Ploșnița verde a tomatelor – roșiilor (Nezara viridula) este un dăunător ce a devenit foarte periculos în ultimii ani. În special, legumicultorii au semnalat despre atacul ploșniței în condițiile anului 2021, dar și în 2022.
Ploșnița verde poate fi recunoscută după mirosul urât pe care îl emană. În plus, în procesul hrănirii injectează în fructe saliva ce strică esențial gustul fructelor atacate.
Este o specie polifagă care atacă peste 180 de specii de plante, în special tomatele și ardeiul, dar și vinete, dovlecei, castraveți și alte specii cum ar fi porumbul și soia.
Unul dintre factorii importanți ce au determinat dezvoltarea ploșniței verzi constituie schimbările climatice: iernile blânde sunt favorabile pentru dezvoltare.
Ciclul biologic al ploșniței verzi a tomatelor (Nezara viridula)
Ploșnița verde a tomatelor – cum o deosebim de alți dăunători
Adulții au formă de scut, luungime de aproximativ 1,2-1,5 cm și până la 7 mm lățime, au culoare verde mat, ochii sunt de culoare roșu închis sau negru. Puncte mici negre se regăsesc de-a lungul abdomenului.
O ploșniță depune până la 260 de ouă. Adulții încep a depune ouă în lunile mai-iunie.
Ploșnița verde depune ouăle pe partea inferioară a frunzelor, grupate a câte 30-120 și lipite între ele. Culoarea ouălor este albă spre gălbuie sau rozalie sub formă de butoi cu un capac în capete sub formă de disc.
Ouăle eclozează în 5-20 de zile. Nimfa trece prin 5 stadii timp de aproximativ 30 de zile.
Iernează adulții în scoarța crăpată a pomilor, în crăpături de pe tulpină, ramuri, sub frunze în sol.
Simptome de atac ale ploșniței verde a tomatelor
Primele simptome de atac se observă la apariția unor gândaci de culoare închisă cu mici pete pe ei care abundă pe frunze, fructe, iar apoi se răspândesc pe toată planta.
Pe fructele de roșii atacate apar pete deschise ce le dă un aspect neplăcut.
În timpul hrănirii, pe lângă faptul că afectează grav calitatea fructelor, ploșnița verde mai poate transmite mai multe boli (bacterii, ciuperci).
Citește și despre Ploșnița marmorată – dăunător tot mai important al culturilor.
Combaterea ploșniței verzi a tomatelor
În lume și la nivel local se utilizează diferite substanțe peritroide, cât și insecticide pentru combaterea ploșniței verzi.
Cu toate acestea, măsurile nu sunt prea eficiente, deoarece dacă dăunătorul nu este combătut în loturile vecine și nu e aplicată o protecție integrată la nivel regional, se va răspândi rapid, mai ales ținând cont de faptul că acesta a devenit popular în scurt timp în regiuni întregi.
La nivel mondial, există mai multe specii de prădători și paraziți naturali ai ploșnițelor, însă eficiența acestora este destul de redusă, în condițiile în care numărul prădătorilor naturali este redus.
În mai multe țări ale lumii parazitul natural al ouălor de ploșniță Trissolcus basalis este considerat o metodă eficientă de reducere a numărului dăunătorului.
Efect negativ asupra ploșniței verzi au preparatele pe bază de ciupercile Beauveria bassiana, Bacillus thuringiensis kurstaki, Metarhizium și Paecilomyces spp (potrivit cabi.org).
Pentru combatere sunt utilizate insecticide pe bază de lambda-cihalotrin, deltametrin și alte substanțe active.
Sursa foto: agroklub.com
