Bufnița, prădător nocturn, devine un aliat tot mai valoros și eficient pentru fermierii care trec la sistemele no-till sau mini-till, unde solul rămâne acoperit, umed și plin de viață.
Odată cu toate beneficiile acestor practici vin însă și provocările, iar una dintre cele mai mari este înmulțirea rozătoarelor, care își găsesc adăpost sub resturile vegetale.
În asemenea condiții, pesticidele nu mai reprezintă o soluție sustenabilă, mai ales pentru cei care pun accent pe un sol viu și pe echilibrul biologic al ecosistemului agricol.
Cine este bufnița
Bufnița este o denumire comună pentru mai multe păsări răpitoare de noapte din ordinul Strigiforme, care include buhe, huhurezi și cucuvele.
Sunt răspândite aproape pe întreaga planetă, cu excepția Antarcticii. În regiunea noastră se întâlnesc 12 specii în România și 8 în Republica Moldova.
Toate aceste păsări au o serie de adaptări pentru vânătoare, și anume:
- Zbor silențios, datorat penelor moi care atenuează complet sunetul;
- Vedere și auz excelent, capabile să detecteze o pradă chiar și sub frunze sau zăpadă;
- Cap rotativ până la 270°, care compensează lipsa mobilității ochilor fixați în orbite;
- Gheare lungi și ascuțite, pentru capturarea rapidă a prăzii.
Cuibăresc în scorburile copacilor, hambare, silozuri sau clădiri agricole, motiv pentru care specia Tyto alba sau striga mai este cunoscută drept „bufnița de hambar”.
Trăiesc până la 20 de ani, vânează pe timp de noapte și își pot extinde aria de hrănire pe o distanță de până la 15 kilometri de cuib.
Ce mânâncă bufnița și care e rolul ei în agricultură
Bufnițele se hrănesc preponderent cu rozătoare ca șoarecii, șobolanii, țiștarii, dar și cu insecte, broaște, șopârle sau păsări mici.
O singură familie de bufnițe poate consuma între 2.000 și 4.000 de rozătoare pe an, iar în anii cu abundență de pradă, chiar și mai mult.
Studiile arată că o bufniță poate elimina peste 10.000 de șoareci anual, prevenind pierderi semnificative în culturile agricole. În același timp, reduce necesitatea de utilizare a rodenticidelor, substanțe care pot afecta lanțul trofic și faună utilă.
Sunt păsări perfect adaptate agriculturii moderne: active noaptea, discrete și independente, cu un impact ecologic pozitiv. Practic, bufnița este un „pesticid biologic” gratuit și fără riscuri.
Importanța în sistemele no-till și mini-till
În fermele unde solul nu mai este întors și resturile vegetale rămân la suprafață, rozătoarele găsesc adăpost ideal.
Câmpurile cu mulci devin medii stabile, calde și umede, ceea ce permite înmulțirea rapidă a șoarecilor de câmp (Microtus arvalis).
Cercetările europene arată că terenurile lucrate în sistem no-till oferă condiții mai favorabile pentru dezvoltarea rozătoarelor, comparativ cu cele lucrate convențional, din cauza resturilor vegetale și a solului nedisturbat.
Astfel, bufnițele reprezintă o verigă de neînlocuit în managementului integrat al dăunătorilor (IPM), devenind „pesticidul” perfect, care nu lasă reziduuri, nu cere salariu și lucrează toată noaptea.
În Israel, Grecia și Cipru, proiectele agroecologice bazate pe instalarea căsuțelor pentru cuibăritul strigei (Tyto alba) au redus utilizarea rodenticidelor cu 45–58%, iar în California o colonie de bufnițe a eliminat aproximativ 30.000 de rozătoare în trei ani, într-o podgorie cu o suprafață de 40 ha.
Cum pot fi atrase și protejate bufnițele în ferme
Una dintre cele mai simple și eficiente măsuri pentru controlul natural al rozătoarelor este instalarea căsuțelor de cuibărit pentru bufnițe.
Experiențele au demonstrat că o căsuță la 10–20 hectare, amplasată la 3–5 metri înălțime, la marginea câmpului sau lângă fâșiile verzi, este suficientă pentru a menține echilibrul biologic.
Pentru rezultate bune se recomandă:
- deschiderea căsuței să fie orientată spre sud-est, ferită de vânt și ploaie;
- interiorul e bine să fie curățit o dată pe an, după sezonul de cuibărit;
- să se evite folosirea rodenticidelor, care pot provoca intoxicații secundare;
- să se păstreze sau creeze zone naturale, ca pomi izolați, garduri vii, fâșii de iarbă, pentru a oferi spații de vânătoare.
Bufnițele preferă liniștea și stabilitatea. Odată instalate, revin an de an în același loc, asigurând ferma cu un control biologic permanent.
Pe lângă beneficiile ecologice, există și un avantaj economic. Modelele economice realizate arată că prezența bufnițelor poate aduce:
- +3–4% creștere a producției, prin reducerea pierderilor provocate de rozătoare;
- eliminarea cheltuielilor pentru rodenticide.
Bufnițele nu doar „curăță” câmpurile, dar și indică stareaa ecosistemului. O prezență constantă a acestor păsări arată că ferma are zone natural, hrană diversă și echilibru ecologic.
