Forumul Agricultorilor şi Procesatorilor Profesionişti din România (Forumul APPR) avertizează că decizia privind Acordul comercial UE–Mercosur reprezintă un punct de cotitură major pentru Uniunea Europeană, cu implicații directe asupra agriculturii europene și, în mod special, asupra celei românești.
Lipsa unor mecanisme eficiente de protecție riscă să genereze dezechilibre structurale și pierderi economice semnificative pentru fermieri.
Deschidere comercială versus protecția pieței interne
Potrivit Forumului APPR, acordul, negociat timp de peste 25 de ani, nu este o simplă opțiune politică, ci o decizie strategică ce va defini raportul dintre ambițiile geopolitice ale Uniunii Europene și capacitatea sa de a-și proteja sectoarele strategice interne.
Într-un context global fragil, în care agricultura a devenit un instrument geopolitic major, UE își caută consolidarea poziției prin parteneriate comerciale extinse.
Problema apare atunci când această deschidere este realizată fără un echilibru funcțional între obiectivele comerciale și protejarea pieței interne.
Un acord de amploare fără precedent
Acordul UE–Mercosur este cel mai amplu acord comercial negociat vreodată de Uniunea Europeană, vizând o piață de peste 260 de milioane de consumatori.
Schimburile comerciale dintre cele două blocuri depășesc anual 110 miliarde de euro, Uniunea Europeană fiind unul dintre principalii parteneri comerciali ai statelor Mercosur – Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay.
Pentru România, acordul ar putea genera oportunități în sectoarele industriale și de servicii, prin eliminarea tarifelor vamale pentru o gamă largă de produse exportate.
În agricultură însă, riscurile depășesc beneficiile potențiale, avertizează organizația.
Concurență neloială și standarde inegale
Agricultura europeană funcționează într-un cadru normativ extrem de exigent, bazat pe standarde ridicate de mediu, siguranță alimentară, bunăstare a animalelor și utilizare a produselor de protecție a plantelor.
Aceste cerințe generează costuri suplimentare care afectează competitivitatea fermierilor europeni, în lipsa unor condiții de concurență echivalente.
În același timp, produsele agricole importate din statele Mercosur pot fi obținute în condiții mult mai permisive, cu costuri considerabil mai reduse.
Această asimetrie structurală creează o concurență neloială și pune sub semnul întrebării coerența politicilor agricole europene dezvoltate în ultimele două decenii.
Produse sensibile și efecte cumulative
Liberalizarea comerțului agroalimentar prevăzută în acord include cote tarifare preferențiale pentru produse considerate sensibile la nivel european, precum carnea de vită, carnea de pasăre, zahărul și etanolul.
Chiar dacă volumele sunt plafonate, Forumul APPR atrage atenția că efectele cumulative pot fi semnificative, mai ales în statele membre cu sectoare zootehnice vulnerabile sau aflate în proces de consolidare.
Mecanisme de protecție insuficiente
Instrumentele propuse pentru protejarea pieței europene, precum clauzele de salvgardare sau ajustarea pragurilor de intervenție, sunt considerate insuficiente și tardive.
Acestea se activează doar după apariția dezechilibrelor de piață și nu pot preveni pierderile economice, lăsând fermierii expuși unor șocuri greu de corectat ulterior.
În lipsa unor clauze de reciprocitate clare, automate și verificabile privind standardele de producție, riscul ca aceste mecanisme să rămână formale este ridicat.
Deși acordul prevede respectarea standardelor europene de siguranță alimentară, aplicarea și controlul efectiv al acestora rămân o provocare majoră.
Incertitudini legate de viitorul Politicii Agricole Comune
Dezbaterea privind acordul UE–Mercosur este amplificată de incertitudinile legate de viitorul Politicii Agricole Comune după 2027.
Lipsa unei perspective bugetare clare și riscul apariției unor distorsiuni de concurență între statele membre accentuează vulnerabilitatea fermierilor europeni, într-un moment în care stabilitatea și predictibilitatea sunt vitale.
Impact direct asupra agriculturii românești
Pentru România, efectele pot fi deosebit de sensibile. Ca unul dintre principalii producători de cereale ai Uniunii Europene, țara noastră joacă un rol important în securitatea alimentară regională.
Importurile suplimentare pot exercita presiuni asupra prețurilor interne, pot accentua volatilitatea pieței și pot reduce capacitatea fermierilor de a investi în tehnologizare și sustenabilitate.
În sectorul zootehnic, riscurile sunt la fel de pronunțate. Deschiderea pieței UE pentru volume suplimentare de carne de vită din statele Mercosur poate reduce cererea pentru bovinele crescute în România, afectând direct veniturile crescătorilor.
În sectorul avicol, importurile de carne de pasăre, în special din Brazilia, pot genera o presiune majoră asupra prețurilor, într-un context în care producătorii români au investit masiv în respectarea standardelor europene.
Efecte indirecte asupra sectorului cerealier
Reducerea capacităților interne de creștere a bovinelor și păsărilor, ca urmare a importurilor ieftine de carne, poate diminua cererea internă pentru cerealele românești utilizate în furajare.
Această evoluție riscă să amplifice efectele negative asupra veniturilor fermierilor din sectorul vegetal, avertizează Forumul APPR.
Necesitatea unei abordări fundamentate pe date și dialog
Forumul APPR subliniază necesitatea unei abordări mai riguroase în procesul decizional. Lipsa analizelor ex-ante solide și a unei consultări reale cu fermierii a slăbit fundamentarea pozițiilor asumate la nivel european.
Corecțiile propuse ulterior sunt necesare, dar nu pot înlocui o strategie construită pe date, dialog și anticiparea efectelor economice și sociale.
Un test de coerență pentru Uniunea Europeană
În concluzie, reprezentanții Forumului APPR consideră că Acordul UE–Mercosur reprezintă un test major de coerență pentru Uniunea Europeană.
Consolidarea poziției globale a UE nu poate fi realizată prin slăbirea propriilor sectoare strategice.
Agricultura europeană nu poate continua să suporte costurile unor compromisuri comerciale insuficient calibrate.
O Europă puternică are nevoie de o agricultură viabilă, capabilă să asigure securitatea alimentară, stabilitatea zonelor rurale și credibilitatea politicilor sale. Unitatea europeană se construiește împreună cu fermierii, nu în absența lor.
