OUG 53/2025 modifică radical regimul juridic aplicabil unor produse utilizate curent în agricultura ecologică, o spun operatorii de inputuri agricole din România.
„În loc să distingă între pesticide de sinteză și preparate naturale cu risc scăzut, actul normativ asimilează extractele vegetale și microorganismele cu produsele clasice de protecția plantelor, supunându-le aceleiași proceduri de omologare și aceluiași regim sancționator”, se arată în comunicatul Chromosome Dynamics S.A..
Efectul imediat este mutarea unui sector funcțional din zona unei legalități consolidate european într-o zonă de incertitudine juridică, cu riscuri administrative și penale pentru operatori.
Agricultura ecologică din România s-a dezvoltat în aproape două decenii, pe baza regulamentelor europene, a certificării și a controalelor periodice.
Prin OUG 53/2025, numeroase produse utilizate tradițional – extracte din plante, macerate, infuzii, microorganisme benefice – ajung să fie tratate ca potențiale produse periculoase.
Cum au devenit extractele naturale „periculoase”
Prin această ordonanță, un extract de urzică, o infuzie de coada-calului sau un macerat de usturoi sunt tratate procedural identic cu un insecticid de sinteză.
Diferența dintre o moleculă chimică artificială și un amestec natural de compuși existenți în ecosistem este ignorată la nivel administrativ.
Consecința este impunerea unei proceduri de omologare de tip PPP (produs de protecția plantelor), care poate presupune peste 200 de analize și studii, concepute pentru substanțe chimice de sinteză. Pentru produse naturale cu risc scăzut, aceste cerințe sunt:
- științific discutabile,
- financiar imposibil de susținut pentru operatori mici și mijlocii,
- disproporționate față de natura produsului.
Anatomia unui dosar absurd
Pentru un simplu extract vegetal, autoritățile pot solicita teste precum: toxicitate acută orală și dermică pe mamifere, toxicitate inhalatorie, iritație oculară și cutanată, sensibilizare alergică, toxicitate subcronică și cronică, studii de carcinogenitate și mutagenitate, evaluarea reziduurilor în sol și apă, ecotoxicologie pe albine și organisme acvatice, studii de bioacumulare și stabilitate chimică.
„Aplicarea acestui tip de evaluare unui produs obținut prin macerare în apă indică o lipsă de proporționalitate între risc și reglementare. În practică, conformarea devine inaccesibilă, iar piața este blocată”.
Microorganismele, tratate ca agenți toxici
Aceeași logică este aplicată bacteriilor și fungilor benefici utilizați în agricultura ecologică. Deși aceste organisme apar natural în sol și compost și nu au profil toxicologic periculos, ele sunt incluse în mecanismul de omologare destinat substanțelor periculoase.
În locul unui sistem simplificat, bazat pe identitate, trasabilitate, absența patogenității și utilizare tradițională, se impune un cadru birocratic costisitor, dificil de corelat cu specificul biologic al produselor.
Poziția ANF și problema procedurii
Autoritatea Națională Fitosanitară a comunicat că orice produs etichetat ca insecticid, fungicid sau repelent trebuie omologat ca produs de protecția plantelor, inclusiv dacă este certificat BIO.
„Problema nu este existența unei proceduri, ci inadecvarea acesteia pentru produse naturale cu risc scăzut. Procedura actuală este construită pentru pesticide de sinteză, iar costurile pot ajunge la niveluri inaccesibile operatorilor locali”.
De la birocrație la…penal?
Consecința cea mai gravă este transferul din zona administrativă în zona penală. Legislația prevede pedepse cu închisoarea de la 2 la 7 ani pentru punerea pe piață a produselor de protecția plantelor neomologate.
Prin efectul OUG 53/2025, un operator care comercializează un extract vegetal fără omologare PPP poate fi încadrat în această categorie, chiar dacă produsul este permis în alte state membre ale Uniunii Europene.
Astfel, o activitate agricolă tradițională ajunge să comporte risc penal.
Franța, Germania, SUA – abordări diferite
În alte jurisdicții, produsele naturale cu risc scăzut beneficiază de regimuri distincte.
Franța a introdus un cadru separat pentru preparatele naturale cu risc redus, cu proceduri simplificate de notificare. Germania utilizează expertiza instituțiilor specializate pentru evaluări adaptate inputurilor ecologice.
În Statele Unite, aprobarea inputurilor pentru agricultura ecologică se realizează în câteva luni, cu costuri reduse și dosare concise, concentrate pe origine și profil toxicologic.
Aceste modele se bazează pe principiul proporționalității și diferențierii riscului.
România – exces fără capacitate
În România, instituțiile recunosc dificultăți legate de expertiză și infrastructură pentru evaluarea inputurilor ecologice, dar aplică cel mai rigid cadru disponibil.
În rezultat, avem blocaj pe piață, eliminarea produselor naturale autohtone, descurajarea inovării și vulnerabilizarea operatorilor mici și mijlocii.
În practică, pe piață rămân doar câteva produse omologate de mari companii, cu un portofoliu limitat, insuficient pentru diversitatea agriculturii ecologice.
Contextul nu este marginal. România a depășit 780.000 ha în agricultura ecologică în 2024, aproximativ 6% din suprafața agricolă, iar numărul operatorilor certificați a trecut de 14.000. Impactul OUG 53/2025 vizează un segment economic semnificativ.
Consecințe directe în câmp
Lipsa extractelor vegetale, a microorganismelor și a altor inputuri naturale înseamnă dificultăți majore în controlul bolilor și dăunătorilor, creșterea riscului economic și limitarea practicării agriculturii ecologice în condiții viabile de piață.
Reglementarea nu operează o diferențiere între riscuri ridicate și riscuri reduse. În absența acestei distincții, legislația devine un instrument de excludere, nu de protecție.
În forma actuală, OUG 53/2025 nu aduce coerență și nu crește siguranța alimentară. Produce, în schimb, suprabirocratizare, incertitudine juridică și risc penal pentru un sector construit în conformitate cu normele europene.
Dacă nu va fi revizuită prin introducerea unui cadru distinct pentru produsele naturale cu risc scăzut, ordonanța riscă să genereze un efect structural: restrângerea semnificativă a agriculturii ecologice din România prin presiune administrativă și penală.
