Federația Rusă și Ucraina sunt printre cei mai importanți producători de mărfuri agricole în
lume. Ambele țări sunt exportatoare nete de produse agricole și ambele joacă roluri de lider în aprovizionare pe piețele globale de produse alimentare și îngrășăminte, unde proviziile exportabile sunt adesea concentrate într-o mână a țărilor.
Această concentrare ar putea expune aceste piețe la o vulnerabilitate crescută la șocuri și volatilitate. În 2021, fie Federația Rusă, fie Ucraina (sau ambele) s-au clasat printre primii trei exportatori mondiali de grâu, porumb, rapiță, semințe de floarea soarelui și ulei de floarea soarelui, în timp ce Federația Rusă a fost, de asemenea, cel mai mare exportator mondial de îngrășăminte cu azot și al doilea furnizor principal atât de îngrășăminte cu potasiu, cât și cu fosfor.
Producția de culturi asigurată de Ucraina, Rusia, la nivel mondial:
Multe țări care sunt foarte dependente de alimente și îngrășăminte importate, inclusiv câteva care se încadrează în grupurile țărilor cel mai puțin dezvoltate (LDC) și țărilor cu venituri mici și deficitului de alimente (LIFDC), se bazează pe aprovizionarea cu alimente ucrainene și rusești pentru a satisface nevoile lor de consum.
Multe dintre aceste țări, deja înainte de conflict, se confruntaseră cu efectele negative ale prețurilor internaționale ridicate la alimente și îngrășăminte.
Analiza riscurilor: Evaluarea riscurilor rezultate din conflict
În Ucraina, războiul a dus la închiderea porturilor, suspendarea operațiunilor de procesare a semințelor oleaginoase, dar și nemijlocit exporturile pentru luni înainte. De asemenea, este incert dacă Ucraina își va putea recolta recoltele în timpul unui conflict prelungit.
Multă incertitudine înconjoară, de asemenea, perspectivele de export rusești în viitor, având în vedere dificultățile de vânzare care pot apărea ca urmare a sancțiunilor economice impuse țării.
Estimările FAO privind prețurile
Estimările FAO ce evaluează impacturile potențiale ale unei reduceri bruște și abrupte a exporturilor de cereale și semințe de floarea soarelui de către cele două țări indică faptul că aceste deficiențe ar putea fi compensate doar parțial de origini alternative în timpul sezonului de comercializare 2022/23.
Capacitatea multora dintre aceste țări de a crește producția și transporturile pot fi limitate de costurile ridicate ale inputurilor de producție. În mod îngrijorător, decalajul global de aprovizionare care rezultă ar putea duce la creșterea prețurilor internaționale la alimente și furaje cu 8 până la 22% peste nivelurile lor deja ridicate.
Dacă conflictul menține prețurile țițeiului la niveluri ridicate și prelungește participarea redusă la exporturile globale a celor două țări dincolo de sezonul 2022/23, ar rămâne un decalaj considerabil de aprovizionare pe piețele globale de cereale și semințe de floarea soarelui, chiar dacă țările producătoare alternative își măresc producția, ca răspuns la prețurile mai mari.
Acest lucru ar menține prețurile internaționale ridicate cu mult peste nivelurile de referință.
Vânzările globale
Rolul critic pe care Federația Rusă și Ucraina îl joacă în agricultura globală este cu atât mai evident din perspectiva comerțului internațional. Ambele țări sunt exportatoare nete de produse agricole și ambele joacă un rol de lider în aprovizionarea piețelor globale cu produse alimentare, pentru care exporturile sunt adesea concentrate într-un număr redus de țări, expunând aceste piețe la riscuri crescute de vulnerabilitate, la șocuri și volatilitate.
De exemplu, în sectorul grâului și meslinului, unde primii șapte exportatori combinați au asigurat 79 la sută din comerțul internațional de grâu în 2021,Rusia a asigurat un total de livrări de 32,9 milioane de tone de grâu și meslin (din cantitate), sau echivalentul a 18% din livrările globale.
Federația Rusă: exporturi de mărfuri agricole (mii de tone):
Ucraina a fost al cincilea exportator de grâu în 2021, exportând 20 de milioane de tone de grâu și meslin, cu o cotă de piață globală de 10%. Proeminența celor două țări pe arena comerțului mondial este la fel de remarcabilă pe piețele globale de porumb, orz și rapiță, și cu atât mai mult în sectorul uleiului de floarea-soarelui, unde bazele lor substanțiale de producție le-au înzestrat cu o cotă de piață globală de export de aproape 64 la sută.
Concentrarea ridicată a exporturilor este reflectată și în sectorul îngrășămintelor, unde Federația Rusă joacă un rol principal de furnizor. În 2021, Federația Rusă s-a clasat drept cel mai mare exportator de îngrășăminte cu azot (N) și al doilea furnizor principal de îngrășăminte cu potasiu (K) cât și fosfor (P).
Riscurile ce țin de logistică
În Ucraina, există, de asemenea, îngrijorarea că conflictul ar putea produce daune prea mari la infrastructura de transport interior și la porturile maritime, precum și la infrastructura de depozitare și procesare.
Acest lucru este cu atât mai mult valabil având în vedere capacitatea limitată a alternativelor, cum ar fi transportul feroviar în locul porturilor maritime sau instalațiile mai mici de procesare pentru semințele oleaginoase.
Riscurile legate de producție
Deși perspectivele de producție pentru recoltele de toamnă 2022/23 sunt favorabile atât în Ucraina, cât și în Rusia, evident, războiul va împiedica fermierii să se ocupe de câmpurile lor, să recolteze și să comercializeze culturile, în timp ce întreruperile serviciilor publice esențiale ar putea afecta negativ și activitățile agricole.
Evaluarea preliminară a FAO sugerează că, ca urmare a conflictului, între 20 și 30 la sută din suprafețele cu cereale de toamnă, porumb și semințe de floarea soarelui din Ucraina fie nu vor fi semănate, fie vor rămâne nerecoltate în sezonul 2022/23, iar randamentele la sigur vor fi afectate negativ.
În cazul Federației Ruse, deși nu pare iminentă nicio perturbare majoră a lucrărilor, există incertitudini cu privire la impactul pe care sancțiunile internaționale impuse țării îl vor avea asupra exporturilor de alimente.
Pe termen mediu, pierderea piețelor de export pe care acestea le pot implica ar putea scădea veniturile fermierilor, afectând astfel negativ deciziile viitoare de a produce.
Riscurile alimentare
Conflictul urmează să crească nevoile umanitare din Ucraina, în timp ce le va adânci pe cele ale milioanelor de oameni care, înainte de război, erau deja afectate din cauza conflictului de peste opt ani din partea de est a țării.
Prin reducerea directă a producției agricole, limitarea activității economice și creșterea prețurilor, conflictul va submina și mai mult puterea de cumpărare a populațiilor locale, cu creșterea în consecință a insecurității alimentare și a malnutriției.
Nevoile umanitare din țările învecinate, unde refugiații pleacă, vor crește, de asemenea. La nivel global, dacă conflictul are ca rezultat o reducere bruscă și prelungită a exporturilor de alimente de către Ucraina și Federația Rusă, ar putea exercita și o presiune suplimentară ascendentă asupra prețurilor internaționale ale mărfurilor alimentare, în special în detrimentul țărilor vulnerabile din punct de vedere economic.
Estimările FAO sugerează că, într-un astfel de scenariu, numărul global de persoane ce suferă de subnutriție ar putea crește cu 8 până la 13 milioane de persoane în 2022/2023, cele mai pronunțate creșteri având loc în Asia-Pacific, urmată de Africa sub-sahariană și Africa de Est și de Nord.
Riscurile energetice
Federația Rusă este, de asemenea, un jucător cheie pe piața mondială a energiei. Fiind o industrie foarte consumatoare de energie, în special în regiunile dezvoltate, agricultura va fi inevitabil afectată de creșterea bruscă a prețurilor la energie care a însoțit conflictul.
Agricultura consumă cantități mari de energie direct, prin utilizarea combustibilului, gazului și electricității, și indirect, prin utilizarea de agrochimice precum îngrășăminte, pesticide și alte inputuri.
Odată cu creșterea prețurilor la îngrășăminte și la alte produse consumatoare de energie, ca o consecință a conflictului, se așteaptă o creștere considerabilă a prețurilor generale ale inputurilor. Prețurile mai mari ale acestor inputuri se vor reflecta mai întâi în costuri de producție mai mari și în cele din urmă în prețuri mai mari la alimente.
Acestea ar putea duce, de asemenea, la niveluri mai scăzute de utilizare a inputurilor, la scăderea recoltelor și a producției în sezonul de recoltă 2022/23 și la creșterea riscului pentru starea securității alimentare globale în următorii ani.
Prețurile mai mari la energie fac, de asemenea, materiile prime agricole (în special porumb, zahăr și semințe oleaginoase/uleiuri vegetale) competitive pentru producția de bioenergie și, având în vedere dimensiunea mare a pieței de energie în raport cu cea alimentară, creșterile de prețuri vor fi destul de mari.
