Chiar dacă există cadrul necesar pentru prevenirea şi gestionarea conflictelor de interese, persistă o serie de lacune în ceea ce priveşte promovarea transparenţei şi detectarea situaţiilor de risc de conflict de interese, arată un raport al Curţii de Conturi Europene, care s-a concentrat pe modul în care chestiunea conflictelor de interese este abordată în politica agricolă şi în politica de coeziune.
„În lumina legislaţiei revizuite şi a cazurilor recente, am dorit să verificăm dacă Comisia Europeană şi statele membre au abordat în mod adecvat conflictele de interese în cadrul politicii agricole comune şi al politicii de coeziune. Am constatat că s-au depus eforturi pentru a aborda problema, dar că există în continuare lacune. Raportarea cazurilor ar trebui îmbunătăţită, astfel încât să se dispună de o imagine de ansamblu clară asupra sumelor afectate de conflicte de interese”, a declarat Pietro Russo, membrul Curţii de Conturi Europene care a condus acest audit.
Normele UE impun ca toate persoanele implicate în gestionarea fondurilor UE (atât la nivelul UE, cât şi la nivel naţional) să evite orice conflict de interese rezultat din motive care implică afinităţi politice sau naţionale, interes economic sau orice alt interes personal direct sau indirect; atunci când se identifică un conflict de interese perceput ca atare sau efectiv, autoritatea relevantă trebuie să se asigure că persoana în cauză încetează toate activităţile în legătură cu respectiva chestiune.
La nivel naţional, declaraţiile pe proprie răspundere sunt metoda cea mai utilizată pentru a preveni şi a gestiona astfel de situaţii. Însă, declaraţiile se pot dovedi nefiabile, iar verificarea încrucişată a informaţiilor poate fi uneori dificil de realizat din cauza capacităţii administrative insuficiente, a normelor în materie de protecţie a datelor şi a dificultăţilor de ordin general asociate obţinerii unei transparenţe complete.
Auditorii au constatat că, în ţările examinate (Germania, Ungaria, Malta şi România), declaraţiile pe proprie răspundere nu erau obligatorii pentru membrii executivului implicaţi în procesul decizional şi în alocarea de fonduri în cadrul programelor UE, chiar dacă acest lucru era cerut în mod explicit, încă din 2018, în diverse regulamente.
Declaraţiile sunt utilizate pe scară largă şi la nivelul UE şi au loc unele verificări, în special pentru funcţiile sensibile. Cu toate acestea, situaţiile de uşi turnante (atunci când un membru al personalului trece de la rolul său de funcţionar public la un rol în sectorul privat în acelaşi domeniu) creează, în mod intrinsec, un risc de conflict de interese. De aceea, auditorii consideră că este nevoie de o gestionare mai activă a unor astfel de cazuri.
Potrivit auditorilor, autorităţile naţionale pun un accent puternic pe detectarea conflictelor de interese în achiziţiile publice, dar nu acordă întotdeauna o atenţie suficientă anumitor semnale de alertă, cum ar fi un număr mare de proceduri fără o concurenţă adecvată (contracte negociate fără să aibă loc o procedură competitivă de atribuire sau solicitanţi care au legături cu alte părţi interesate participante la proiecte finanţate de UE).
Auditorii observă, de asemenea, că nu sunt încă instituite măsuri pentru avertizorii de integritate şi că numeroase state membre înregistrează întârzieri în transpunerea normelor privind protecţia persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii.
Sursele aflate la dispoziţia publicului nu conţin, în prezent, informaţii privind beneficiarii finali din spatele persoanelor juridice, ceea ce limitează controlul public.
Dezvăluirea acestor informaţii va deveni obligatorie în sistemele de gestiune şi de control ale ţărilor UE în noua perioadă de programare în domeniul coeziunii (2021 2027). Începând din 2023, beneficiarii fondurilor din agricultură vor trebui să furnizeze informaţii cu privire la grupurile de întreprinderi din care fac parte.
Auditorii observă totodată că nu există informaţii disponibile pentru public cu privire la amploarea conflictelor de interese în cadrul gestiunii partajate a cheltuielilor UE şi că lipsesc indicatori care să măsoare frecvenţa şi magnitudinea acestei probleme.
Nu toate neregulile sunt raportate, de exemplu atunci când suma implicată nu depăşeşte 10.000 de euro sau atunci când neregula este detectată şi corectată la nivel naţional înainte de a se solicita Comisiei plata.
Circa jumătate din cheltuielile UE fac obiectul gestiunii partajate între Comisie şi statele membre. Sunt incluse aici cele două fonduri agricole – Fondul european de garantare agricolă (FEGA) şi Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) -, precum şi cele trei fonduri principale din domeniul coeziunii: Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE) şi Fondul de coeziune.
În cadrul gestiunii partajate, Comisiei îi revine responsabilitatea generală pentru execuţia bugetului, în timp ce statele membre trebuie să ia măsuri eficace şi proporţionale pentru a preveni, a detecta şi a corecta neregulile, autorităţile naţionale fiind cele cărora le revine responsabilitatea principală de a identifica şi de a aborda conflictele de interese la nivelul beneficiarilor.
