În ultimii ani, banana nordului (Asimina triloba) cunoscută și sub denumirea de paw paw, a câștigat tot mai multă popularitate în rândul pasionaților de plante exotice.
Cu fructe dulci și parfumate, asemănătoare la gust cu o combinație între banană, mango și pepene galben, această specie originară din America de Nord se dovedește adaptabilă și la climatul nostru.
Astfel, fructele suculente, frunzele mari și lucioase, precum și rezistența sporită la factorii mediului fac din banana nordului un pom extrem de atractiv pentru grădinari.
Ar pute să te intereseze și: Feijoa – arbustul exotic care cucerește grădinarii.
Descrierea plantei de banana nordului (Asimina triloba)
Este o plantă endemică din estul și sudul Americii de Nord, aparținând familiei Annonaceae.
În cultură se dezvoltă ca un arbust sau arbore de talie mică spre medie, atingând între 2 și 4 metri înălțime, dar în habitatul său natural poate depăși 12 metri.
Forma coroanei este larg piramidală, iar frunzele mari, dispuse altern, au între 20 și 35 cm lungime și 10–15 cm lățime.
Acestea sunt lucioase pe partea superioară și puțin păroase pe dos, iar pețiolii lor sunt scurți și groși. Frunzele sunt de un verde intens, iar nervura principală este foarte pronunțată.
Banana nordului înflorește simultan cu înmugurirea frunzelor, în Europa de obicei în a treia decada a lunii aprilie – prima decadă a lunii mai.
Florile sunt campanulate, de 4–6 cm diametru, cu șase petale și sunt adesea colorate în nuanțe de la alb până la purpuriu închis.
Sunt capabile să reziste la înghețurile târzii datorită unei membrane protectoare speciale.
Planta începe să rodească după 7–8 ani de la plantare. Fructele sale, considerate cele mai mari fructe comestibile originare din SUA, pot atinge lungimi de 15 cm și greutăți de până la 500 g.
Ele se dezvoltă în forme neregulate, cu coajă subțire, dar rezistentă, care acoperă o pulpă cremoasă, asemănătoare cu cea a bananei.
La început, fructele au o culoare verde-albăstrui și seamănă cu niște păstăi uriașe. La maturitate, coaja capătă nuanțe galben-brune, iar fructele devin moi.
Gustul este o combinație subtilă de banană, căpșună, ananas și mango, având o textură untoasă și cremoasă.
În interior se găsesc două rânduri de semințe mari, cu coajă groasă, lungi de aproximativ 2,5 cm. După recoltare, fructele continuă să se coacă timp de 10–14 zile și trebuie consumate rapid, deoarece se alterează ușor.
Fructele de paw paw sunt apreciate atât pentru gustul său deosebit, cât și pentru proprietățile nutriționale: bogate în proteine, vitaminele C și A, magneziu, calciu, potasiu, fier, fosfor și antioxidanți naturali.
Cerințele pomului de paw paw față de factorii mediului
Sol: banana nordului preferă solurile fertile, bine drenate, ușor acide sau neutre (pH 5,5–7,0).
Tolerează o gamă largă de tipuri de sol, dar dezvoltarea optimă se realizează pe soluri profunde, bogate în materie organică.
Lumină: deși arborii tineri beneficiază de umbrire parțială, pomul adult produce mai multe fructe dacă este expus direct la soare.
În primii ani, este recomandată protejarea pomilor de lumina solară intensă prin plase de umbrire sau plantare la marginea unor arbori mai înalți.
Temperatură: paw paw este rezistent la geruri severe, suportând temperaturi de până la -25°C sau chiar -30°C.
Are nevoie însă de veri calde pentru ca fructele să ajungă la maturitate deplină. Zona ideală de cultură corespunde unui climat temperat continental.
Când și cum se plantează banana nordului
Pentru o dezvoltare armonioasă, paw paw preferă să fie plantat primăvara devreme, imediat ce solul se dezgheață și începe să se încălzească.
Este important să alegem un loc ferit de vânturi puternice, într-un sol bine drenat și bogat în materie organică.
Plantarea puieților se face în gropi de circa 50×50×50 cm, în care se adaugă compost bine descompus.
În primii ani, planta iubește umbra parțială, de aceea e bine să-i fie asigurat un mic adăpost sau umbrirea naturală de la alte plante.
Dacă se plantează o mică livadă, distanța recomandată între pomi este de 4-5 metri.
Cum se îngrijește banana nordului
Îngrijirea corectă în primii ani asigură o bună prindere și dezvoltare a pomului de banana nordului.
Fertilizarea trebuie făcută cu grijă, în funcție de tipul solului și gradului de asigurare cu elemente nutritive.
În general, este suficient un îngrășământ echilibrat de tip NPK 10-10-10 aplicat primăvara, evitându-se excesul de azot, care ar favoriza creșterea frunzelor în detrimentul fructificării.
Udarea este foarte importantă mai ales în primii 2-3 ani de viață. Solul trebuie menținut umed, dar nu în exces, pentru a evita putrezirea rădăcinilor.
În verile secetoase, o udare săptămânală este suficientă.
Deși banana nordului este o specie destul de rezistentă, puieții tineri pot fi vulnerabili în fața rozătoarelor sau a insectelor. O protecție a bazei tulpinii și o supraveghere atentă sunt măsuri simple, dar eficiente.
Cum formăm coroana pomului de paw paw
Natural, banana nordului tinde să formeze mai mulți lăstari de bază și o coroană destul de verticală.
Pentru a obține arbori bine echilibrați și mai ușor de întreținut, este recomandată o tăiere de formare în primii ani.
Se urmărește alegerea unui trunchi principal și eliminarea lăstarilor concurenți. De asemenea, aerisirea periodică a coroanei ajută la o mai bună pătrundere a luminii și reduce riscul apariției bolilor.
Soiuri populare de paw paw
Pentru climatul temperat, există câteva soiuri de banana nordului care se remarcă prin adaptabilitate și calitatea fructelor:
- Sunflower – un soi autofertil, apreciat pentru fructele sale mari și dulci, cu puține semințe și gust de banană și frișcă;
- Prima 1216 – autofertil, compact, cu flori parfumate, potrivit pentru regiunile cu veri mai scurte, fiind un soi timpuriu și foarte aromat;
- Overleese – cunoscut pentru fructele sale dulci, aromate, cu pulpă cremoasă și dimensiuni impresionante. Necesită însă polenizare încrucișată;
- Shenandoah – cu fructe de circa 260 g, un gust echilibrat între dulce și acidulat;
- KSU-Atwood – un soi foarte productiv, folosit adesea și în plantațiile comerciale, cu fructe mari și consistente.
- Mitchell – cu coroană rotunjită și fructe aromate cu gust de ananas și căpșună;
- Taylor – cu creștere lentă și fructe foarte dulci;
- Maria’s Joy – cu fructe cremoase de peste 200 g și tufă viguroasă;
- Davis – cu frunze mari, fructe supradimensionate și rezistență mare la îngheț;
- Summer Delight – soi timpuriu cu fructe mari și semințe mici;
- Allegheny – cu gust delicat, citric și coajă verde la maturitate.
La alegerea soiurilor, este bine să se țină cont de faptul că majoritatea arborilor de paw paw nu sunt autofertili.
Prin urmare, plantarea a cel puțin două soiuri diferite în apropiere este recomandată pentru a asigura o polenizare corespunzătoare și o recoltă bogată.
Citește și: Rodiu – cum se cultivă și îngrijește. Soiuri
Sursa imaginilor din articol: canva.com.
