Smochinul (Ficus carica) este un arbust sau arbore foios cu lemn moale cultivat pentru fructele sale dulci, aromate și nutritive, dar și pentru aspectul ornamental conferit de frunzele mari.
Particularități botanice și ecologice ale smochinului
Smochinul face parte din familia Moraceae, este originar din Orientul Apropiat și regiunile mediteraneene.
În mediul său natural, smochinul formează o tufă viguroasă sau un pom cu coroană largă, atingând 3–9 metri în înălțime și lățime.
În grădinile din climatul nostru, se dezvoltă ca arbust, de obicei până la 2–3 metri, cu mai multe tulpini ramificate (4–6 la număr).
Are rădăcina fasciculată și bine dezvoltată. Pe suprafața acesteia pot apărea muguri adventivi, din care se formează drajoni.
Acesta fiind un mecanism natural de regenerare a plantei în cazul afectării părții aeriene de către îngheț.
Tulpina este groasă, cu scoarță cenușie, ramurile sunt netede, iar seva plantei este lăptoasă și poate provoca iritații.
Frunzele sunt mari, lobate, trilobate sau pentalobate, cu o textură aspră, de un verde intens, dispuse altern pe lăstari.
Florile sunt mici și numeroase, grupate în inflorescențe numite siconii.
Fructul, cunoscut sub denumirea comună de „smochină”, nu este un fruct în sensul clasic, ci o structură florală inversată, receptacul cărnos care conține numeroase flori mici, fiecare producând o singură sămânță.
Atunci când mâncăm o smochină, în realitate consumăm sute de mici fructe.
La exterior, fructul are formă de pară, ce pot ajunge la 150 grame, culoare variabilă (verde, galben, mov, maro), iar la interior – o pulpă moale, dulce și parfumată. Sunt bogate în zaharuri, fibre, vitamine (A, B, C), potasiu, calciu și antioxidanți.
Majoritatea soiurilor cultivate sunt partenocarpice, producând fructe fără polenizare. Fructificarea are loc de obicei de două ori pe an: prima recoltă în iunie–iulie și a doua în august–septembrie.
Cerințe față de mediu și îngrijire
Lumină: smochinul are nevoie de multă lumină pentru a crește și fructifica în mod optim. Preferă locurile însorite, cu expunere sudică și protejate de umbrirea altor plante.
Lumina intensă stimulează dezvoltarea lăstarilor, formarea mugurilor de rod și permite producerea a două recolte pe an în condiții favorabile.
Temperatură: fiind o plantă de origine tropicală, smochinul tolerează bine temperaturile ridicate (până la 40°C), dar este sensibil la ger.
Temperaturile de -12°C până la -15°C pot provoca daune serioase părților vegetative. Totuși unele soiuri sunt rezistente și la temperaturi scăzute, de la -15°C până la -23°C, în funcție de soi.
Umiditate: este indicată irigarea în zonele cu precipitații anuale sub 600 mm. Excesul de apă, mai ales în perioada coacerii fructelor, poate duce la craparea acestora.
De asemenea, smochinul nu tolerează solurile cu umiditate stagnantă.
Sol: smochinul preferă solurile ușoare, bine drenate, bogate în humus, cu reacție neutră sau ușor alcalină. Nu tolerează solurile grele, reci, care rețin apa, precum și cele extrem de uscate.
Plantarea și îngrijirea smochinului
Alegerea locului de plantare trebuie să țină cont de nevoile smochinului față de sol și de condițiile de mediu.
Cel mai bun moment pentru plantare este primăvara devreme, când pericolul de îngheț a trecut.
Dimensiunea gropilor de plantare variază în funcție de modul în care a fost pregătit terenul:
- 40×40×40 cm – pe terenuri desfundate
- 80×80×60 cm – pe terenuri nelucrate.
Înainte de plantare, rădăcinile se examinează și se îndepărtează părțile uscate sau deteriorate. Pentru o prindere mai bună, rădăcinile se introduc într-un amestec de mocirlă (pământ + bălegar proaspăt + apă).
Planta se așază vertical în groapă, iar pământul se tasează bine în jurul ei. La final, se udă cu 5–6 litri de apă pentru fiecare plantă.
Îngrijirea anuală presupune:
- tăieri anuale (în special iarna, deoarece fructele apar pe lăstarii noi);
- irigare moderată, mai ales în perioadele de secetă;
- mulcire și fertilizare organică regulată;
- protecție împotriva înghețului în zonele reci, prin învelirea ramurilor sau formarea lor corespunzătoare.
Mai multe detalii despre tăierile și formările smochinului găsești aici:
Soiuri de smochin (Ficus carica) potrivite pentru regiunea noastră:
Brown Turkey
- Cel mai cunoscut soi în grădinărit.
- Fructe maro-roșiatice, mari, dulci.
- Două recolte pe an.
- Rezistent la frig moderat (-15°C).
Brunswick
- Soi autofertil, cu productivitate ridicată.
- Fructe mari, cărnoase, cu pulpă roșcată.
- Ideal pentru grădinile din zone temperate.
- Tolerant la frig și ușor de întreținut.
Celeste
- Fructe mici, roz-liliachii, dulci.
- Frunză adânc lobată, aspect decorativ.
- Tolerant la secetă, sensibil la înghețuri severe.
Chicago Hardy
- Rezistent la temperaturi de până la -23°C.
- Fructe de culoare închisă, dulci, excelente pentru consum proaspăt.
- Perfect pentru climatele reci (zonele 5–6).
Black Mission
- Fructe mari, mov închis spre negru, cu pulpă roz intens.
- Gust excelent, productivitate ridicată.
- Recoltă bogată în toamnă.
Kadota
- Fructe verzi-gălbui, cu pulpă roz deschis.
- Gust delicat, mai puțin dulce, foarte apreciat pentru conservare.
- Se dezvoltă bine în climate mai uscate.
Sursa imaginilor din articol: canva.com.
