constat că aciditatea apei creează probleme grave, mai ales soluțiile sulfonilureice.
În mod convențional, se disting trei game de pH ale apei care trebuie să le cunoască fiecare specialist:
- pH 3,5-6,0: acceptabil pentru preparare și depozitare pe termen scurt (12-24 ore) a unor soluții de lucru de pesticide. Cu toate acestea, un pH sub 5,0 afectează negativ planta, deteriorează cuticula (acoperirea cu ceară) și astfel crește riscul de boli.
- pH 6,1-7,2: lichidul de lucru preparat trebuie utilizat imediat, pH-ul optim pentru efectul fiziologic asupra plantei. Nu depozitați mai mult de 1-3 ore, deoarece eficacitatea preparatului scade ulterior semnificativ.
- pH 7,5 și mai mare: acidificarea apei este esențială. Unele pesticide la pH 9,0 au un timp de înjumătățire de 6 până la 12 minute (fenmedifam, desmedifam, caftan) și își pierd foarte repede proprietățile.
Salinitate
Salinitateaare și ea un rol hotărâtor. Substanța activă poate fi blocată de cationii de calciu, magneziu, sodiu sau fier ori de anionii de sulfat, carbonat sau clor.
De asemenea, în cazul culturilor sensibile poate fi mărit efectul toxic al clorului. Alterior, substanța activă este blocată în combinații greu solubile.
Prezența impurităților organice și anorganice (nămol, resturi mici)
Murdăria poate absorbi ingredientele active ale preparatului și, astfel, reduce eficiența acestora. Acest lucru este valabil mai ales pentru glifosați.
Turbiditatea apei are și ea efecte de multe ori dezastruoase. Dacă înfundarea duzelor dă numeroase bătăi de cap, chiar dacă nu are și alte efecte, împiedicarea translocării substanței active în plantă de către particulele în suspensie echivalează cu zădărnicirea tratamentului.
Temperatura apei pentru tratamente
La temperaturi scăzute ale apei, preparatul se poate dizolva lent sau nu se poate dizolva deloc, iar la temperaturi ridicate poate începe să se (dezintegreze) descompună rapid.
Temperatura optimă a apei pentru soluție ar trebui să fie de 10-16°C. Se remarcă faptul că, atunci când se utilizează apă arteziană rece pentru dizolvarea preparatelor, eficiența tratamentului lor scade cu 30%.
Desigur că fiecare dintre aspectele enumerate la fel ca și altele, care nu au fost menționate, pot fi corectate în general destul de simplu.
În funcție de situația concretă, se pot folosi diferiți corectori de aciditate. Turbiditatea se rezolvă prin filtrarea apei prin nisip. În plus, respectarea codurilor de bune practici, care prevăd utilizarea cât mai curând după preparare a soluțiilor de tratare, ajută și ea la remedierea situației.
Dar toate aceste lucruri se pot face doar în contextul cunoașterii exacte a problemelor existente.
Fermierii trebuie să știe că apa de suprafaţă este prima afectată de poluarea pe care o producem. Mai puţin vulnerabilă, apa subterană are bariere de protecţie naturală, însă este nevoie de respectat unele restricţii în ceea ce priveşte utilizarea ei.
Analiza apei – diferența între succes și muncă-n zadar
Companiile ce furnizează preparate fitosanitare trebuie să pună la dispoziția fermierilor și servicii de analiză a apei. Laboratoarele lor trebuie nu numai să identifice cu un grad mare de acuratețe problemele existente la fiecare sursă de apă, dar și să ofere și soluții pentru corectare.
De multe ori este suficientă doar o analiză la câțiva ani, în cazul surselor de apă subterane, de exemplu.
La prepararea soluției se iau în considerare doza specificată de producător, cantitatea de apă (numărul de pompe) necesară și stadiul la care se află plantele (fenofaza).
Întotdeauna se respectă specificațiile de pe etichetă privind cantitatea de produs ce se adaugă și nu se aplică soluții mai concentrate, existând riscul apariției arsurilor pe frunze, iar în cazul pesticidelor, riscul apariției formelor rezistente.
Se are în vedere dizolvarea completă a produsului adăugat și amestecarea periodică în timpul aplicării, pentru ca produsul să nu se sedimenteze la partea inferioară a pompei/vermorelului.
Dacă se aplică mai multe produse concomitent, se acordă atenție deosebită la compatibilitatea dintre acestea.
Aplicarea foliara a îngrăşămintelor complexe cu microelemente se poate face odată cu erbicidele sau cu tratamentele de combatere a bolilor si dăunătorilor, de asemenea ele se pot aplica cu îngrășămintele cu azot (sub formă de uree sau îngrășăminte lichide).
Îngrăşămintele complexe foliare nu sunt compatibile la aplicarea împreună cu zemurile bordoleză și burgundă (pe bază de săruri bazice de cupru), și nici cu polisulfurile de calciu și bariu, în prezența cărora microelementele din îngrășămintele foliare formează precipitati, sub formă de sulfuri, iar valoarea fertilizantă se reduce mult.
În cazul amestecului dintre îngrășăminte și pesticide (erbicide) se va avea în vedere că îngrășămintele dizolvate (lichide) să se adauge peste soluția de pesticide (erbicide) și nu invers.
Calitatea apei este un factor foarte important, aceasta avand rol de transportor. Apa trebuie să aibă un pH de 5,5-7, cu indice de salinitate cat mai apropiat de zero și să nu provină de la rețeaua de apă a localității (aceasta conține clor, element nociv plantelor legumicole atunci când se acumulează).
La pregătirea soluțiilor pentru tratament trebuie de acordat atenție următoarelor aspecte:
Umpleți întotdeauna rezervorul cel puțin pe jumătate. Nu folosiți mai puțin de 150 de litri/hectar. Ideal ar fi să folosiți 200 litri/ha.
Folosiți apă curată. Impuritățile pot bloca filtrele, duzele sau pot duce la aglomerări sau sedimentări ale ingredientelor din amestec. Alte probleme mai pot fi cauzate de apa foarte dură. În acest caz, folosiți un agent de dedurizare a apei.
Temperatura apei trebuie să fie între 10-20°C. Nu folosiți apă mai rece de 5°C.
Ideal este să aveți o valoare a pH-ului între 4,5 și 6.
Nu folosiți produse expirate. Produsele se păstrează în locuri sigure, uscate, răcoroase și ferite de îngheț.
Aveți grijă în momentul în care deschideți ambalajele
Evitați să amestecați mai mult de 3 produse. Dacă nu sunteți sigur de succesul amestecului, faceți un test într-o găleată mai întâi.
Goliți, pe cât posibil, tot rezervorul înainte de a-l umple din nou. Efectuați cât mai repede tratamentul de stropire.
După finalizarea tratamentului, curățați cât mai repede echipamentele de stropit, acordând atenție la evitarea contaminării încrucișate sau a surselor de apă, la curățarea filtrelor și duzelor, precum și la evitarea altor incidente ce pot afecta mediul înconjurător.
Sursa foto: pri.org
