Puricele melifer (Psylla Pyri, Cacopsylla pyri) este unul din cei mai dificil dăunător din punct de vedere al controlului, din cauza biologiei sale specifice.
În continuare, relatăm mai multe despre modul în care asigură controlul puricelui melifer întreprinderea Terra Vitis, amplasată la sudul Moldovei.
Terra Vitis – colecție de 14 soiuri de păr, la irigare
Suprafața părului în gospodărie este de 22 ha. Printre soiurile cultivate: Noiabrscaia, Vastovocinaia, Rx12-47, Santa-Maria, Max Red Barlett- altoite pe gutui BA-29; Carmen – altoit prin intermediar (Santa-Maria) pe BA-29.
Puricele melifer – unele aspecte ale biologiei:
- are 5 generaţii pe an, uneori 6-7;
- ieşirea adulţilor are loc primăvara devreme, mai bine spus, iarna târziu, când temperatura medie este de +2-3 grade;
- femela timp de 35-40 zile depune în câteva reprize (interval de 5-6 zile) de la 400-1200 ouă (primăvara 150-400, vara 600-1200 buc.), din ele apar larve;
Un studiu arată că, pe durata unui sezon de vegetaţie 10 adulţi ieşiţi în primăvara pot lăsa până la 10 000 000 (10 mln.) de urmaşi!
larvele au 5 vârste, cu înaintarea în vârstă larva este mai mobilă şi se acoperă cu excremente zaharoase (miere, „honey dew”).
Pentru a controla Puricele melifer, trebuie de adoptat o protecţie integrată, utilizând diverse instrumente, deoarece din cauza fertilităţii sale ridicate, puricele melifer foarte rapid se acomodează la măsurile de protecţie, căpătând foarte repede rezistenţă.
Când alcătuim Programul de control al Puricelui melifer, trebuie să ţinem cont de câteva etape:
Etapa I – perioada de repaus (până la înflorit) – una din cele mai importante etape din programul de protecţie, etapa unde trebuie de controlat adulţii care au iernat înainte de depunerea ouălor.
pentru această perioadă acoperirea bună cu soluţia de lucru – este un moment critic pentru un control eficient (good coverage is critical for control of Psylla p.) (volumul de soluţie minim 1000 l/ha);
primele aplicări trebuie să includă uleiuri horticole (vegetale sau minerale) + un adulticid şi kaolin, care împiedică fizic depunerea ouălor (95%) circa 5 săptămâni.
De obicei, depunerea ouălor şi apariţia primelor larve are loc într-o perioadă foarte lungă, deaceea controlul chimic (cu pesticide) este foarte dificil.
Etapa II – dezmugurit – butonul verde al inflorescenţelor (green cluster bud stage) – butonul alb (white bud stage) – etapa când eclozează majoritatea ouălor. Se recomandă de utilizat o combinaţie între uleiuri şi ovi-larvicide.
Etapa III – sfârşitul înfloritului (căderea petalelor)
Etapa care coincide cu maximul larvelor eclozate, stadiul cel mai vulnerabil al dăunătorului – larvele abia eclozate. Majoritatea preparatelor omolgate au eficienţă maximală în acest stadiu.
Etapa IV – dezvoltarea generaţiei II -(I-II dec. iunie) – următoarea periodă de importanţă majoră în controlul Psyllei. Începe suprapunerea stadiilor de dezvoltare din diferite generaţii – din cauza aparatului foliar mai mare şi a apariţiei mierei („honey dew”) depuse de dăunător şi apariţia larvelor de vârsta 4-5 cu un „scut bine dezvoltat”, numite şi „hard shells” – controlul este mai dificil.
În această perioadă, dezvoltarea entomofagilor (pradătorilor naturali) este una sporită, suplimentar, se recomandă aplicarea bicarbonatului de potasiu (sigur pentru entomofagi), ce creează un mediu nefavorabil pentru dezvoltarea puricelui. Se recomandă 2-3 tratamente la un interval de 10-12 zile.
Citește mai multe despre Bicarbonatul de potasiu – fungicid eco, util în culturile de legume și la pomi.
Etapa V – dezvoltarea generaţiilor de vară (3-4-5)
Perioadă dificilă pentru control, din cauza suprapunerii stadiilor de dezvoltare din diferite generaţii – din cauza aparatului foliar mai mare şi a mierei depuse de dăunător.
În această periodă, cu insuficienţă de apă, inclusiv şi pentru dăunător, operaţiile în verde, cum ar fi tăierea în verde a lăstarilor lacomi sunt foarte utile (fig. 1).
Tăierea pomilor de păr (înainte și după, Sursă: Terra Vitis):
Unica sursă de apă pentru dăunător sunt vârfurile lăstarilor lacomi (care sunt mai suculenţi), preponderent din partea N-E al pomului – parte mai răcoroasă.
Adăugător, se recomandă aplicarea bicarbonatului de potasiu (sigur pentru entomofagi), care creează un mediu nefavorabil pentru dezvoltarea puricelui şi a tratamentelor la avertizare.
La sistemul de protecţie integrat trebuie de atras atenţie mare la capacitatea sporită de a obţine rezistenţă la preparatele aplicate (studiile demonstrează că rezistenţa dăunătorului la piretroizi apare rapid, iar dispare pe parcursul a 10-15 generaţii), de aceea nu trebuie de utilizat substanţele active din aceeaşi clasă chimică pe durata controlului unei generaţii.
În acelaşi timp, rolul entomofagilor:
Anthocoris nemoralis (ploşniţă răpitoare), Chrysoperla carnea (crizopa), Forficula auricularia (urechelniţa), iar Coccinellidae (buburuzele) au un rol foarte important în controlul populaţiei de purice melifer (unele studii arată că pot controla 30-40% din populaţia dăunătorului).
În acest context, trebuie să fim atenţi la decizia în favoarea unuia sau altui preparat, din punctul de vedere al „răului” provocat pentru entomofagi, să fim precauţi şi să ştim că perioada după înflorit este una foarte importantă pentru dezvoltarea entomofagilor, şi, cu siguranţă, să facem condiţii mai bune pentru dezvoltarea lor.
Vezi aici despre Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) – control.
Concluzionând, putem spune că, controlul Puricelui melifer (Cacopsylla pyri) este una dificilă, care trebuie să se bazeze pe cunoaşterea biologiei dăunătorului, monitorizării lui, atitudinea grijulie faţă de „duşmanii lui” (entomofagii) şi cunoaşterea mecanismului de acţiune a preparatelor utilizate.
Mulțumim Terra Vitis pentru împărtășirea experienței!
