Două boli noi amenință productivitatea sfeclei de zahăr și devin provocări majore pentru cultivatorii de sfeclă de zahăr și pentru industria zahărului.
Sergej Prezer, Manager Agroservice Europa de Est și Asia Centrală KWS, a menționat că SBR – Sindromul Basses Richesses adică Sindromul Diminuării Productivității și RTD – boala Rubbery Taproot sau Deshidratarea severă a sfeclei de zahăr sunt provocate de agenți patogeni bacterieni diferiți.
Principalii vectori ai bolilor sunt trei specii de cicade ce sunt monitorizate la moment de către companie: Cicada cu aripi de trestie (Pentastiridius leporinus), Cicada cu aripi de sticlă (Hyalesthes obsoletus) și Cicada cu aripi mari (Reptalus quinquecostatus).
Ofilirea sfeclei de zahăr sau Deshidratarea severă a sfeclei de zahăr și SBR în țările vest-europene sunt asociate cu vectorul Cicada cu aripi de trestie, iar în țările sud-est europene cu celelalte două specii.
Simptome SBR și RTD
Plantele infestate cu SBR prezintă frunze îngălbenite pe întregul câmp. Fasciculele vasculare au o culoare maro, care devine vizibilă atunci când rădăcina de stocare este tăiată.
Frunzele noi au o formă asimetrică. În plus, conținutul de zahăr este redus semnificativ.
În cazul bolii RTD, frunzele se îngălbenesc, se ofilesc și apoi mor. Rădăcina de depozitare începe să devină cauciucată.
În caz de infestare puternică, rizocarpii pot începe să putrezească. RTD elimină apa rizocarpi, astfel conținutul de zahăr nu este redus.
În schimb, randamentul sfeclei de zahăr este puternic redus, recolta poate fi greu depozitată și poate duce, de asemenea, la probleme de procesare la fabrică.
Măsuri de control
Plantele stresate sunt cele mai sensibile. Astfel, se recomandă reducerea stresului prin controlul buruienilor, nematozilor și Cercospora.
Rotația culturilor joacă un rol important. Culturile ulterioare târzii (culturile de vară) pot întrerupe ciclul de viață al cicadelor, spre deosebire de culturile de toamnă, de exemplu grâul de toamnă, în care cicadele își pot continua ciclul de viață.
Aplicarea insecticidelor este dificilă din cauza populației înalte de cicade pe parcursul mai multor săptămâni, dar și mobilității sporite a acestora.
Astfel, este necesară cercetarea aprofundată pentru a obține insecticide cu o durată mai lungă de acțiune, dar și utilizarea repelenților.
În plus, dezvoltarea varietăților tolerante este un alt obiectiv, însă Sergej Prezer menționează că pentru aceasta sunt necesari minim opt ani.