Seceta prelungită din toamna anului 2021 a produs un deficit de umiditate pe profilul 0-20 cm, care se încadrează în limite scăzute și foarte scăzute, pe aproape întreg teritoriul țării.
În aceste condiții, fermierii au fost nevoiți să semene grâul și orzul în sol uscat și din cauza uscăciunii s-a rezultat un pat germinativ necorespunzător.
Din cauza deficitului de umiditate, o bună parte dimn suprafețele de culturi semănate în toamnă au răsărit târziu și neuniform, iar altele după primele ploi sau urmează să răsară în timpul iernii ori chiar primăvara timpuriu.
Totodată, avem mai multe masive cu culturile compromise de la parțial până aproape de maximal.
Îi îngrijorează pe fermieri și primăvara, care poate fi secetoasă și poate apărea problema culturilor compromise și la culturile de primăvară.
Există și alte situații în care condițiile meteorologice sau tehnologice (pregătirea necorespunzătoare a patului germinativ, efectul fitotoxic direct sau permanent al unor erbicide etc.) sunt nefavorabile, iar fermierii trebuie să decidă (uneori cu destulă dificultate), dacă păstrează culturile compromise parțial sau le întorc, reînsămânțând solul cu plante afectate.
Pentru aceasta, fermierii trebuie să facă o analiză, ținând seama de următoarele elemente:
- densitatea la care a fost semănată cultura;
- densitatea după producerea evenimentului care a afectat cultura;
- uniformitatea densității plantelor în momentul efectuării analizei;
- data la care a fost înființată cultura;
- data probabilă pentru resemănat;
- costurile probabile pentru reînsămânțare (costul lucrărilor mecanice, costul semințelor, costul suplimentar al produselor pentru protecția plantelor etc.).
Fermierii aleg densitatea pentru semănat astfel încât numărul de boabe germinabile semănate să fie mai mare decât numărul de plante pe care doresc să le recolteze pentru a obțne producția dorită.
Diferența dintre numărul de boabe germinabile semănate și numărul plantelor recoltate poate varia de la 5 – 10% la porumb sau floarea-soarelui și până la 40% la soia (Egli and D.M. TeKrony, 1996).
La cercetarea densității, ne interesează două aspecte: numărul de plante rămase și distribuția lor.
Pragul critic pentru întoarcerea culturilor
La grâul de toamnă considerăm că se pot păstra în cultură lanurile în care au rămas neafectate de condițiile nefavorabile 30 – 40% din plantele de grâu de toamnă „semănate” (54 – 118 plante/mp).
Ca urmare a cercetărilor întreprinse în România, la Albota de Nicolae Ionescu se recomandă menținerea culturii de grâu dacă în teren au rămas peste 100 plante/mp, cu o repartizare corespunzatoare (uniformă).
La această densitate, de 100 plante/mp, producția obținută a fost de 4.250 kg/ha.
Peste această densitate, variațiile de producție au fost nesemnificative din punct de vedere statistic.
De remarcat faptul că la densitatea de 25 plante/mp (unde s-au format până la 10 frați productivi/plantă) producția a fost de 2.400 kg/ha.
Aceasta înseamnă că, în anii când s-a compromis destul de pronunțat plantele de grâu de toamnă, era mai rentabil să se renunțe la o producție potențială de grâu de 2.400 kg/ha, pentru a se obține profituri mai mari prin însămânțarea unei alte culturi.
În condițiile de producție din gospodăriile semincere (a institutul Selecția), densitatea la grâul de toamnă nu a scăzut în niciun an sub pragul de 250 plante/mp, de aceea, nu a fost niciodată cazul să se întoarcă culturile de grâu.
Merrien, (2005), consideră că se pot lăsa în cultură lanurile de rapiță de toamnă la care densitatea este mai mare de 5 – 10 plante/mp, iar solele sunt curate de buruieni.
La prima vedere pare o densitate foarte mică, dar să nu uităm că producții mari se pot obține chiar cu densități de 20 – 25 plante/mp (3.000 kg/ha, la Ceacu, județul Călărași în anul 2004), iar experții francezi preferă densități de 30 – 40 plante/mp, în locul celor mai mari de 80 plante/mp (la care există pericolul de cădere).
În mulți ani, rapița, cu o producție de 1.500 kg/ha, a fost singura cultură profitabilă în multe gospodării din țară datorită, în primul rând, a prețurilor mari a semințelor acestei culturi.
Așadar, pare riscant să se întoarcă o cultură profitabilă pentru a semăna porumb, în condițiile în care, anul trecut, s-a vândut porumbul la prețuri mici.
După unii autori (Berglund, 2002, www.ag.ndsu.nodak.edu) se pot păstra lanurile de soia, fasole sau floarea-soarelui la care densitatea a scăzut la jumatate din cea dorită pentru recoltare, deoarece aceste specii au o mare putere de compensare.
Aceasta înseamnă că de multe ori este mai profitabil să se mențină culturile respective decât să se semene din nou.
În schimb, porumbul după cercetările noastre din raionul Telenești (de la Prograin Organic) nu poate recupera de la acest nivel scăzut al densității (50% din cea dorită), deși cresc atât mărimea știuleților cât și numărul de boabe pe știulete, iar uneori se pot forma chiar doi știuleți pe plantă.
Totuși, în cazul porumbului, este recomandat a lăsa câmpul în cazul în care 60 – 70% din plantele de porumb nu sunt afectate.
Pe de altă parte, la densități reduse, buruienile pot constitui o problemă importantă.
Citește și despre Realizarea arăturii – argumentele pro și contra ale producătorilor.
Densitatea culturii se determină în mai multe locuri din lan, pe suprafețe variabile, în funcție de speciile cultivate:
- 4 – 5 determinări pe suprafețe de 1 mp pentru cereale păioase;
- 8 – 10 determinări pentru suprafețe de 10 ha la porumb și floarea-soarelui, pe lungimi de 14 m de rând (aproximativ 10 mp).
Uniformitatea distribuirii plantelor neafectate este, de asemenea, importantă. Jones si Kells, au arătat că, atunci când lipsesc plante de porumb pe rând și se formează goluri de 35 – 83 cm, producția scade cu 2%, iar când golurile ocupă 1,2 – 1,6 m, scăderea randamentului este de 5%.
Reînsămânțarea culturilor compromise trebuie făcută numai după ce au fost semănate suprafețele planificate „în ogor propriu”.
Dacă nu se întorc toate suprafețele compromise parțial, trebuie reînsămânțate în primul rând porțiunile din sole cu densitate neuniformă.
Din păcate, lipsesc încă informațiile necesare care să ajute fermierii în alegerea unor decizii privind reînsămânțarea culturilor compromise parțial.
Lucrul se pare cu atât mai grav, cu cât lipsesc informații elementare, detaliate, privind corelația dintre epoca de semănat și producția obținută.
În luna februarie se impune urmărirea de către fermieri a stării de vegetație a grâului pe parcursul iernii, prin luarea de monoliți din parcelele semănate cu grâu, pentru a determina stadiul de vegetație în care se găsesc plantele și eventualele pierderi de boabe neîncolțite și putrezite și cele distruse de ger.
Pe timpul iernii, plantele de grâu nu intră într-un repaus total, ci într-o perioadă de vegetație intitulată criptovegetație. Este bine de știut că în acest stadiu se formează noi primordii foliare și radiculare și pornirea proceselor de diferențiere a conului vegetativ, din care va rezulta mai târziu spicul.
Se poate spune că are loc faza de însăilare a elementelor productive a plantelor de grâu.
O caracteristică fiziologică a grâului o constituie absorbția azotului la temperaturi scăzute și utilizarea lui la formarea creșterilor menționate mai sus.
Aplicarea îngrășămintelor cu azot în timpul iernii sau primăvara timpuriu este necesară deoarece asigură plantelor o putere de regenerare și o creștere mai intensă.
La administrarea azotului se cer diferențieri legate de gradul de răsărire, de stadiul vegetativ al plantelor, de asprimea iernii sau dacă doza de azot s-a aplicat fracționat înainte sau la semănat.
Citește și despre Fertilizarea grâului, orzului, rapiței în perioada rece a anului.
În funcție de starea de vegetație, doza de îngrășământ poate fi mărită față de doza inițială, mai ales atunci când grâul este rar, dar trebuie să evităm excesul care duce la formarea unei mase vegetative ce favorizează căderea plantelor și expunerea lor la bolile foliare.
Bibliografie:
- Horia Victor Halmajan (USAMV Bucuresti), Aurelian Ionescu (SC Oda Agro SRL, Fundulea). Elemente orientative despre întoarcerea culturilor, revista Lumea satului, 2007.
