Crește numărul fermierilor orientați spre sisteme conservative de întreținere a solului, ca rezultat al secetelor tot mai frecvente și faptului că sistemul implementat corect aduce beneficii pentru structura și viața solului.
Pe de altă parte, No-till influențează gestionarea nutrienților, care devine o provocare pentru unii fermieri. Fertilizarea la suprafață, fără încorporare, poate duce la pierderi și dezechilibre nutritive.
Îngrășămintele cu azot (formă amoniacală) și gunoiul de grajd aplicate superficial, în timp, pot provoca acidifierea stratului superficial al solului prin reacții chimice naturale.
Nutrienții puțin mobili, precum fosforul și potasiul, se concentrează puternic în acest strat.
Astfel, în sistemele convenționale cu lucrări ale solului, nutrienții sunt distribuiți relativ uniform pe adâncimea lucrării. În sistemele No-till, stratul superficial al solului va fi mai bogat în nutrienți, dar și mai acid.
Acest efect este accentuat în primii ani de tranziție, când organismele mari din sol, cum ar fi râmele, nu sunt încă suficient de numeroase pentru a „amesteca” natural straturile.
Principalele provocări evocate de fermieri sunt prezentate în continuare:
1. Azotul aplicat la suprafață se pierde în atmosferă
În cazul unei gestionări incorecte, până la 50% din azotul din îngrășămintele pe bază de uree sau din gunoiul de grajd poate fi pierdut sub formă de gaz amoniac, atunci când nu este încorporat în sol.
Pe de altă parte, fermieri care de ani buni implementează sistemul au găsit soluții și recomandă:
- Folosirea îngrășămintelor cu un conținut redus de uree
- Adaugarea unui inhibitor al ureazei, care reduce volatilizarea azotului
- Aplicarea azotului prin injectare, utilaje speciale
- Aplicarea azotului înainte de o ploaie ușoară, care îl poate încorpora natural în sol.
2. Acidifierea stratului superficial de sol
Transformarea azotului în forme amoniacale generează ioni de hidrogen, care acidifică stratul superior (5–7 cm). Aciditatea crescută poate afecta răsărirea și dezvoltarea plăntuțelor.
Soluții:
- Testați anual pH-ul solului, mai ales la suprafață.
- Aplicați amendamente calcaroase adaptate la specificul solului tău.
- În cazul terenurilor cu istoric No-till, preferă injectarea azotului în sol.
3. Nutrienții aplicați la suprafață se pot pierde prin scurgerea apei de ploaie
Îngrășămintele cu azot și fosfor aplicate la suprafață se pot spăla ușor în timpul ploilor abundente, fie dizolvate în apă, fie prinse în particule de sol antrenate de scurgerea de suprafață.
Soluții:
- Evitați aplicarea îngrășămintelor înainte de ploi puternice
- Aplicați nutrienții prin injectare sau sub suprafața solului, acolo unde este posibil
- Utilizați culturi de acoperire pentru a reduce scurgerea îngrășămintelor.
4. Fosforul și potasiul rămân blocate la suprafață
Fosforul și potasiul sunt nutrienți puțin mobili. Dacă nu sunt încorporați în sol, rămân la suprafață și nu pot fi accesați de rădăcini, mai ales în primele faze de dezvoltare.
Recomandări:
- Aplicați îngrășămintele cu fosfor și potasiu în benzi adânci (5 cm sub și 5 cm lateral față de sămânță).
- Folosiți fertilizanți starter, care oferă nutrienți direct în zona de germinare.
- Nu vă bazați pe concentrațiile ridicate din stratul superficial — acestea pot fi înșelătoare.
Prin urmare, fermierii care practică No-till continuu trebuie să își adapteze metodele de prelevare a probelor pentru analiza solului pentru a evalua corect proprietățile chimice ale solului.
5. Reziduurile vegetale „leagă” azotul
Reziduurile bogate în carbon (paie de porumb, grâu, rapiță, culturi de acoperire mature) stimulează microorganismele să consume azotul disponibil. Astfel, azotul poate să nu mai ajungă la plantele tinere, care au cea mai mare nevoie de el.
Ce puteți face:
- Aplicați azot suplimentar pentru a hrăni microorganismele și a accelera descompunerea.
- Folosiți aplicarea localizată, în zona rădăcinilor (banda 2×2 sau injectare), pentru a proteja accesul plăntuțelor la azot.
- Țineți cont de reziduurile din anii anteriori când planificați fertilizarea.
Rata de descompunere a resturilor vegetale depinde de raportul carbon/azot (C/N):
- când raportul C/N este mai mic de 15 – descompunerea este foarte intensă.
- când raportul C/N este cuprins între 15-30, intensitatea e medie;
- când raportul C/N este mai mare de 30, intensitatea este redusă şi aceasta se întâlneşte la paie care au raportul C/N cuprins între 50-100, motiv pentru care este necesar să se adauge îngrăşăminte minerale cu azot, 20 kg la fiecare tonă de resturi vegetale uscate, pentru a preveni aşa-numita „foame de azot” a microorganismelor.
Citiți mai multe despre Cantitatea de îngrășăminte asigurate de resturile culturilor agricole.
