În periplul meu de vizite prin fermele viticole, undeva la confluența dintre județele Vrancea și Buzău, observând cum lăstarii prind avânt, iar ciorchinii își conturează timid forma, câteva imagini din vie mi-au stârnit atenția.
Frunze aparent „arse” la margine, cu nervuri brune și boabe oprite din dezvoltare. La prima vedere, ai putea spune că e vorba de un stres termic, o carență sau, poate, de o aplicare greșită a unui tratament.
Dar în cazul viței de vie, ceea ce se vede la suprafață e doar un ecou al unei lupte duse în tăcere, în interiorul lemnului: o luptă cu esca, cunoscută și ca apoplexia viței de vie.
Boala care nu se grăbește, dar nici nu pleacă singură! Esca nu provoacă ravagii peste noapte, dar nici nu iartă. Ea sapă lent în vasele lemnoase, colonizând interiorul plantei.
Iar când primele semne vizibile apar pe frunze, de multe ori este deja prea târziu pentru a mai salva ceva.
Simptomele sunt clasice pentru cei familiarizați cu boala:
- Frunze cu arsuri neregulate, brune, adesea în formă de evantai
- Nervuri brune și zone „ars” în interiorul frunzei
- Frunze răsucite, cu consistență casantă.
În cazuri severe – ofilirea subită a întregului aparat foliar în toiul verii. În postarea recentă de pe rețelele sociale, aceste simptome au fost surprinse în detaliu, cu imagini din vie care vorbesc de la sine.
Ele reflectă o realitate prezentă, dar de multe ori de viticultori, ignorată.
Esca – cauze și context agronomic
Esca este provocată de un complex de ciuperci (precum Phaeomoniella chlamydospora, Phaeoacremonium aleophilum, Fomitiporia mediterranea), care pătrund prin rănile de tăiere și afectează sistemul vascular.
Boala apare frecvent în plantațiile mature (peste 10–15 ani), dar, din păcate, nu ocolește nici plantațiile tinere, mai ales acolo unde stresul hidric, greșelile de tăiere sau calitatea materialului săditor au creat vulnerabilități.
Un alt factor agravant este lipsa unei strategii coerente de prevenție. Ignorarea simptomelor inițiale și lipsa igienei în timpul tăierilor contribuie la răspândirea tăcută a bolii.
Ce este de făcut?
Prevenția rămâne singura cale reală. Din păcate, nu există tratament curativ eficient pentru Esca. Odată ce ciupercile s-au instalat în lemn, evoluția este lentă, dar inevitabilă.
Totuși, putem reduce severitatea și încetini procesul:
- Tăieri corecte și evitarea rănilor mari, mai ales pe vreme umedă
- Dezinfectarea uneltelor (cu alcool, hipoclorit, peroxid) între fiecare butuc
- Eliminarea și arderea butucilor afectați sever
- Produse biologice cu rol de protecție și stimulare a regenerării (pe bază de Trichoderma sau extracte naturale).
Monitorizarea anuală și marcarea butucilor cu simptome
În plantațiile unde Esca devine o problemă sistemică, este recomandată și evaluarea clonei și a portaltoiului folosit, pentru a evita sensibilitățile genetice în replantări.
Esca nu strigă, dar arată. Esca nu va face niciodată ravagii spectaculoase peste noapte, ca mana sau făinarea. Dar în fiecare an îți „fură” câte un butuc, discret, fără milă.
Iar dacă nu o tratezi cu seriozitate, în câțiva ani poți pierde un sector întreg. Postarea recentă a atras atenția nu pentru că a fost dramatică, ci pentru că a arătat ceea ce viticultorii preferă uneori să ignore: când frunza arde, butucul deja tace.
Vezi aici despre Tratamente, fertilizare și lucrări la vița de vie după grindină.
