Producătorii de carne de porc din România atrag atenţia că se află la limita supravieţuirii, în condiţiile în care preţul de vânzare la poarta fermei este sub costul de producţie, iar importurile din acest sector depăşesc 80% din consumul intern.
Pe de altă parte, fermierii sunt afectaţi şi de vânzările necontrolate din gospodăria ţărănească, dar la preţuri aproape duble faţă de cele ale industriei autohtone de creşterea porcului.
„Preţurile, probabil, sunt mai mari decât anul trecut, dar să ştiţi că la ora actuală noi, fermierii, suntem la limita supravieţuirii cu preţul la care vindem, de 9,50 lei/kg carne de porc, pentru că ne costă 10,5 – 11 lei ca să producem un kilogram de carne. Pentru noi, cel mai grav lucru a fost creşterea preţurilor la materiile prime, la furaje şi cereale. Această creştere ar fi trebuit să fie transferată în preţul final, ori acest lucru nu s-a întâmplat. Preţul furajelor a crescut cu 80%, dar ar trebui să adăugăm şi energia, combustibilii şi aşa mai departe. În realitate, noi suntem în pierdere la preţul acesta de 9,5 lei/kg. Unii supravieţuiesc, iar alţii nu”, a declarat, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR), Ioan Ladoşi.
Ladoşi afirmă că producătorii de carne de porc vând în prezent în pierdere, iar şansele de a majora preţul de vânzare sunt nule, pentru că există ofertă suficientă din ţările Uniunii Europene la preţuri comparabile sau chiar mai mici, în paralel cu oferta din gospodăriile ţărăneşti.
„Noi, ca fermieri, putem discuta doar despre preţul cu care vindem porcul la poarta fermei, nu cu cât se vinde în galantar, adică vindem cu 9,5 lei/kg carnea de porc în viu, ceea ce însemna undeva la 11 lei/kg în carcasă. Cealaltă piaţă, aşa cum puteţi vedea pe site-uri, vinde cu 15-16-17 lei/kg în viu, adică cu 80% mai mult. Dar este normal, pentru că micul gospodar intră în contact direct de negociere cu cumpărătorul final, iar noi nu putem vinde decât pe căile autorizate, fermierul către abator şi de acolo devine responsabilitatea abatorului şi a procesatorului, ce adaos comercial îşi pune. Din păcate, nici nu putem creşte aceste preţ, pentru că este o limită. Cum o să putem noi să cerem mai mult pe carnea din fermele noastre, să cerem un preţ mai mare decât preţul de import? Nu avem cum, pentru că abatorul, procesatorul o să mă întrebe cât vreau, eu îi spun că vreau 12 lei/kg ca să îmi acopăr costurile, iar el o să îmi răspundă: ‘Îmi pare rău, la revedere, eu aduc din Spania, la un preţ mai bun’. Noi nu avem puterea de a negocia pe segmentul acesta. Este extrem de complicat şi suntem destul de pesimişti în privinţa viitorului producţiei autohtone”, a explicat Ladoşi.
În opinia sa, lipsa controlului sanitar-veterinar pe piaţa gospodăria ţărăneşti reprezintă cel mai mare pericol pentru fermieri, alături de pesta porcină africană pentru care autorităţile nu au găsit încă nicio soluţie.
„Industria este o jumătate din piaţă. Cealaltă jumătate este gospodăria ţărănească, ceea ce putem găsi pe internet, pe site-urile de vânzări, acolo e piaţa. Acolo nu există nimic, nu există statistici, totul este acolo fără niciun fel de formă de taxare. Însă, problema care ar trebui să ne îngrijoreze este controlul sanitar-veterinar al cărnii, acela este pericolul. Şi pesta porcină africană e un pericol continuu, unul pe care îl avem de 5 ani şi jumătate şi pentru care nu s-a găsit o soluţie din partea autorităţilor”, a afirmat şeful APCPR.
În ceea ce priveşte carnea de porc pe care o găsim în galantare înainte de Crăciun, în condiţiile în care se vehiculează importuri de peste 80% pentru acoperirea consumului intern, reprezentantul crescătorilor de porci a susţinut că în momentul de faţă este greu să deţină cineva o informaţie clară asupra acestui subiect.
„Ceea ce ştim şi noi este că aproximativ 80% din carnea proaspătă din galantarele comerţului civilizat reprezintă carne adusă din celelalte ţări europene care au surplus, ţări precum Germania, Spania. Industria românească livrează foarte puţin, doar diferenţa, iar asta se datorează de fapt pestei porcine africane, pentru că efectivele de porci au fost decimate”, a mai spus el.
Acesta consideră că autorităţile ar trebui să facă un singur lucru pentru a ajuta industria autohtonă de creştere a porcului din România, respectiv să stopeze pesta porcină africană, dar până în prezent nu s-a luat nicio măsură.
„Ce trebuie să facă autorităţile pentru a ajuta industria autohtonă de creştere a porcului să-şi revină ajuta industria? Un singur lucru: să stopeze pesta porcină africană. Nu mai zice nimeni nimic de multă vreme de acel ordin de a limita creşterea porcului în gospodăria proprie, pentru că e o chestiune politică, electorală şi atunci are atingere pentru orice partid. Noi am cerut doar două lucruri extrem de simple şi de utile: toţi porcii din România să fie individualizaţi aşa cum cum ar trebui şi este peste tot în lumea asta, iar transporturile de animale, de porci şi de carne, să fie de asemenea monitorizate. Acestea sunt două cerinţe mari şi late din partea asociaţiilor, pentru că doar aceasta este singura modalitate de stopare a răspândirii pestei porcine africane. Din păcate, nu s-a luat nicio măsură în acest sens până în prezent”, a punctat preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR).
APCPR este organizaţia profesională a crescătorilor de porcine din România şi reuneşte în prezent peste 100 de membri care desfăşoară activităţi de creşterea porcinelor, abatorizare şi prelucrare carne de porc, prestatori de servicii pentru filiera cărnii de porc din România şi unităţi de învăţământ/cercetare de profil.
