Defolierea la legume constă în îndepărtarea frunzelor de la baza plantelor de legume, o lucrare care îmbunătățește circulația aerului, reduce riscul bolilor, accelerează coacerea fructelor și ușurează recoltarea.
De ce se face defolierea:
- Prevenirea bolilor: frunzele vechi și cele care ating solul favorizează apariția manei, putregaiului sau altor infecții.
- Aerare și lumină: plantele bine defoliate respiră mai bine, iar lumina ajunge eficient la fructe.
- Maturare accelerată: eliminarea frunzelor inutile ajută planta să concentreze energia pe fructe.
- Acces mai bun la tratamente și recoltă.
Câmp deschis vs. solar
- În câmp, defolierea se face cu moderație pentru a evita arsurile solare. Se elimină doar frunzele bolnave sau care ating solul.
- În solar, unde umiditatea e mai mare și plantele sunt mai dese, defolierea se face mai frecvent, în etape, după fiecare val de fructificare.
Defolierea la roșii
Defolierea la tomate începe întotdeauna de la baza plantei. Se îndepărtează frunzele îmbătrânite, îngălbenite, ofilite sau uscate, urcând treptat spre partea superioară.
Se păstrează minim 1–2 frunze sănătoase sub fiecare ciorchine activ. Aceasta asigură hrănirea fructelor în dezvoltare.
Pe parcursul ciclului de vegetație, imediat ce un etaj de fructe a fost recoltat complet, planta poate fi defoliată până la acel nivel.
Această strategie menține partea de jos a tufei aerisită, reduce riscul de infecții și permite plantei să concentreze resursele către etajele superioare.
Foarte important: după fiecare lucrare de defoliere, este necesară aplicarea unui produs fitosanitar care să favorizeze cicatrizarea rănilor și să le protejeze de posibile infecții.
- Greșeli frecvente:
- Tăierea prea aproape de tulpină (risc de infecții).
- Defoliere excesivă care duce la arsuri solare.
- Lipsa tratamentelor cu fungicide după lucrare.
- Utilizarea uneltelor nedezinfectate.
Defolierea la ardei
La cultura de ardei, defolierea se aplică în prima fază până la primele bifurcații ale plantei. Această lucrare ajută la aerisirea bazei tufei și la reducerea riscului de boli.
- Când: după recoltarea fructelor de la bază. Se mai poate interveni în plin sezon, dacă planta are frunze prea dese.
- Ce frunze se îndepărtează: cele de jos, cele ce s-au uscat sau ofilit din cauza lipsei luminii, cele din interiorul tufei care umbresc sau blochează aerul.
Greșeli frecvente:
- Tăierea frunzelor sănătoase înainte de înflorire.
- Lipsa echilibrului – frunzele rămase trebuie să protejeze fructele de arsură.
- Neigienizarea uneltelor sau defoliere în condiții umede.
Defolierea la vinete
La vinete, defolierea este mai puțin cunoscută, însă și această cultură poate beneficia de îndepărtarea unor frunze în anumite situații.
Vinetele au frunze foarte mari și un port de tufă care poate deveni deseori prea des, limitând lumina și aerul în interior.
Defolierea la vinete se face la început înlăturând frunzele de la bază până la prima floare, iar după se îndepărtează numai frunzele care umbresc florile.
Iată ce trebuie știut:
- Când: odată cu apariția florilor, apoi în etapele de fructificare.
- Ce frunze se îndepărtează: cele de la bază și cele care umbresc florile sau fructele.
Inițial, se taie toate frunzele bătrâne de la baza plantei (de obicei 2-3 frunze inferioare) ca să nu atingă pământul și să nu încurajeze boli. Apoi, priviți către centrul plantei: dacă sunt frunze mari care acoperă florile sau mici fructe formate, acestea ar trebui și ele reduse.
Uneori, vânăta dezvoltă o rozetă foarte deasă – în aceste cazuri e recomandat să răriți frunzele din interior, lăsând loc soarelui să ajungă la fiecare floare (mai ales când mai multe flori apar simultan în ciorchine).
Ca la ardei, nu se scot frunzele tinere din vârf și nici frunzele perfect sănătoase care nu deranjează (fiecare frunză verde ajută producția). Cantitativ, la o plantă matură de vânătă se pot elimina în prima fază ~4-5 frunze mari (cele mai de jos și eventual 1-2 din interiorul tufei).
Țineți cont că vinetele au de obicei 2-3 tulpini principale (dacă le-ați copilit și condus astfel) – fiecare tulpină principală trebuie defoliată la bază.
Dacă vinetele sunt conduse pe șpalier în solar, se aplică același principiu ca la roșii: frunzele de sub primul etaj de fructe nu au utilitate mare și se pot îndepărta treptat.
La fel ca la celelalte culturi, defolierea vinetelor este un proces continuu, dar cu mai puține intervenții.
Greșeli frecvente:
- Eliminarea prea multor frunze mari, ceea ce slăbește planta.
- Nerespectarea echilibrului între ramurile principale.
- Lipsa mulcirii după defoliere – solul devine expus.
Defolierea la castraveți
Castraveții, în special cei cultivați pe verticală în sere sau solarii, necesită defoliere regulată pentru a menține echilibrul între creșterea vegetativă și cea productivă.
În câmp, castraveții au de obicei lăstari târâtori pe sol; acolo defolierea se limitează mai mult la curățarea frunzelor bolnave.
Momentul optim al defolierii: La castraveții din solar, defolierea începe devreme, când primele frunze de la baza plantei încep să se îngălbenească din cauza luminii insuficiente ce ajunge la ele.
Practic, imediat ce planta a pornit în vegetație pe sfoară și a ajuns la ~50 cm înălțime, se pot elimina primele 2-3 frunze de la sol.
Apoi, pe parcursul întregului ciclu (circa 3-4 luni), defolierea se repetă periodic. Un reper bun: de fiecare dată când observați frunze galbene sau cu pete de mană la baza vrejului, tăiați-le.
În câmp, primele frunze se pot îngălbeni de asemenea la începutul verii – atunci interveniți. Un moment important este și înainte de apariția manei la castraveți (de obicei după mijlocul verii, în condiții de umezeală); o defoliere preventivă a frunzelor de jos poate încetini răspândirea bolii.
- Când: de la 40–50 cm înălțime, apoi constant.
- Ce frunze se îndepărtează: cele de jos, galbene, bolnave sau care împiedică aerisirea.
Greșeli frecvente:
- Ignorarea frunzelor afectate de mană.
- Lipsa fertilizării după defoliere agresivă.
- Netratarea rănilor (se recomandă fungicide cuprice).
- Lăsarea frunzelor căzute pe sol (sursă de infecții).
