În timp ce o nouă demonstrație a fermierilor are loc marți în fața Parlamentului European de la Strasbourg, criza din agricultură capătă contururi diferite de la o țară la alta.
O analiză AFP arată că tensiunile nu sunt generate de un singur factor, ci de o combinație de acorduri comerciale, disparități structurale și alegeri economice făcute în timp, cu efecte inegale în interiorul Uniunii Europene.
Acordul UE–Mercosur, miza majoră pentru unele state
Deschiderea pieței europene către carnea de vită, zahărul și carnea de pasăre din America Latină, prin acordul cu blocul Mercosur, reprezintă una dintre principalele surse de îngrijorare pentru Franța.
Țara are cele mai mari efective de bovine din Europa și este principalul producător de zahăr din UE, ceea ce o face deosebit de expusă concurenței externe.
În același timp, paradoxal, viticultorii francezi privesc favorabil acest acord, datorită potențialului de export.
Îngrijorări similare există și în Irlanda, unde sectorul creșterii bovinelor este considerat vulnerabil în fața importurilor sud-americane.
Italia și Germania: presiunea concurenței și lipsa reciprocității
În Italia, principalul sindicat agricol, Coldiretti, denunță „lipsa de reciprocitate” în standardele de producție.
Potrivit acestuia, în primele nouă luni ale anului 2025, importurile italiene din Mercosur au crescut deja cu 17%, un semnal de alarmă pentru producătorii locali.
În Germania, protestele fermierilor s-au concentrat în special în regiunile nordice și estice, unde agricultura la scară mare este mai expusă concurenței globale, iar marjele sunt tot mai strânse.
Spania: între oportunitate și teamă
În Spania, reacțiile sunt împărțite. Sectoarele uleiului de măsline și vinului văd în acordul cu Mercosur o oportunitate de extindere pe piețe externe, în timp ce producătorii de măsline de masă se tem de concurența directă din Argentina, un actor puternic pe acest segment.
O agricultură europeană competitivă, dar profund dezechilibrată
La nivel macroeconomic, exporturile agroalimentare ale Uniunii Europene au atins un record de 235,4 miliarde de euro în 2024.
Chiar dacă importurile au crescut, în special din cauza scumpirii cafelei și cacao, balanța comercială rămâne excedentară, cu 63,6 miliarde de euro, deși cu 8% sub nivelul record din 2023.
AFP subliniază că doar Brazilia înregistrează un excedent mai mare.
În interiorul UE, diferențele sunt evidente. Țările de Jos au ajuns la un excedent comercial de 45 de miliarde de euro, bazat pe procesarea produselor importate.
Polonia și-a cvadruplat producția de carne de pasăre în ultimii 25 de ani, iar Spania s-a impus pe segmente precum vinuri, fructe și carne de porc.
În contrast, Franța, principalul producător agricol european ca valoare, se teme că în 2025 va înregistra primul deficit al balanței comerciale agroalimentare din ultimii 50 de ani.
Declinul comercial și mânia fermierilor
Acest recul explică tensiunile din stradă, afirmă Vincent Chatellier, economist la INRAE. „Franța pierde, în special în raport cu alte țări europene”, subliniază el.
Potrivit lui Christophe Alliot, consultant la firma Basic, problema are rădăcini mai adânci. „De 70 de ani, lumea s-a concentrat pe un număr mic de soiuri de plante și animale, cât mai interschimbabile.
Odată cu deschiderea frontierelor, toți fermierii au fost puși în concurență”, explică acesta. Rezultatul este o presiune constantă asupra prețurilor și o scădere continuă a numărului de fermieri.
În acest context, „cei care reușesc sunt cei eficienți din punct de vedere al costurilor, cu economii de scară legate de dimensiunea fermei și de nivelul de mecanizare”, arată Alliot.
Venituri în creștere, dar cu diferențe majore
Datele UE de la sfârșitul anului 2025 indică faptul că venitul mediu pe lucrător agricol a crescut cu 20% în ultimii 10 ani, fără a lua în calcul inflația. Totuși, disparitățile între state sunt considerabile.
„Danemarca, Germania sau Spania stau foarte bine”, observă Pierre-Marie Aubert, cercetător la IDDRI, în timp ce șapte țări, inclusiv Franța, stagnează sau sunt în declin.
Diferența vine din alegeri ferme privind dimensiunea și capitalizarea exploatațiilor.
Aubert subliniază că investiția medie într-o fermă de porci sau păsări este de 320.000 de euro în Franța, față de peste 5 milioane de euro în Danemarca.
O tensiune structurală la nivel european
Pentru Vincent Chatellier, disparitățile de venit și tensiunea dintre agricultura familială și cea antreprenorială reprezintă un fenomen comun în întreaga Europă, accentuat de îmbătrânirea populației ocupate în agricultură.
El face apel la o analiză amplă a factorilor de competitivitate, de la organizarea lanțurilor de aprovizionare și apropierea de porturi, până la diferențierea produselor și orientarea mai precisă către clienți.
„Franța nu va deveni niciodată California sau Brazilia”, spune Chatellier, dar își amintește de punctele forte existente: terenuri relativ ieftine, expertiză tehnică solidă și o producție diversificată.
„Este o răscruce incomodă”, concluzionează Christophe Alliot, anticipând o dezbatere profundă despre modelul alimentar european și distribuția valorii de-a lungul lanțului agroalimentar.
O dezbatere care, în contextul protestelor și al negocierilor comerciale, devine tot mai greu de evitat.
