Agricultura își menține în 2025 o contribuție de 4–5% la Produsul Intern Brut, iar împreună cu industria alimentară, procesarea și sectoarele conexe, aportul total depășește 10% din economia națională.
Concluziile apar în „Carta Albă a agriculturii”, lucrare lansată recent de IMM România.
Autorii subliniază rolul strategic al agriculturii în asigurarea securității alimentare și în dezvoltarea economică și socială a zonelor rurale.
România dispune de 13,3 milioane hectare de teren agricol, dintre care 8,3 milioane hectare teren arabil, situându-se pe locul al șaselea în Uniunea Europeană.
În ciuda acestui potențial, productivitatea rămâne sub media europeană din cauza fragmentării terenurilor, a utilizării reduse a tehnologiilor moderne și a vulnerabilităților climatice.
Aproximativ 18–20% din populația activă lucrează în agricultură, o pondere mult peste media UE de 4%. Această diferență evidențiază dependența socio-economică a satului românesc și necesitatea investițiilor în mecanizare, digitalizare și formare profesională.
Venitul mediu net în agricultură a fost de 3.931 lei în 2024, nivel încă cu 20–25% sub media națională. Valoarea producției agricole românești a depășit 22 miliarde euro în 2023, menținând România pe locul 7 în UE la volumul producției.
Agricultura rămâne un motor al exporturilor, România fiind un exportator important de cereale și oleaginoase, în special grâu, porumb și floarea-soarelui, către țări din UE, Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
Industria alimentară procesatoare contribuie la creșterea valorii adăugate prin produse precum uleiurile vegetale, vinurile și lactatele.
Politica agricolă națională este aliniată la PAC, iar prin Planul Strategic PAC 2023–2027 România beneficiază de 15,8 miliarde euro pentru modernizarea fermelor, tranziția verde și digitalizare.
Programul Național de Dezvoltare Rurală rămâne un instrument important, însă birocrația ridicată și întârzierile administrative continuă să limiteze accesul multor ferme mici și mijlocii.
Cercetarea arată că agricultura românească se află într-o tranziție structurală între modelul tradițional și cel digital și competitiv. Printre provocările principale se numără fragmentarea terenurilor, infrastructura deficitară, accesul dificil la piețe, finanțarea insuficientă, impactul climatic și deficitul de competențe tehnologice.
Oportunitățile de dezvoltare vizează digitalizarea, mecanizarea, agricultura ecologică, valorificarea fondurilor europene pentru tranziția verde și dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare.
Consolidarea cooperativelor poate genera economii de scară și o poziție mai competitivă a fermierilor.
Autorii descriu 2025 ca o etapă în care agricultura României combină un potențial agricol ridicat cu vulnerabilități structurale, dar și cu perspective reale de transformare.
Investițiile în infrastructură, tehnologie și formarea resursei umane pot transforma sectorul într-un pilon strategic al economiei naționale.
Cercetarea din „Carta Albă a agriculturii” a fost realizată în 2024 pe baza unui chestionar aplicat unui eșantion de 439 de IMM-uri agricole, acoperind toate regiunile de dezvoltare ale țării.
Răspunsurile provin de la antreprenori și manageri din producția vegetală, zootehnie, servicii agricole și procesare, oferind o imagine detaliată și comparativă asupra structurii și dinamicii sectorului.
