Statele membre ale Uniunii Europene au ajuns la un nou compromis privind directiva menită să limiteze comerțul cu produse asociate defrișărilor, stabilind o amânare până la sfârșitul anului 2026.
Decizia, confirmată pentru AFP de mai mulți diplomați europeni, reflectă tensiunile persistente dintre politicile de mediu și îngrijorările economice ale unor state membre.
Directiva, cunoscută sub acronimul EUDR, obligă companiile care comercializează produse precum soia, carne de vită, cafea și ulei de palmier pe piața europeană să demonstreze că lanțurile lor de aprovizionare nu contribuie la distrugerea pădurilor.
Regulamentul urma să intre în vigoare în decembrie 2024, a fost amânat către 2025, iar acum termenul este împins încă o dată, până la finalul anului 2026.
Germania și Austria s-au numărat printre statele care au insistat pentru modificări, solicitând o clauză de reevaluare în aprilie 2026, care ar permite ajustarea directivei chiar înainte de aplicarea ei.
Bruxelles-ul a susținut necesitatea amânării prin dificultăți tehnice în implementarea sistemului IT destinat trasabilității produselor, un instrument esențial pentru verificarea conformității.
Decizia survine într-un moment sensibil, în contextul negocierilor internaționale privind clima, în timp ce la COP, în Brazilia, se discută măsuri globale pentru protejarea pădurilor.
Organizațiile de mediu au criticat dur noua amânare, subliniind că Uniunea Europeană riscă să compromită credibilitatea propriului angajament.
Reprezentanți ai ONG-urilor au atras atenția că firmele care au investit în sisteme de monitorizare se confruntă acum cu o instabilitate semnificativă.
Directiva EUDR este sprijinită de companii precum Ferrero, care a investit în adaptarea lanțului de aprovizionare pentru a evita pădurile recent defrișate.
În schimb, o parte dintre giganții agroalimentari, precum și state din Asia și America, contestă reglementarea, invocând costuri suplimentare pentru fermieri și operatori forestieri.
Prin această nouă amânare, Uniunea Europeană încearcă să găsească un echilibru între obiectivele de protecție a mediului și presiunea concurenței globale.
După o perioadă în care a promovat politici climatice ambițioase, Bruxelles-ul adoptă o abordare mai precaută, oferind companiilor timp suplimentar pentru adaptare.













