Pe fondul temperaturilor ridicate, dar și lipsei iernilor geroase ce nu au putut contribui la diminuarea entomofaunei ce afectează și plantațiile de viță de vie, astăzi voi face referire la Frankliniella occidentalis, popular – tripsul californian.
Ducând mai departe discuția către schimbările climatice și biologia insectei, observăm favorabilitatea dezvoltării speciei la populații alarmante pentru plantațiile de viță de vie.
Mai ales că, Frankliniella occidentalis iernează în stadiul de larvă sub scoarța butucilor viței-de-vie, dar și că insecta este polifagă și atacă peste 500 de specii de plante. Deci, majoritatea speciilor cultivate.
Odată cu temperaturile înalte, se usucă majoritatea culturilor de câmp cât și vegetația spontană, astfel aria de parazitare a insectei se restrânge, iar vița de vie devine principala țintă pentru hrănirea și dezvoltarea insectei.
Tripsul californian – simptome de atac
În primele stadii, tripsul californian, fiind atras de polenul florilor, se hrănește cu polen sau înțeapă și suge seva, cu ajutorul stileților aparatului bucal, injectând saliva în organele plantei, având ca efect secundar grav avortarea florilor (aspect confundat de foarte multe ori cu atacul de mană „fără sporulații” – conducând la incapacitatea rahisului de a mai înflori).
Pe frunze apare sub forma unor pete galben-cenușii (sub aspectul a numeroase puncte), apoi prin îmbătrânirea frunzei, castaniu-închise, adesea de-a lungul nervurilor frunzei.
Pe boabele afectate, se observă pete de decolorare localizată, cu formă neregulată sau rotundă, având o nuanță albicioasă sau gălbui-pal, uneori cu un halou transparent.
Acestea sunt rezultatul înțepăturilor de hrănire și/sau ovipoziției efectuate de adult sau larvă pe epiderma boabelor, în stadiul post-înflorire.
Țesutul afectat dezvoltă o reacție de suberificare, ducând la apariția acestor zone discrete, uscate, ușor cornoase, care își păstrează conturul în timp.
În cazurile severe, atacul se manifestă prin mai multe pete pe același bob, iar efectul vizual general este unul de strugure pătat, cu valoare comercială redusă.
*Adaptare după prezentările de la Giornate Fitopatologiche și după articolul: “Strategie di controllo del tripide occidentale dei fiori (Frankliniella occidentalis) su vite da tavola”, Nicola Mori et al.
Rănile provocate sunt și puntea de lansare către atacul de putregaiuri.
Cum deosebim Frankliniella occidentalis
Masculul adult are aproximativ 1 milimetru lungime, iar femela este puțin mai mare, aproximativ 1,4 milimetri.
Masculii sunt întotdeauna de culoare galben pal, în timp ce femelele variază în culoare, adesea în funcție de sezon, de la roșu la galben până la maro închis.
Fiecare adult este alungit și subțire, cu două perechi de aripi lungi. Ouăle sunt ovale sau în formă de rinichi, albe și de aproximativ 0,2 milimetri lungime. Nimfa este de culoare gălbuie.
Femelele trăiesc între 27 și 72 de zile, iar masculii 13-36 de zile. Ciclul de viață al tripsului variază ca timp datorită temperaturii, adultul trăind de la două la cinci sau mai multe săptămâni, iar stadiul nimfei durează între cinci și 20 de zile.
Fiecare femelă poate depune între 40 și peste 100 de ouă în țesuturile plantei, adesea în floare, dar și în fructe sau frunziș.
Nimfa proaspăt eclozată se hrănește cu planta pentru etapa de dezvoltare, apoi cade de pe plantă pentru a-și finaliza dezvoltarea.
Aspecte utile în control
Tripșilor le place în special culoarea albastră, fiind atrași de foliile lipicioase albastre și chiar mai mult de luminile albastre (pentru capcanele electronice).
Ei sunt oarecum interesați de galben și foarte puțin de culoarea albă. Sunt disponibili, de asemenea, atractanți comerciali cu feromoni, care pot maximiza capturile lipicioase de tripși.
Ciumăfaia-Datura stramonium, este una dintre plantele preferate de către tripsul californian, iar igiena culturală impune neutralizarea plantei.
Inamicii naturali ai tripsului includ ploșnițele pirat din genul Orius spp. (Orius laevigatus, Orius insidiosus, Orius majusculus) și Neoseiulus cucumeris, o specie de acarieni prădători care este cel mai frecvent utilizat agent de control biologic.
Datorită dimensiunii lor foare mici, sunt greu vizibili, iar metoda cea mai la îndemână este scuturarea ciorchinilor pe un carton de culoare neagră, apoi numărarea adulților și larvelor căzute.
PED (pragul economic de dăunare) se stabilește prin scuturarea a 40-50 de ciorchini, iar media trebuie să fie mai mare de 5 indivizi/ciorchine.
Metoda Berlese – folosită în protocoalele de identificare în laborator.
- Se recoltează inflorescențe și se introduc în aparatul Berlese.
- Tripșii se mobilizează spre bază, unde sunt colectați și identificați.
- Confirmarea morfologică este standard internațional.
Scara de evaluare (Scala de severitate a atacului):
- 0) 0 niciun atac
- 1) 1–5 boabe afectate / ciorchine
- 2) 6–10 boabe afectate / ciorchine
- 3) 11–15 boabe afectate / ciorchine
- 4) până la 30% din boabe afectate / ciorchine
- 5) peste 50% din boabe afectate / ciorchine.
Important! Aplică un tratament corectiv dacă numărul boabelor atacate/ciorchine e >5 (clasa 2 sau mai mare), dacă a fost depășit PED.
Spinosad (Laser 240 SC) – eficient, selectiv, aprobat în viticultură ecologică. Continuă monitorizarea cu capcane albastre, mai ales în perioada cuprinsă între post-înflorire și compactarea ciorchinelui.
V-ar putea fi util și articolul Erinoza (bășicarea) viței de vie – când se fac tratamente pentru combaterea acarienilor eriofizi.
Frankliniella occidentalis – bariere în combatere
Combaterea tripsului californian este extrem de dificilă, întrucât în anumite stadii (pupă, ou și larve stadiu I) insecta este ferită de acțiunea directă a insecticidelor specifice și are o capacitate mare de a dezvolta rezistentă la insecticidele specifice.
Precum am menționat, unul dintre produsele ce s-au recomandat e insecticidul Laser 240 SC. Acesta are eficacitatea insecticidului sintetizat chimic (similară piretroizilor și superioară organofosforicelor sau altor produse), dar este inofensiv față de mediu și om, fiind un produs biologic (produs de fermentație al unei bacterii din sol: Saccharopolyspora spinosa).
Poate fi alternat cu toate clasele de insecticide, întrucat nu generează fenomene de rezistență încrucișată la insecticidele existente (piretroizi, organofosforice, fipronil, abamectin).
La aplicarea tratamentelor cu insecticide recomand aplicare unui volum de apă mai mare decât în mod normal (minim 450 l/ha), aceasta fiind și una dintre greșelile des întâlnite în practica fermierilor.
