Fungul Septoria tritici a fost prezent în culturile de grâu și în anul 2023, producând pagube serioase în unele zone din țară. În acest articol veți găsi informații utile despre biologia patogenului, patografia și strategia de combatere pentru a nu avea pagube în producție.
Condițiile climatice din prima decadă a lunii martie 2024 sunt foarte asemănătoare cu cele de anul trecut (aceeași perioadă) în zona de vest a țării și mai ales în Timiș. Ne aducem aminte că, septorioza frunzelor a făcut ravagii anul trecut prin culturile de grâu din Timiș și nu numai, deoarece a fost multă umiditate (septorioza este condiționată de umiditate).
Ani la rând, septorioza a fost o boală a începutului de primăvară după care se oprea din evoluție deoarece nu mai avea umiditate.
Rezerva de inocul din primăvara 2023 a dus la apariția acestui patogen în culturile de grâu încă din toamnă, când intensitatea și frecvența plantelor cu simptome a fost ridicată, pe fondul climatic favorabil (în Banat a plouat mult peste media multianuală care este de 600 mm/an).
Iarna blândă a susținut infecțiile conducând astfel la creșterea sursei de inocul pentru viitoarele infecții din primăvară. În această perioadă, în solele de grâu verificate, patogenul este prezent pe toate plantele (la soiurile sensibile mai ales).
Umiditatea existentă (a plouat suficient) și temperaturile înregistrate susțin dezvoltarea acestui patogen, de aceea, dumneavoastră fermierii trebuie să fiți foarte atenți la culturile dumneavoastră.
În acest sens, recomand verificarea cu atenție a culturilor de grâu și aplicarea unui prim tratament dacă situația din teren impune asta (depășirea pragului economic de dăunare – PED).
Primul tratament în culturile de cereale este bine să se facă în intervalul fenologic „începerea alungirii paiului – apariția frunzei stindard” adică BBCH 30 – 39.
În acest interval, în urma controalelor fitosanitare puteți alege momentul optim, funcție de nivelul infecției. Fungicidele trebuie alese cu mare atenție mai ales când vremea este umedă.
Alegeți acele fungicide care sunt compuse din mai multe substanțe active (contact și sistemice). Acestea pot proteja plantele mai mult timp. După cum știți, fungicidele omologate pentru combaterea patogenilor din culturile de cereale au spectru larg de acțiune, controlând mai mulți patogeni (complex de boli foliare, boli ale tulpinii și ale spicului).
Recunoașterea simptomelor
Simptomele pot fi recunoscute foarte ușor. Ele pot apărea încă din toamnă și chiar în timpul iernilor blânde.
Tabloul simptomatic al bolii este următorul:
- Pe frunze apar pete care pot avea diferite forme: ovale, alungite, neregulate. Cel mai adesea, petele au formă dreptunghiulară, limitate de nervurile frunzelor;
- Inițial, culoarea petelor este verzuie – galbenă iar pe măsură ce patogenul evoluează capătă culoare maro;
- La atacuri masive întreaga frunză poate fi acoperită de pete maronii care în stadiu avansat devin cenușii și mor;
- Uneori, de jur împrejurul petelor apare un halou clorotic;
- Tabloul simptomatic este întregit de prezența pe suprafața petelor a unor spori negri numiți picnidii, care pot fi observați cu ochiul liber. Aceste fructificații sunt așezate în șiruri paralele cu nervurile frunzei;
- Uneori pe teci și pe pai pot apărea pete alungite, clorotice care în final se brunifică [Hatman et al., 1989; Popescu, 2005; Murray et al., 2009].
Realizarea infecțiilor
Primăvara, primele infecții sunt realizate de ascosporii aduși de vânt din zonele unde au iernat după care infecțiile secundare sunt preluate de picnosporii din picnidii. După Popescu (2005), infecțiile primare pot fi produse și de miceliile care iernează în camera substomatică și care primăvara, în condiții favorabile de climă vor forma picnidiile cu picnospori.
În teren, adeseori pseudoteciile sunt confundate cu picnidiile, de aceea analizele de laborator sunt necesare pentru stabilirea exactă a sursei de inocul.
Când infecția se transmite prin sămânță, după semănat, în timpul germinării, miceliul ciupercii trece din tegument în coleoptil. În această fenofază, coleoptilele infectate se vor brunifica și vor muri.
Toamna, tinerele plăntuțe pot fi infectate de picnosporii din picnidii și chiar de ascosporii din pseudotecii.
Pseudoteciile care eliberează ascospori pot fi găsite pe resturile vegetale în iernile blânde [Eyal et al., 1987; Popescu, 2005].
În prezent, din cauza sistemelor agricole bazate pe monocultură, rotații scurte și lipsa diversității plantelor cultivate într-o fermă, Septoria tritici trece foarte ușor de pe samulastră în noile culturi.
Supraviețuirea patogenului peste anotimpul de iarnă
Ciuperca supraviețuiește în sezonul rece pe resturile vegetale infectate, pe miriște sub formă de miceliu, picnidii cu picnospori și pseudotecii, rezistând la temperaturi scăzute. La aceste surse de inocul se adaugă sămânța.
Prin miceliul din tegument și picnidiile din șanțulețul ventral și smocul de perișori al cariopselor, boala poate fi transmisă în sezonul următor [Popescu, 2005].
Picnidiile pot supraviețui în miriște câteva luni, chiar 20 de luni, timp în care își păstrează capacitatea de infecție [Hess & Shaner, 1985; Eyal et al., 1987; Popescu, 2005].
Condiții climatice favorabile infecțiilor
Septoria tritici este un fung care are nevoie de prezența umidității în toate fazele infecției (germinare, penetrare, dezvoltare). Numeroase studii arată că, perioadele de umiditate trebuie să fie de aproximativ 72 de ore pentru ca patogenul să realizeze infecția.
După Fournet (1969), picnosporii sunt eliberați din picnidii atunci când apa persistă pe frunze mai mult de 30 de minute. În momentul expulzării, picnosporii se află grupați într-o masă gelatinoasă, lipicioasă care îi protejează de uscăciune, mărindu-le viabilitatea.
În condiții favorabile de temperatură ei vor germina. Picnosporii pot germina la temperaturi minime cuprinse între 2 – 3 grade C.
După Popescu (2005), germinarea sporilor și infecțiile se pot realiza la temperaturi minime cuprinse între 6 – 8 grade C și umiditate relativă a aerului de 85% timp de 12 ore.
Temperatura optimă este cuprinsă între 20 – 25 grade C, iar cea maximă între 33 – 37 grade C [Hilu & Bever, 1957].
Acest patogen are capacitatea de a se dezvolta într-un interval larg de temperaturi dar este condiționat de prezența apei. Dacă nu sunt precipitații, infecțiile nu se realizează. Primele simptome apar pe frunze după 6 – 7 zile de la realizarea infecției iar ciclul se încheie la 11 – 15 zile.
Epidemiologia bolii
Transmiterea sau răspândirea sporilor pe distanțe mari se face cu ajutorul vântului. Comparativ cu picnosporii care nu pot fi dispersați pe distanțe mari (stau în masa mucilaginoasă), ascosporii pot parcurge distanțe lungi cu ajutorul curenților de aer.
Perioadele de timp lipsite de ploaie opresc evoluția patogenului. În astfel de situații patogenul rămâne în zona bazei tulpinii, progresia bolii către etajele superioare fiind oprită.
De asemenea, răspândirea bolii pe verticală și orizontală este încetinită când condițiile climatice nu sunt favorabile și rapide atunci când temperaturile din timpul nopții sunt cuprinse între 8 – 10 grade C și precipitațiile sunt prezente [Eyal et al., 1987].
Epidemiile de septorioză sunt favorizate de vremea umedă întreținută de ploi continue, de temperaturile moderate, de soiurile sensibile, tehnologiile aplicate și existența sursei de inocul [Eyal et al., 1987].
Managementul integrat al septoriozei frunzelor de grâu
Septoria tritici este un patogen important al culturilor de grâu, capabil să producă pagube serioase în primăverile umede (între 30 – 50% la soiurile sensibile).
De aceea, în cadrul sistemului de management trebuie să ținem cont de toate măsurile care pot preveni instalarea patogenului: măsurile preventive, măsurile chimice și măsurile biologice (dacă este posibil).
Factorii de risc sunt:
- Utilizarea soiurilor sensibile;
- Iernile blânde și umede, primăverile cu vânt;
- Vremea umedă întreținută de ploi continue (mai și iunie);
- Semănatul timpuriu [Popescu, 2005].
Măsuri profilactice
Aceste măsuri au importanță majoră în gestionarea acestui patogen.
Se recomandă:
- Utilizarea soiurilor rezistente și a semințelor sănătoase, certificate;
- Rotații corecte (duc la diminuarea sursei de inocul). Rotațiile de 3 – 5 ani la grâu au redus mult incidența septoriozei frunzelor [Shearer et al., 1974];
- Distrugerea samulastrei;
- Tehnologii de cultură care se bazează pe lucrările solului (arături), mai ales în anii cu infecții masive;
- Îndepărtarea resturilor vegetale duce la diminuarea sursei de inocul [Popescu, 2005].
Măsuri chimice
Chimioterapia deține ponderea în cadrul sistemului de combatere integrată. Tratamentele pot fi făcute preventiv și curativ.
Tratarea semințelor cu fungicide sistemice este obligatorie. În România sunt omologate pentru tratarea semințelor de grâu mai multe fungicide care protejează tinerele plăntuțe de atacul patogenilor specifici, între care și septoriozele.
Amintesc aici:
- fludioxonil;
- difenoconazol + fludioxonil + tebuconazol;
- fludioxonil + sedaxan;
- difenoconazol + fludioxonil +sedaxan;
- fludioxonil + teflutrin [după aplicația Pesticide 2.24.2.2, 2024].
Fungicidele amintite sunt omologate în general pentru Septoria nodorum. Rareori, Septoria tritici poate fi găsită pe semințe. În partea de vest a României este predominantă Septoria tritici, de aceea în acest material sunt prezentate informații despre acest patogen. Fungicidele omologate combat ambele septorioze.
În vegetație tratamentele trebuie efectuate când PED-ul a depășit 10% intensitate de atac [Popescu, 2005]. Tratamentele preventive pot fi realizate atunci când plantele de grâu se află în stadiul „al doilea nod vizibil” sau când „frunza steag este vizibilă” [Eyal et al., 1987] .
Alte PED – uri (praguri economice de dăunare) de care se poate ține cont (corelate cu fenologia plantelor):
- Înfrățire – intensitate 30 – 50% sau 1% frunze cu fructificații;
- Alungirea tulpinii – intensitate 15 – 20% sau 1% frunze cu fructificații.
- Înspicat – 10% intensitate la frunza steag sau 1% frunze cu picnidii.
Recomandări importante
Combaterea patogenului se realizează în perioada de vegetație, atunci când PED-ul (pragul economic de dăunare) este atins și depășit, adică >10% intensitate de atac. Funcție de fungicidul ales, tratamentele pot fi efectuate până la începutul înfloritului (dacă sunt infecții masive).
Primul tratamentul (T1) pentru controlul septoriei ar trebui aplicat la stadiul de creștere GS 32 (apariția frunzei 3) – acest tratament asigură control maxim pentru frunza 3 și bun pentru frunza 2.
Al doilea tratament (T2) pentru controlul septoriei ar trebui aplicat la stadiul de creștere GS 39 – este foarte important și asigură control maxim pentru frunza steag și oprește infecțiile care eventual s-au instalat pe frunza 2.
Despre tratamentul T0 (cu 2 sau 4 săptămâni înainte de T1), studiile arată că rareori este eficient.
Momentul optim pentru aplicarea primului tratament trebuie ales cu mare atenție, ținând cont de starea fitosanitară a culturilor și de prognoza climatică.
Primul tratament pentru combaterea septoriozei ar trebui efectuat în intervalul fenologic „începerea alungirii paiului – apariția frunzei stindard” adică BBCH 30 – 39.
Fungicidele omologate în România pentru combaterea septoriozei la grâu (dar și pentru alți patogeni ai cerealelor) sunt:
- azoxistrobin;
- bixafen +spiroxamină + trifloxistrobin;
- protioconazol + tebuconazol;
- protioconazol + spiroxamină;
- protioconazol + trifloxistrobin;
- protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin;
- bixafen + tebuconazol;
- difenoconazol;
- piraclostrobin;
- fluxapyroxad;
- fluxapiroxad + piraclostrobin
- fluxapyroxad + metconazol;
- fluxapyroxad + mefentrifluconazol;
- mefentrifluconazol + piraclostrobin;
- mefentrifluconazol;
- metconazol;
- protioconazol;
- tebuconazol;
- bixafen + protioconazol;
- boscalid + kresoxim metil;
- difenoconazol + tebuconazol;
- difenoconazol + fluxapiroxad;
- bromuconazol + tebuconazol;
- proquinazid + protioconazol;
- folpet;
- kresoxim – metil + mefentrifluconazol [după aplicația PESTICIDE 2.24.2.2, 2024].
Important! Când intensitatea atacului este ridicată, fungicidele trebuie alese cu atenție. În astfel de situații se recomandă utilizarea fungicidelor compuse din mai multe substanțe active cu moduri diferite de acțiune (contact și sistemice).
Combinațiile de mai multe substanțe active asigură protecție pentru o perioadă mai lungă de timp. Marea majoritate a fungicidelor omologate pentru combaterea patogenilor din culturile de cereale au spectru larg de acțiune, controlând mai mulți patogeni.
Într-un sezon de vegetație este foarte important să alternați substanțele active pentru a evita apariția fenomenului de rezistență.
De asemenea, respectați dozele recomandate de producători (se observă o tendință a fermierilor de a supradoza). Nerespectarea dozelor recomandate de producători duce la instalarea fenomenului de rezistență.
Tratamentele fitosanitare trebuie aplicate în zile fără vânt și cu temperaturi mai mari de 5 grade C (atât noaptea cât și ziua). Utilizarea echipamentelor de protecție este obligatorie (pesticidele pot produce boli grave). Respectați timpii de pauză (la unele fungicide este de 61 de zile).
Măsuri biologice
Combaterea acestui patogen cu ajutorul agenților biologici nu este posibilă în prezent (patogenii în general sunt mai greu de combătut). Totuși, agenții biologici sunt în atenția cercetătorilor.
Se testează intens bioagenții Trichoderma spp., Bacillus megaterium, Pseudomonas sp., Gliocadium roseum, Sporotrichum mycophillum [Popescu, 2005; Ponomarenko, 2011].
Unele studii raportează rezultate foarte bune în cazul agentului biologic B. megaterium. S-a constatat că, acesta oprește dezvoltarea septoriozei cu până la 80%. Pe lângă B. megaterium, se cercetează bacteriile antagonice din genul Pseudomonas, mai ales că dezvoltarea lor nu este stânjenită de fungicidele utilizate.
Testele se fac pe suprafețe mici sau în spații protejate de aceea, de multe ori rezultatele sunt foarte bune. Aplicate pe suprafețe mari, rezultatele nu mai sunt cele scontate (influența factorilor climatici, pedologici etc). În consecință, aceste biofungicide trebuie mai mult testate în câmp pentru a-și dovedi eficacitatea [Ponomarenko, 2011].
În fermele ecologice din Timiș, semințele de grâu sunt tratate cu produse pe bază de Trichoderma spp., Bacillus subtilis, micorize arbusculare și extract de alge. Aceste produse asigură o protecție destul de bună în primele stadii de vegetație ale plantelor.
Bibliografie:
- Eyal Z., A. L. Scharen, J. M. Prescott, M. van Ginkel, 1987 – The Septoria Diseases of Wheat: Concepts and methods of disease management. Mexico, D.F.: CIMMYT. 52 pp.
- Fournet J., 1969 – Properties et role du cirrhe du Septoria nodorum Berk. Ann . Phytopathol. 1:87 – 94.
- Hatman M., Bobeș I., Lazăr Al., Gheorghieș C., Glodeanu C., Severin V., Tușa C., Popescu I., Vonica I., 1989 – Fitopatologie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 468 p.
- Hess D. E., G. Shaner, 1985 – Effect of moist period duration on septoria tritici blotch of wheat. Pp. 70-73 in A.L. Scharen, ed. Septoria of Cereals. Proc. Workshop, August 2 – 4, 1983, Bozeman, MT. USDAARS Publ. No. 12. 116 pp.
- Hilu H. M., W. M. Bever, 1957 – Inoculation, oversummering and susceptpathogen relationship of Septoria tritici on Triticum species. Phytopathology 47: 474 – 480.
- Murray T. D., Parry D. W., Cattlin N. D., 2009 – Diseases of small grain cereal crops, Manson Publising Ltd, London, U. K., 142 pp.
- Ponomarenko A., S. B. Goodwin, G. H. J. Kema, 2011 – Septoria tritici blotch (STB) of wheat. Plant Health Instructor. DOI:10.1094/PHI-I-2011-0407-01.
- Popescu Gheorghe, 2005 – Tratat de patologia plantelor, vol. II, Ed. Eurobit, 341 p.
- Shearer B. L., R. J. Zeyen, U. Ooka, 1974 – Storage and behaviour in soil of Septoria species isolated from cereals. Phytopathology 64: 163 – 167.
- Șef lucrări Dr. Ing. Cotuna Otilia, FACULTATEA DE AGRICULTURĂ – USV „Regele Mihai I” din Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor.
